1 august

Reprezentând un interval de timp marcat de activități gospodărești și casnice (coborârea vitelor de la munte și începerea sezonului de împerechere al urșilor, retezatul stupilor) precum și începerea Postului Adormirii Maicii Domnului, ziua de 1 august poartă o multitudine de nume, în calendarul popular: Ziua Macoveilor, Macoveii, cap de post, Macoveiul ursului, Împuiatul urșilor, Ziua Ursului sau Paștele vițeilor.

Obiceiuri și tradiții

Ursul, cerbul și albina

Datinile şi credinţele legate de această zi subliniază caracterul acestui interval temporal, al schimbării ciclurilor sezoniere.

După vechiul calendar, Macaveiul era serbat la 14 august, urmat, patru zile mai târziu de o altă sărbătoare populară, Pobrejenie (Schimbarea la Faţă).

Intrarea într-un nou ciclu calendaristic este susținută, în mentalul popular, și de faptul că la 1 august începe și postul Adormirii Maicii Domnului.
Aceste perioadele de tranziţie ale anului, sunt patronate de divinități de tip zoomorf, Macaveiul reunind trei protagoniști ai lumii animale: ursul, cerbul și albina.

Macovei, Ziua Ursului, Împuiatul urşilor

Figura centrală a acestei zile, Macovei, are un profil vag conturat în calendarul popular, în legendele și povestirile populare crezându-se că acesta avea 7 capete care i-au fost tăiate de păgâni și apoi a fost ars de viu.

Etmologia populară a legat numele patronului acestei sărbători de planta „mac”, ce are virtuți de somnifer și este asociată cultului moților. De aceea, de Macavei se culegea mac și se sfinţea la biserică „pentru a nu face viermi”, planta fiind utilizată ulterior în practici magice și de medicină populară.
Prezența unei divinități protectoare a urșilor, personificată în mentalul popular în Macavei sau Macabei, comasează aspectul natural al debutului perioadei de împerechere a urșilor și aspectul practic al coborârii vitelor la munte.

Însemnătatea animalelor în gospodăria tradițională determină, cu atât mai mult în această perioadă, practici și gesturi magice menite a ține departe animalele sălbatice de gospodărie.

În Ţara Haţegului şi în unele sate din Mărginimea Sibiului, Macaveii se numeau şi Ziua Ursului, ziua fiind ţinută cu sfinţenie ca să nu facă ursul pagubă la vite și în prisăci.
În unele sate, în această zi se arunca o bucată de carne afară, spunându-se: „Na, ursule”, pentru a îmbuna sălbăticiunile ce puteau ataca vitele, și se ofereau turte și vin cu miere.

De Macoveiul Ursului grădinile şi livezile erau stropite cu aghiasmă, pentru a fi ferite de urşi, și se sfinţeau la biserică spice de grâu (care se amestecau cu semințele ce urmau să fie semănate) dar și diferite plante de leac, utilizate de-a lungul întregului an.

Retezatul stupilor

În părţile de sud ale ţării, în Oltenia, sărbătoarea poartă și numele de „Macaveiul stupilor”, aici existând datina de a se reteza fagurii şi să se colecteze mierea, lăsându-se albinelor doar rezerva necesară pentru iarnă.
Stăpânii stupilor dădeau o masă rituală, la care erau invitaţi oaspeţi, ofranda rituală fiind compusă din turte calde și cu vin îndulcit cu miere.
Mierea recoltată în acest moment, împreună cu plantele de leac culese tot în aceasă zi, avea virtuți magice, fiind un element esențial al practicilor de magie și medicină populară.

Spurcarea apelor

În zonele nordice şi estice ale ţării, se manifestă un alt animal, cerbul. Despre el se crede că în această zi, intră cu copitele sale (sau urinează) în apă, şi din acel moment, râurile se răcesc sau devin spurcate, fiind interzis scăldatul în apele curgătoare. Din acest motiv, nici ursul nu mai intră în râu, după acest moment, să-şi facă baia, după obicei.

Credințe și superstiții

  • femeile o țin pentru a feri copiii de boli, de friguri, de lovituri de moarte și pentru a nu face albeață la ochi;
  • nu se culege cânepa, nu se bagă cânepa în apă, fiindcă vine ursul și o scoate;
  • cine vrea să aibă noroc la stupi să nu lucreze în această zi, numită, din această cauză, Macoveiul stupilor;
  • ca să fie feriți de urși, gospodarii aruncă afară o bucată de carne, spunând „Na, ursule!”;
  • ziua se ține cu sfințenie, ca să nu facă ursul pagubă în vite;
  • este bine ca din fagurii de miere scoși din stup să guste toți ai casei, ca să fie feriți de lupi și urși;
  • sătenii obișnuiesc să se ospăteze cu vin îndulcit cu miere și cu turte calde;
  • se ţine ca apărare a vitelor şi stupilor de urşi şi pentru sănătate;
  • se sfinţesc grânele, seminţele, plantele de leac;
  • se stropeşte grădina cu aghiasmă să fie apărată de gândaci şi viermi;
  • se retează stupii şi se pregătesc de iarnă; este ultima recoltare de miere;
  • nu se mulg vacile, se lasă viţeii la supt;
  • lumânările făcute din ceară la Macaveiul ursului sunt mai bune pentru ars.

Calendarul creștin-ortodox

În ziua de 1 august, Biserica prăznuieşte scoaterea lemnelor Sfintei Cruci. Acest obicei a fost instituit pentru prevenirea molimelor și incendiilor, frecvente în perioada de vară.
Numele de Macavei, face referință și la cei şapte fraţi Macabei, fiii Salomoniei şi ucenicii lui Eleazar. Aceștia au condus o revoltă împotriva asupririi regelui sirian, în anul 167 i.e.n., și au fost martirizați.

Surse

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Ovidiu Birlea, Mică Enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976;
Evseev lvan, Dicționar de magie, demonologie şi mitologie românească, Editura Amarcord, Timişoara, 1997;
Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1987;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
Ion Ghinoiu, Zile și mituri. Enciclopedie a sărbătorilor, ritualurilor, fiinţelor fabuloase, eroilor şi miturilor, din panteonul popular românesc, Editura Univers Enciclopedic, 2018;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;
Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la români. Studiu etnografic, Academia Română, Bucureşti, 1910.