Numele popular ale lunii martie, Mart, Marţiu, Marțin, amintește numele zeului roman al războiului, Marte.
Cunoscut pentru calitățile sale războinice, acesta era însă invocat și ca protector al muncilor câmpului. Alăturarea celor două calități agrare și războinice poate fi pusă pe seama nevoilor legate de apărarea gospodăriilor și a recoltelor în fața incursiunilor unor prădători și divinitatea ocrotitoare a activităților agricole, ce asigura și renașterea periodică a naturii, primind ulterior și atributul de patron al războiului.
În calendarul popular, Martie este numit și Germinar sau Germinariu, evocând trezirea la viaţă a mediului înconjurător şi încolţirea semințelor semănate, această lună marcând începerea muncilor agricole: aratul şi semănatul, a celor din gospodărie: curățarea livezilor sau grădinilor precum și scoaterea stupilor de la iernat.
Alintat și Făurel, frate mai mic al lui Faur (luna februarie, în care se practica repararea sau fabricarea uneltelor agricole), Martie se laudă, în textele populare, că ar degera vițelul în vacă, oala la foc și copilul în pântecele mamei, dar, spre deosebire de fratele mai mare, este numai iute și nu are putere.
În mitologia populară, martie este considerată cea mai capricioasă lună, alternând zile cu ploaie, zăpadă și îngheț cu zile însorite sau chiar revărsări de râuri cu consecințe negative pentru oameni. De altfel, perioada 1-9 martie, patronată de Baba Dochia și caracterizată de schimbări climatice frecvente, este considerată a face parte tot din iarnă, primăvara instaurându-se pe deplin la 9 martie (Măcinicii) sau la 17 martie (Alexiile) ori chiar la 25 martie (Ziua Cucului), în funcție de latitudinea geografică și de altitudinea așezării.
Sărbătorile populare ale lunii martie: Mărțișorul, Zilele Babelor, Alexiile sau Ziua Șarpelui, Blagoveştenia sau Ziua Cucului reunesc obiceiuri, acte rituale şi magice având ca rol asigurarea bunăstării în gospodărie și a sănătății și fertilității în plan uman, acestora adăugându-li-se și practicile legate de pomenirea morților: Mucenicii.
Surse:
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura „ASTRA Museum”, 2014;
Simion Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1898;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
Ion Ghinoiu, Zile și mituri. Enciclopedie a sărbătorilor, ritualurilor, fiinţelor fabuloase, eroilor şi miturilor, din panteonul popular românesc, Editura Univers Enciclopedic, 2018;
Ion-Aurel Candrea, Iarba Fiarelor. Studiu de folclor, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1928;
Vulcănescu Romulus, Mitologie românească, Editura Academiei, Bucureşti, 1985;
Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la români. Studiu etnografic, Academia Română, Bucureşti, 1910.