În anul 1521, la Câmpulung-Muscel, vechea capitală a Ţării Românești, a fost redactat primul document scris în limba română: Scrisoarea lui Neacşu ot Dlăgopole (Câmpulung Muscel).
Acest document a fost descoperit de arhivistul Friedrich Wilhelm Stenner (1851-1924) în anul 1894, în Arhivele Județului Brașov, fiind ulterior valorificat de istoricul Nicolae Iorga. Din materialul de arhivă dezordonat, Friedrich Wilhelm Stenner a reunit colecția de documente Stenner, care încă îi poartă numele, în două serii. Seria latino-maghiară-germană conține peste 1000 de documente din anii 1380-1820. Seria slavo-română cuprinde peste 700 de documente din secolele XIV-XVIII. Stenner a fost primul care a acordat atenția cuvenită acestor documente deosebit de valoroase după câteva sute de ani de uitare.
Scrisoarea lui Neacșu cuprinde formulări slavone specifice, fiind prezente expresii precum ‘I pak’ la începutul propoziţiilor, cu semnificația ‘şi iarăşi/din nou’.
„I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.”

Se pot observa astfel numeroasele influențe slavone asupra limbii române. În cadrul scrisorii, Neacșu îl informează pe Johannes Benkner, judele Braşovului, despre o invazie pe care otomanii o plănuiau asupra Transilvaniei și Ţării Românești, aceștia adunând trupe la sud de Dunăre.
Vă invităm astăzi, cu ocazia aniversării a 500 de ani de la scrierea primului document în limba română, să aflați mai multe informații despre conținutul acestei scrisori, precum și despre epoca lui Neacșu, de aici.
De asemenea, puteți citi câteva lucruri interesante despre istoria alfabetului chirilic la români, despre tiparul românesc și nu numai, într-un scurt istoric al cărții românești.
ProEuropeana – Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale cuprinde sute de articole și publicații referitoare la istoria și evoluția limbii române, dar și la istoria medievală a Principatelor Române.