Numele celei de-a doua luni a anului face referire la meșterii lucrători ai fierului (Faur, Făurar, Făurariu). În această lună fierarii începeau pregătirea uneltelor pentru noul sezon agrar: ascuţeau sau confecţionau fiarele sau cuţitele de plug.
Fiind cea mai scurtă lună a anului, cu numai 28 de zile și 29 în anii bisecţi, Februarie este considerată fratele cel mic al celorlalte luni ale anului, capriciile meteorologice specifice acestui interval fiiind puse pe seama caracterului său capricios de copil: când râde şi zâmbeşte e timp frumos, când plânge bate viscolul, când e supărat dă ger de crapă pietrele.
În legendele populare, Făurar întră în conflict cu Martie, căruia îi cere împrumut câteva zile, pentru a-i strica florile fratelui Prier, oferind astfel o explicație pentru numărul mai mic de zile al lunii februarie dar și pentru caracterul extrem de schimbător al condițiilor meteo de la granița dintre iarnă și primăvară.
Vlasie (11 februarie), cel care dezleagă limba păsărilor de pădure pentru a cânta și Dragobete (24 februarie), patron al păsărilor și protector al iubirii, divinităţile populare celebrate în cursul acestei luni, sunt tineri reflectând vârsta anului calendaristic ce abia debutează.
În comunitatea rurală se încheiau, în această lună, șezătorile și oportunitățile de socializare dintre tineri, apropierea sezonului agrar, care debuta la Mucenici (9 martie) aducând în prim plan preocupările economice: îngrijirea atentă a vitelor de muncă, repararea uneltelor şi atelajelor agrare, pregătirea seminţelor pentru semănat.