Calendarul apicol

Apicultura în România are o tradiție îndelungată, fiind o activitate importantă din punct de vedere economic și ecologic. Date fiind condițiile geografice și climatice favorabile, România este una dintre cele mai importante țări producătoare de miere din Europa.

În viziunea tradițională, albina este o ființă curată și binecuvântată, iar stupul este respectat ca parte a gospodăriei.

Îngrijirea albinelor se realiza cu unelte simple și materiale naturale. Stupii erau confecționați din lemn, paie sau trunchiuri de copac, iar protecția contra bolilor se baza pe plante, fum și curățenie.

Crescătorii de albine țineau cont de semnele vremii, de fazele lunii și de zilele „cu noroc” pentru lucrările din stupină, iar înmulțirea familiilor de albine era evitată în zile considerate nefaste.

Deschiderea stupilor se făcea primăvara, după sărbători precum Alexiile sau Bunavestire, în funcție de zonă iar recoltarea mierii avea loc vara, la Sânziene sau după Sfântul Ilie, fiind însoțită de interdicții și ritualuri menite să asigure belșugul viitor.

Produsele apicole – mierea, ceara și propolisul – aveau valoare alimentară, medicinală și ritualică.

Mierea era folosită în alimenția cotidiană și în diferitele preparate rituale consumate la sărbători și în momente importante din viața omului, iar ceara era destinată în special confecționării de lumânări utilizate în cultul creștin și în obiceiurile legate de viața omului.

Fiind în strânsă legătură cu flora meliferă, anul apicol urmează structura anului agricol, cu două sezoane de bază (iarnă şi vară), separate de două hotare ce corespund, aproximativ, cu echinocțiile de primăvară și de toamnă.

În Culturalia – Biblioteca digitală a României puteți consulta o galerie virtuală a uneltelor și instrumentelor utilizate în gospodăriile cu profil apicol, precum și alte obiecte ce ilustrează istoria apiculturii pe teritorul țării noastre.