Pe data de 9 martie, în România se comemorează Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989, zi instituită prin legea nr. 247 din 5 decembrie 2011.

Ghirlandă de flori cu patru fluturi, pictură de Jan Brueghel, datată la sfârșitul secolului al XVI-lea, aflată în colecția Muzeului Național Brukenthal, clasată în Patrimoniul Cultural Național la categoria Tezaur.

Conform Raportului Final întocmit în anul 2006 de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, în categoria deținuților politici intră toți cei care au fost privați de libertate din motive politice, fiind închiși în penitenciare, aresturi ale Securității, lagăre de muncă, zone de deportare sau spitale psihiatrice.

Arestările personalităților politice și opozanților anticomuniști au pornit odată cu începerea procesului de comunizare a României și după ce armata sovietică a ocupat teritoriul țării. Suprimarea partidelor politice și a liderilor politici era unul din punctele importante în instaurarea comunismului în România. Nu doar liderii și oamenii politici din perioada interbelică riscau să devină victime ale represiunii comuniste.

Arestările pe motive politice s-au răsfrânt asupra întregii elite românești, intelectuali, antreprenori, ofițeri de armată, asupra persoanelor înstărite, clericilor sau a oricui altcuiva, care risca să intre în categoria celor cu „origini nesănătoase”.

Preluându-se modelul Gulag-ului sovietic și în România, autoritățile comuniste au creat o rețea de închisori și lagăre de muncă în care se practicau tortura fizică și psihică, bătăile, înfometarea, munca forțată în condiții inumane, urmărindu-se astfel eliminarea fizică a deținuților.

Numeroase personalități românești au murit în închisorile comuniste, printre care Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, Constantin Argetoianu, Vladimir Ghika, Ioan Gheorghe Botez, Gheorghe Ursu și mulți alții. De asemenea, trebuie menționați și foștii cetățeni ai Regatului României care locuiau în Basarabia, regiunea fiind supusă începând cu anul 1944 unui proces de sovietizare care a dus la deportarea, arestarea și uciderea a sute de mii de persoane.

Din primăvara anului 1948 și până în vara anului 1964, numărul deținuților politici a fost foarte mare în țara noastră, în această perioadă fiind închise sute de mii de persoane. Mulți dintre deținuți și-au pierdut viața în închisori, iar la fel de mulți au ieșit din închisori cu grave probleme de sănătate și traume care le-au marcat viața. Arestările pe motive politice au continuat și după 1964, până în 1989, dar numărul acestora a fost mai mic decât în perioada stalinistă, amintită mai sus.

Raportul Tismăneanu estima că între 500 000 și 2 milioane de persoane au fost arestate pe motive politice în perioada 1945-1989. Numărul celor care și-au pierdut viața este însă greu de estimat, deoarece informațiile au fost ascunse de către Securitate, Procuratură, Miliție și de alte instituții de stat, însă cel mai probabil mii de persoane și-au pierdut viața ca urmare a represiunii din închisorile comuniste.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Comunismului Românesc au dezvoltat o bază de date a fișelor matricole penale a deținuților politici din perioada comunistă, fiind identificat un număr de 76 000 de deținuți politici din perioada 1944-1959.

În Biblioteca Digitală puteți găsi volume de carte și articole de periodice care tratează istoria regimului comunist și a represiunii comuniste: represiunea comunistă;
Fețele durerii. Apel la memorie, 1, 2018, Personalități decedate în închisorile comuniste; regimul comunist; arheologia închisorilor comuniste; comuniste.

Ghirlandă de flori cu patru fluturi, pictură de Jan Brueghel, datată la sfârșitul secolului al XVI-lea, aflată în colecția Muzeului Național Brukenthal, clasată în Patrimoniul Cultural Național la categoria Tezaur.