La data de 6 mai 1639 se finaliza și sfințea construcția Bisericii Trei Ierarhi din Iași, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu. Monumentul de cult făcea parte din complexul mănăstirii cu aceeași denumire și a fost construită către mijlocul secolului al XVII-lea, în vechea vatră a orașului, pe Ulița Domnească, actualul Bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt.

Este de menționat că în acea perioadă limita nordică a Iașilor era reprezentată de actuala Piață a Unirii, la nord-est era mănăstirea Golia, iar la sud era malul Bahluiului. Construcția bisericii a început, cel mai probabil, în anul 1635.

Edificiul copia vechiul plan al bisericii mănăstirii Galata din Iași (construită între 1582 și 1584), având un plan triconc, dar cu o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Arhitectura îmbină elemente decorative locale cu elemente de friză și arabescuri orientale și elemente decorative renascentiste și baroce. Ce impresionează sunt ornamentele exterioare, care acoperă edificiul în întregime și care au fost inițial aurite.

Biserica Trei Ierarhi din Iași. 1639. Fațada Laterală dinspre miazăzi după proiectul de restaurare al arhitectului A. Lecomte du Nouy, pg. 74-79, planșa 1-A1 (sursă).

Decorația exterioară combină elemente turcești, arabe, georgiene, armene și persane cu motive arhitecturale românești, într-o superbă dantelărie în piatră. Pot fi numărate peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repetă.

În interiorul mănăstirii sunt înhumate mai multe personalități de rang domnesc: Tudosca, prima soție a lui Vasile Lupu și Ștefan Vodă, fiul lor; Dimitrie Cantemir (1710-1711), precum și Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1866).

Din vechiul complex monastic se mai păstrează și clădirea cu Sală Gotică sau vechea „Schola Basiliana” (Academia Vasiliană), o instituție de învățământ fondată de domnitorul moldovean, unde se preda în greacă și slavonă. Pe lângă școală, în mănăstire mai funcționa și o presă tipografică, unde a fost tipărită celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam.

Biserica a suferit numeroase distrugeri de-a lungul timpului. A fost incendiată de tătari în anul 1650 și de trupele poloneze conduse de Ioan Sobieski în 1686. Distrugeri semnificative sunt cauzate și de cutremurele din 1711, 1781, 1795, 1802 dar mai ales de marele incendiu din 1827. Astfel la finele secolului al XIX-lea, monumentul se afla într-o stare avansată de degradare.

Între 1882 și 1898 trece printr-un amplu proces de restaurare, ale cărui lucrări au fost coordonate de arhitectul francez Andre Lecomte Nouy, proiect considerat controversat în zilele noastre, întrucât a dus la distrugerea picturii interioare – despre asta, precum și despre releveele și planurile din proiectul de restaurare puteți afla mai multe accesând lucrarea „Documente de arhitectură românească”, volumul 4, digitizat și indexat în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.

Pentru a afla mai multe informații despre istoria și arhitectura acestui monument de cult puteți consulta Biblioteca Digitală unde găsiți mai multe publicații și articole care tratează aceste subiecte.

În baza Bunurilor Culturale Mobile Clasate în Patrimoniul Cultural Național puteți găsi o selecție de țesături sau icoane clasate în categoria Tezaur și care au aparținut Mănăstirii Trei Ierarhi.

În baza „Lăcașuri de cult din România” puteți consulta și fișa acestui monument, căutând după șir de caractere.