„𝘈𝘴𝘵𝘢̆𝘻𝘪, 𝘭𝘢 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘩𝘪𝘥𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘊𝘢𝘮𝘦𝘳𝘦𝘪, 𝘤𝘢̂𝘵̦𝘪𝘷𝘢 𝘮𝘦𝘮𝘣𝘳𝘪 𝘱𝘳𝘰𝘨𝘳𝘦𝘴𝘪𝘴̦𝘵𝘪 𝘢𝘶 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘶𝘴 𝘰 𝘴̦𝘦𝘥𝘪𝘯𝘵̦𝘢̆ 𝘴𝘦𝘤𝘳𝘦𝘵𝘢̆ 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘶𝘴𝘢̆ 𝘥𝘪𝘯 𝘪̂𝘯𝘵𝘳𝘦𝘢𝘨𝘢 𝘈𝘥𝘶𝘯𝘢𝘳𝘦. 𝘚-𝘢 𝘤𝘢̆𝘻𝘶𝘵 𝘥𝘦 𝘢𝘤𝘰𝘳𝘥 𝘴𝘢̆ 𝘴𝘦 𝘦𝘹𝘤𝘭𝘶𝘥𝘢̆ 𝘤𝘢𝘯𝘥𝘪𝘥𝘢𝘵̦𝘪𝘪 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘪𝘵𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘪𝘥𝘦. 𝘈𝘱𝘰𝘪 𝘴-𝘢 𝘤𝘰𝘯𝘷𝘦𝘯𝘪𝘵 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘶𝘯𝘶𝘪 𝘢𝘯𝘨𝘢𝘫𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵 𝘴𝘰𝘭𝘦𝘮𝘯 𝘥𝘦 𝘢 𝘴𝘦 𝘷𝘰𝘵𝘢 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘊𝘶𝘻𝘢 (…) 𝘈𝘥𝘶𝘯𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘧𝘪𝘪𝘯𝘥 𝘢𝘤𝘶𝘮 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘵𝘪𝘵𝘶𝘪𝘵𝘢̆ 𝘤𝘶 𝘯𝘶𝘮𝘢̆𝘳𝘶𝘭 𝘥𝘦 64 𝘥𝘦 𝘮𝘦𝘮𝘣𝘳𝘪, 𝘢 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘢𝘭𝘦𝘴 𝘤𝘶 𝘶𝘯𝘢𝘯𝘪𝘮𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘷𝘰𝘵𝘶𝘳𝘪 𝘈𝘭𝘦𝘹𝘢𝘯𝘥𝘳𝘶 𝘐𝘰𝘢𝘯 𝘊𝘶𝘻𝘢. 𝘙𝘦𝘻𝘶𝘭𝘵𝘢𝘵𝘶𝘭 𝘢 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘱𝘳𝘪𝘮𝘪𝘵 𝘤𝘶 𝘢𝘤𝘭𝘢𝘮𝘢𝘵̦𝘪𝘪 𝘥𝘦 𝘦𝘯𝘵𝘶𝘻𝘪𝘢𝘴𝘮 𝘴̦𝘪 𝘤𝘶 𝘶𝘳𝘢𝘭𝘦 𝘭𝘢 𝘢𝘥𝘳𝘦𝘴𝘢 𝘴𝘶𝘻𝘦𝘳𝘢𝘯𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘴̦𝘪 𝘢 𝘗𝘶𝘵𝘦𝘳𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘨𝘢𝘳𝘢𝘯𝘵𝘦. 𝘍𝘰𝘳𝘮𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘭𝘦 𝘱𝘳𝘦𝘷𝘢̆𝘻𝘶𝘵𝘦 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘩𝘦𝘴𝘵𝘪𝘶𝘯𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘦 𝘢𝘭𝘦𝘨𝘦𝘳𝘪 𝘥𝘦 𝘤𝘢̆𝘵𝘳𝘦 𝘙𝘦𝘨𝘶𝘭𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘖𝘳𝘨𝘢𝘯𝘪𝘤 𝘴̦𝘪 𝘊𝘰𝘯𝘷𝘦𝘯𝘵̦𝘪𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘢𝘶𝘨𝘶𝘴𝘵 𝘢𝘶 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘦𝘤𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘤𝘶 𝘴𝘵𝘳𝘪𝘤𝘵𝘦𝘵̦𝘦. 𝘐̂𝘯 𝘊𝘢𝘮𝘦𝘳𝘢̆, 𝘢𝘴𝘵𝘢̆𝘻𝘪, 𝘯𝘶 𝘴-𝘢 𝘦𝘹𝘦𝘳𝘤𝘪𝘵𝘢𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰 𝘱𝘳𝘦𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘢𝘧𝘢𝘳𝘢̆. 𝘈𝘴𝘵𝘢̆ 𝘴𝘦𝘢𝘳𝘢̆ 𝘰𝘳𝘢𝘴̦𝘶𝘭 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘪𝘭𝘶𝘮𝘪𝘯𝘢𝘵. 𝘔𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘣𝘶𝘤𝘶𝘳𝘪𝘦 𝘱𝘰𝘱𝘶𝘭𝘢𝘳𝘢̆ 𝘢 𝘶𝘳𝘮𝘢𝘵 𝘶𝘯𝘶𝘪 𝘴𝘦𝘯𝘵𝘪𝘮𝘦𝘯𝘵 𝘥𝘦 𝘦𝘹𝘵𝘳𝘦𝘮𝘢̆ 𝘵𝘦𝘯𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦, 𝘴𝘶𝘣 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘶 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘢𝘵 𝘤𝘶 𝘵𝘰𝘵̦𝘪𝘪 𝘪̂𝘯 𝘶𝘭𝘵𝘪𝘮𝘦𝘭𝘦 𝘥𝘰𝘶𝘢̆ 𝘻𝘪𝘭𝘦.” (R. G. Colquhoun, 24 ianuarie 1859, telegramă, Arhivele Statului, colecția Microfilme Anglia, r. 344, vol. 605, f. 308)

Prin această telegramă consulul britanic Robert Colquhoun îi raporta lordului Henry Bulwer despre evenimentele care au dus la alegerea lui Cuza ca domnitor al Țării Românești în ziua de 24 ianuarie/5 februarie 1859 și despre entuziasmul popular care a urmat.
