Pe data de 20 martie 1820 se năștea, la Bârlad, Alexandru Ioan Cuza, cel care avea să devină primul domnitor al Principatelor Unite. Deși avea funcția de colonel, a participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și a luptat pentru unirea Principatelor, fiind un susținător al acestei idei.

În tinerețe, Alexandru Ioan Cuza a urmat o carieră politică, iar în anul 1858 a devenit ministru de război. Ca urmare a contextului politic și a compromisului dintre principalele partide, este ales domn al Moldovei pe data de 5 ianuarie 1859 și ulterior în Țara Românească pe data de 24 ianuarie 1859, înfăptuindu-se astfel unirea Principatelor Române.
Pe parcursul întregii sale domnii, acesta a adoptat o serie de reforme remarcabile precum secularizarea averilor bisericii și a marilor proprietari de pământuri, o nouă constituție, coduri civile și penale și a reorganizat armata. Totodată, a înființat și primele universități din țară, respectiv pe cea de la Iași (care-i poartă numele) și pe cea de la București.
Personalitatea domnitorului, activitatea sa politică, momentul înfăptuirii Unirii Principatelor și măsurile adoptate de către domnitor au făcut obiectul mai multor studii de specialitate. O parte din aceste studii le puteți consulta în ProEuropeana – Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.
Alexandru Ioan Cuza a fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, însă după cel de-al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
Reprezentări ale domnitorului în artele vizuale pot fi explorate pe site-ul nostru dedicat pictorului Carol Popp de Szathmari.