16-18 ianuarie

În mentalul popular, Cârcovii sunt reprezentări mitologice care patronează fenomene violente ale naturii: vârtejuri, viscole, tunete şi fulgere și controlează sălbăticiunile, ce pot provoca mari pagube în turmele de vite.

Dat fiind caracterul agrar-pastoral al culturii tradiționale românești, Cârcovii aveau un rol foarte important în calendarul popular, acestora fiindu-le dedicate un ciclu întreg de zile, ce delimitau calendarul pastoral.

Cârcovii de Iarnă sunt celebrați în intervalul 16-18 ianuarie, având în centru, figura Sfântului Petru de Iarnă, patronul lupilor, și marcând mijlocul iernii pastorale. Simetric, Cârcovii de Vară (15-18 iulie), marchează mijlocul verii în calendarul pastoral, ce debuta la Sâmedru (26 octombrie) şi se încheia la Sângiorz (23 aprilie).

Considerați a face parte mai degrabă din categoria forțelor diavolești, Cârcovii de Iarnă provoacă diverse boli neuropsihice, numite Luatul sau Lovitul din Cârcovi, celor care le nesocotesc ziua. Oamenii aveau mare grijă să respecte interdicțiile severe de muncă, specifice acestui interval, cum ar fi cusutul, țesutul sau torsul, precum și prelucratul lânii şi pieilor, pentru a nu le fi atacate animalele din gospodărie.

Surse:

Romulus Antonescu, Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, Tipo Moldova, 2016;
Ion Ghinoiu, Zile și mituri. Enciclopedie a sărbătorilor, ritualurilor, fiinţelor fabuloase, eroilor şi miturilor, din panteonul popular românesc, Editura Univers Enciclopedic, 2018;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura ASTRA Museum, 2014;
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001.