În ceea ce privește mult cunoscuta colonie grecească de pe malul dobrogean al Mării Negre, întemeiată în anul 657 î. d. Chr. de către coloniștii din Milet și considerată ca cea mai veche colonie milesiană de pe țărmul de apus al Pontului Euxin, nu mai este cazul să insistăm. Amintim numai în treacăt că, în aproape 1000 de ani de existență, Histria a cunoscut cel puțin două perioade de înflorire, am putea spune de strălucire: prima, în epoca arhaică și clasică și a doua în timpul lui August, perioadă care coincide cu extinderea stăpânirilor romane asupra litoralului dobrogean.
Sfârșitul acestei cetăți, care a primit din partea autorităților romane dreptul de a se intitula în actele oficiale „prea-strălucita cetate a histrienilor” a avut loc după secolul al VII-lea; de astfel, pentru această vreme s-a putut constat arheologic că resturile de locuire sunt din ce în ce mai rare. Se crede că cetatea dispare treptat după invazia avarilor, la finele secolului al VI-lea.
În privința celor 31 de fotografii aflate în arhiva M.N.A. putem spune că ele reprezintă imagini diverse ale ruinelor zidurilor de incintă, începând din epoca arhaică și până la sfârșitul Imperiului roman de Apus (deci perioada cuprinsă între sec. VII î. d. Chr. și sec. V d. Chr.) ale vestigiilor mai multor temple și edificii de cult din zona numită convențional „zona Sacră”. Aceste resturi arheologice ilustrate în fotografiile menționate provin din timpul săpăturilor executate de V. Pârvan în perioada 1914-1927.
