Răpciune, Vinițel, Vinimeri

Septembrie, a noua lună a anului în calendarul iulian (stil vechi) şi în cel gregorian (stil nou), reprezintă pragul de trecere către jumătatea friguroasă a anului și perioada de maximă abundență a roadelor toamnei.

Denumirea populară a lunii septembrie, Răpciune, face referire la răcirea a timpului, așa cum ne spune zicala:

În luna Răpciuni/Cad copiii pe tăciuni!

și la perioada culesului viței de vie și prepararării vinului: Vinițel sau Vinimeri.

Sărbătorile populare ale lunii septembrie punctează schimbările climaterice specificii tranziției de la toamnă la iarnă, ce se accentuează după echinocţiul de toamnă: Simion Stâlpnicul, Începutul Verii lui Mioi, precum şi muncile legate de recoltarea roadelor de pe câmp, din vii, grădini, livezi şi semănaturilor de toamnă: Ciuda lui Arhanghel, Ziua Crucii, Cârstovul Viilor, Ziua Şarpelui, dar și activitățile specifice păstoritului: Sântămăria Mică, Teclele, Berbecari.

În calendarul popular românesc sărbătorile de mare importanţă creştină se plasează în preajma momentelor hotărâtoare ale traiectului astrului zilei, Ziua Crucii, una dintre cele mai mari sărbători ale lunii septembrie, fiind plasată cu o săptămână înainte de echinocţiul de toamnă.

În ziua de 1 septembrie debutează și prima lună a calendarului biblic.

Surse

Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001.