2 august
În mentalul popular românesc, ursul carpatin este o prezență frecventă în calendarul popular. La fel ca și lupul, cele două sălbăticiuni au cicluri de sărbători care le sunt dedicate, zile ce punctează momentele importante ale ciclului de reproducere al acestor animale și perioadele lor de maxima activitate.
Gesturile magice și rituale specifice acestor zile au ca rol îmbunarea urșilor pentru ca gospodăriile și vitele să fie protejate.
Obiceiuri și tradiții
În calendarul popular zilele dedicate ursului sunt numeroase: Macavei (1 august), Martinii de Toamnă (12-14 noiembrie), Martinii de Iarnă (1-3 februarie), Ziua Ursului (2 februarie) şi Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moşii de Florii).
Urşii se împerechează la sfârşitul verii şi începutul toamnei, perioadă când aduc pagube însemnate turmelor de oi, livezilor şi prisăcilor.
Plasată într-un moment de trecere de la anotimpul cald la cel rece, când schimbările naturii sunt evidente, Ziua Ursului marca începerea sezonului de împerechere.
Deoarece odată cu vremea rece începea și coborârea vitelor de la munte, urșii aduceau pagube însemnate turmelor de oi, livezilor şi prisăcilor, în căutarea surselor de hrană.
Moș Martin
În tradiţia românească, Moş Martin este mai degrabă folositor decât dăunător omului. La naștere, moașele ungeau nou-născutul cu untură de urs ca să crească voioși și sănătoși iar copiii mai mari erau afumați cu păr de urs ca să scape de boala numită „sperietoare”.
Bărbații se lăsau călcați de urs primăvara ca să nu îi mai doară spatele sau purtau colți de urs ca talisman.
În zilele lui de celebrare de peste an se evita pronunțarea numelui ursului sau, la nevoie, se folosea un eufemism: Moş Martin, Ăl Bătrân sau Moşul.
Credințe și superstiții
- se crede că această zi urșii, nemaiavând hrană, vin prin sate și mănâncă porumbul;
- cine îl cinstește pe urs nu-i vor fi mâncate de acest animal stupii și vitele;
- nu se muncește, ca să nu omoare ursul vitele oamenilor aflate la munte;
- ursul „se împuiază” și încetează de a se mai scălda în apele râurilor;
- se adună balega vitelor din această zi, se usucă și se păstrează, crezându-se că este bună să se afume cu ea când vitele și oamenii suferă de vreo boală sau când vreun om are o spaimă;
- se ţine să nu facă urşii şi lupii pagube;
- dacă ursul calcă pe cineva pe şele, e scutit de boale;
- când visezi urs, înseamnă noroc.
Surse
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995.