20 iulie
Calendarul creștin-ortodox
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, celebrat de biserica creștin-ortodoxă în ziua de 20 iulie, este un profet evreu care a trăit în secolul al IX-lea î.Hr., făcător de minuni. El s-a ridicat la cer într-un car de foc, lăsându-și mantia ucenicului său, Elisei.
Obiceiuri și tradiții
În legendele și povestirile populare, Sfântul Ilie este prin excelenţă patronul verii, al arşiţei şi frământărilor atmosferice. Este cel care luptă cu forţele răului, el poate fi un adversar al oamenilor, dacă aceştia nu îi respectă ziua, prin incendiile şi grindina pe care le poate trimite asupra recoltelor. Din categoria ofrandelor rituale amintim împărţirea fructelor, mai ales a merelor, care nu se mănâncă până în acest moment, precum şi răsplata sângeroasă adusă pentru obţinerea plantelor de leac.
În calendarul apicol, el este patronul albinelor, în cinstea căruia se organiza o masă specială.
Unii cred că în această zi se deschide cerul şi se arată Dumnezeu cu Sfântul Ilie. Acesta obişnuieşte să umble cu un car, nedat lumii să îl vadă, şi de aceea când iese, acoperă cerul cu un nor. Dumnezeu i-a dat Sfântului tunetul, să tune şi să trosnească dupa diavol. Aurul este ochiul dracului, pe care i l-a scos Sf. Ilie plesnind cu biciul, şi de atunci a rămas pe pământ.
Femeile cheamă copii străini de prin sat şi, adunându-i sub un măr nescuturat, îl scutură pentru
întâia dată, ca sa culeagă copiii mere, iar morţii să se veselească.
În această zi se dau de pomană fructe unse cu miere, porumbi şi grâu, din se prepară colivă, şi se duc la biserică. Oamenii duc la biserică flori şi busuioc, spre a-l sfinţi.
Pe Sfântul Ilie îl mai cinstesc şi cojocarii, ca să le meargă bine.
Credințe și superstiții
- să nu îţi fie frică de nici o sărbătoare ca de aceasta, şi de Pasti să lucrezi dar de Sfântul Ilie, nu;
- la Sfântul Ilie, morţii vin la casele lor;
- dacă va tuna în ziua de Sfântul Ilie, alunele şi nucile vor fi seci sau viermănoase;
- dacă nu duci poame la biserică în această zi, copacii nu mai rodesc tot anul viitor;
- când fulgeră, poporul spune că Sfântul a trăsnit un drac.
Surse:
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;
Elena Niculiţă-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, Editura Elion, București, 2002;
Marcel Olinescu, Mitologie românească, editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2004;
Ovidiu Bîrlea, Mică Enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
luliana Băncescu (coordonator), Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017.
.