Această reușită s-a datorat deputatului unionist Vasile Boerescu care, imediat după deschiderea lucrărilor Adunării Elective a Țării Românești, de la Hotelul Concordia din București, a cerut convocarea unei ședințe secrete, în cadrul căreia a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor și în principatul valah. Toți cei prezenți, inclusiv reprezentanții conservatorilor, semnează un act prin care se obligă să-l voteze pe domnul din Moldova. La reluarea lucrărilor, Adunarea Electivă a Țării Românești se pronunță pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn, realizându-se astfel unirea celor două Principate.
Unirea Principatelor Române, momentul de naștere al statului român modern, a fost un proces care a durat mult mai mult. Ziua de 24 februarie a fost punctul culminant al acestui eveniment, în care liderii politici români au reușit să treacă peste propriile interese, să ajungă la un consens, pentru realizarea unui ideal comun.
Ideea unității politice a românilor din Valahia și Moldova fusese enunțată în programele revoluționare din 1848. Dar atunci, contextul politic internațional nu fusese favorabil și a rămas așa până după Războiul Crimeii (1853 – 1856). Situația Principatelor revine în discuție în cadrul Congresului de Pace de la Paris din 1856, unde prin tratatul semnat aici s-a hotărât organizarea unor adunări ad-hoc românești, în care populația de la est și la sud de Carpați urma să fie consultată privind „organizarea definitivă a Principatelor”.
Adunările ad-hoc din 1857 au avut loc la 7 octombrie în Moldova și la 8 octombrie în Valahia și în cadrul lor s-a propus, printre altele, unirea Principatelor într-un singur stat, condus de un prinț străin cu tron ereditar, cu numele de România, realizându-se astfel un prim pas spre unire. Marile Puteri iau în considerare doar o parte din rezoluțiile adunărilor ad-hoc atunci când adoptă „Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei” din 7/19 august 1858 (cunoscută mai degrabă sub numele de Convenția de la Paris). Este de fapt actul care pune bazele realizării unirii, deși ar fi fost doar una pur formală.
Prin Convenție se stabilea unirea „parțială” a Principatelor sub denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, stat autonom dar care continua să fie sub suzeranitatea Porții Otomane. De asemenea, nu se respecta dorința adunărilor ad-hoc de a avea un prinț străin, convenția prevăzând alegerea a doi domni autohtoni pentru fiecare dintre cele două principate, a două Adunări elective și a două guverne. Se înființau și două instituții comune: Comisia Centrală de la Focșani și Înalta Curte de Casație și Justiție, ambele având sediul la Focșani.
Cele două alegeri ale domnitorilor Principatelor au fost organizate de Adunările elective de la Iași și București. Trebuie menționat faptul că în ambele Principate existau atât partide unioniste, cât și grupări conservatoare, separatiste, sprijinite de puteri precum Imperiul Țarist, Imperiul Austriac sau Imperiul Otoman. Însă, în acel moment liderii politici au trecut peste propriile interese speculând faptul că în Convenția de la Paris nu se interzicea alegerea aceleiași persoane ca domn – atât la Iași, cât și la București. Așadar, colonelul Cuza a fost ales cu unanimitate de voturi atât în Moldova la 5/17 ianuarie, cât și în Țara Românească la 24 ianuarie/5 februarie.
Această alegere a creat premisele realizării unei uniri politice depline, care se va finaliza abia în anul 1864. Alexandru Ioan Cuza alături de ceilalți lideri politici români reușesc să obțină recunoașterea internațională a dublei alegeri, să unifice instituțiile, administrația, legislația și să înceapă implementarea unor reforme care să modernizeze statul nou creat.
Pentru a afla mai multe informații despre unirea din 1859 puteți consulta volume de carte, de documente, cataloage de expoziții și articole de specialitate digitizate în Biblioteca Digitală:
În Baza Bunurilor Clasate în Patrimoniul cultural găsiți o selecție de obiecte au aparținut unor artizani ai Unirii Principatelor.
De asemenea, în muzee precum Muzeul Unirii din Iași sau Muzeul Unirii din Focșani sunt expuse obiecte, piese de mobilier și de decorație interioară, documente etc care evocă spiritul epocii:
- Muzeul Unirii din Focșani
- Muzeul Unirii din Iași
- Casa vornicului Costache Sturdza, locul unde Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei a devenit Muzeul de Istorie Naturală al Universității Iaşi.
Din păcate, muzeul este închis în prezent fiind în reabilitare. O veste bună este că Hotelul Concordia din București, din strada Smârdan nr 39, locul unde Cuza a fost ales și domn al Țării Românești și monument istoric de clasă B este în curs de restaurare.
Pentru a afla mai multe despre evenimentele culturale prin care se va celebra Unirea Principatelor în acest an vă invităm să accesați site-ul Evenimente Muzeale.