La 12 iulie 1859 Alexandru Ioan Cuza semna Ordonanța domnească nr. 276 de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, precursor al actualului Institut Național de Statistică. Apărea astfel domeniul statisticii oficiale din România și se realizau pași importanți spre unificarea și modernizarea noului stat România.
Statistica este o știință care, folosind calculul probabilităților, studiază din punct de vedere cantitativ fenomenele și procesele din societate și natură în scopul descrierii acestora și al descoperirii legilor care guvernează manifestarea lor. Statistica oferă suport pentru domenii diverse precum fizica, biologia, economia, sociologia, istoria, arheologia, evidența patrimoniului etc.
Prima încercare de creare a unui Birou de Statistică pe teritoriu românesc a avut loc la 15 noiembrie 1857, în Țara Românească. Inițiatorul a fost Dionisie Pop Marțian, participant la Al Treilea Congres Internațional de Statistică, desfășurat la Viena în luna martie a acelui an și care, inspirat de ideile prezentate în cadrul acestui congres a dorit să le pună în aplicare și în Valahia. Demersul nu are succes însă pentru că nu a avut sprijin politic și nici fondurile necesare.
Ocazia înființării unui Birou de Statistică apare după realizarea Unirii Principatelor. La 24 aprilie 1859 Consiliul Administrativ al Principatelor aproba proiectul de lege pentru înființarea unui Birou de Statistică, precum și întocmirea unor statistici ale țării. Directorul acestui birou era același Dionisie Pop Marțian. Acesta îi va prezenta domnitorului Alexandru Ioan Cuza „Proiectul pentru instituirea unui Oficiu central de statistică administrativă”, votat în Adunarea electivă la 3 iulie 1859 și amendată de domnitor la 12 iulie. Anterior, la 1 iulie 1859, Cuza dăduse decretul de înființare a Direcției de Statistică a Moldovei, instituție condusă de un alt pionier al statisticii românești, și anume Ion Ionescu de la Brad.
Unul din primele proiecte al noului Oficiu Central de Statistică a fost întocmirea recensământului din 1859-1860, prima investigație de acest fel care a urmărit atât aspectele demografice cât și cele economico-sociale din cele două provincii unite. Recensământul a fost fundamental pentru punerea în aplicare a reformelor lui Cuza, în special reforma electorală și cea agrară. Alte recensăminte au avut loc în 1884, 1899, 1912, 1930 etc.
În Biblioteca Digitală puteți consulta articole și publicații care tratează următoarele subiecte: statistică istorică, demografie istorică, articole istorice despre recensămintele din spațiul românesc.
Totodată, în Biblioteca Digitală puteți consulta articole și publicații care tratează viața și activitatea lui Alexandru Ioan Cuza, cât și a unor personalități marcante ale domeniului statisticii din România precum Ion Popescu de la Brad, Anton Golopenția, Dimitrie Gusti, Sabin Manuilă.
