În anul 2004 arheologia românească a consemnat jubileul a două dintre cele mai reprezentative şantiere arheologice dobrogene: Histria şi Capidava. În septembrie 1914, după încheierea celei de-a treia (şi ultime) campanii la Ulmetum (Pantelimonu de Jos, jud. Constanţa), Vasile Pârvan pleca la Histria, vechea colonie milesiană de pe malul lacului Sinoe, pentru a iniţia săpături arheologice de amploare, desfăşurate apoi neîntrerupt până astăzi.
Zece ani mai târziu, în anul 1924, Vasile Pârvan îl va însărcina pe unul dintre asistenţii săi, în persoana lui Grigore Florescu, ulterior conferenţiar de epigrafie şi antichităţi la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti să înceapă săpături arheologice într-un castru roman de pe malul Dunării dobrogene, „lăsându-ne libertatea alegerii”.
În anul precedent Grigore Florescu găsise la Seimenii Mari – la 6 km în aval de Cernavoda – doi miliari şi identificase urme de locuire antică pe o suprafaţă de câteva hectare (mai precis un turn de apărare de epocă târzie şi de mici dimensiuni, alături de o aşezare civilă), insuficiente însă pentru problema ce o avea de urmărit, după propriile-i spuse. Ce a contribuit decisiv în alegerea tânărului epigrafist aflăm din chiar Prefaţa primului volum monografic al Capidavei, pe care o va semna în anul 1958: „Pe de o parte salvarea cetăţii de la distrugere [1] , iar pe de altă parte şi poziţia ei la un important vad al Dunării, prin care trecea un drum ce venea din Carpaţi şi mergea prin interiorul Dobrogei până la mare, la oraşele greceşti Tomi şi Histria, erau motive temeinice pentru începerea cercetărilor în acest punct”.
Aşa au debutat săpăturile arheologice sistematice de la Capidava, de la al căror moment iniţial s-a aniversat în anul 2004 jubileul celor opt decenii. Într-o covârşitoare măsură această celebrare este tributară eforturilor excepţionale de cercetare a două personalităţi remarcabile din două generaţii succesive, în plus tată şi fiu, Grigore şi Radu Florescu. Omagiul aniversar adus sitului arheologic de pe limesul dunărean al Moesiei Inferior li se cuvine – fie şi cu titlu postum – în egală măsură.
Profitând de generoasa găzduire a CIMEC, oferim aici internauţilor pasionaţi de arheologie o selecţie cuprinzând parte dintre cele mai vechi imagini referitoare la Capidava păstrate în arhiva şantierului: ridicări topografice şi planuri succesive de situaţie ale cetăţii, fotografii din timpul săpăturilor antebelice (în parte inedite) şi ale iniţiatorilor acestora etc. Li se adaugă una dintre superbele vigniete pe pergament la Notitia Dignitatum unde apare fortificaţia romană de la Capidava, menţionată la jumătatea distanţei între Carsium şi Axiopolis şi pe segmentum VII din Tabula Peutingeriana. Multe dintre fotografiile de săpătură selectate se aflau deja publicate de către Grigore Florescu, ca ilustraţie la rapoartele sale de săpătură din revista Dacia (III-IV, 1927-1932; V-VI, 1935-1936; XI-XII, 1945-1947). Calitatea fotografiilor păstrate în arhiva şantierului arheologic Capidava (prin comparaţie cu modesta lor variantă tipărită din prestigioasa revistă menţionată), precum şi dificultăţile accesului direct al multor internauţi la respectiva literatura ştiinţifică sunt motivele ce ne-au determinat să le reluăm în acest fel. Nu în ultimul rând prin chiar apartenenţa instituţională a profesorului Grigore Florescu, iniţiator al săpăturilor arheologice de la Capidava, aceste imagini îşi află locul firesc între excepţionalele mărturii fotografice ale începuturilor arheologiei româneşti păstrate în arhiva Muzeului Naţional de Antichităţi şi adunate într-o unică bază documentară online de către CIMEC.
Lista ilustratiilor
- Ilustraţie din Notitia Dignitatum imperii romani (Basel ?, cca 1436): Paris, Bibliothèque nationale de France. Manuscrits. Latin 9661 (fol. 101 verso). Vezi catalogul L’Or des princes barbares. Du Caucase à la Gaule Ve siècles après J.-C., Musée des Antiquités nationales, château de Saint-Germain-en-Laye (21 septembre 2000 – 8 janvier 2001)/ Reiss-Museum Mannheim (11 février – 4 juin 2001), Éditions des la Réunion des Musées nationaux, Paris, 2000, p. 21. Capidava apare aici între cetăţile situate pe limesul Dunării de Jos şi aflate sub autoritatea comandantului militar al provinciei (dux Scythiae).
- Segmentum VII din Tabula Peutingeriana (sec. XI-XII). Vezi Tabula Peutingeriana. Codex Vindobonensis 324, Graz, 1976. Capidava apare în forma coruptă Calidava.
- Segmentum VII din Tabula Peutingeriana(alb-negru).
- „Plan provizoriu” al ruinelor cetăţii de la Capidava realizat de către Pamfil Polonic, cu ocazia excursiei arheologice a lui Vasile Pârvan din 3 august 1912. Vezi V. Pârvan, Descoperiri nouă în Scythia Minor, Analele Academiei Române, tom. XXXV, Memoriile Secţiei Istorice, nr. XVII, 1913, p. 474 (8), fig. 2 (copie după original de Iuliana Barnea).
- Plan al Capidavei – Gr. Florescu, Fouilles et recherches archéologiques à Calachioi (Capidava ?) en 1924 et 1926, Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 485, fig. 1.
- Plan al Capidavei – Gr. Florescu, Fouilles archéologiques de Capidava. 1928-1936, Dacia, V-VI, 1935-1936, fig. 1, p. 352.
- Plan al Capidavei – Gr. Florescu, Les fouilles archéologiques de Capidava. 1940-1945, Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 209-220, pl. I.
- Capidava – planul cetăţii, în monografiaGr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava. Monografie arheologică, I, Bucureşti, 1958.
- Capidava – schema paramentului incintei. Vezi ilustraţia la Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava. Monografie arheologică, I, Bucureşti, 1958.
- Capidava – planul cetăţii, în R. Florescu, Capidava, Bucureşti, Editura Meridiane, 1965.
- Capidava – cariera de piatră a fraţilor Ghenciu. La vremea excursiei arheologice a lui Vasile Pârvan la Capidava (3 august 1912), fraţii Ghenciu din Brăila exploatau la Capidava cu ajutorul dinamitei două bazine de calcar din masivul pe care se găseşte amplasată cetatea. În raportul prezentat Academiei Române, Vasile Pârvan nota următoarele: „Mergând deci la Capidava, m’am mărginit deocamdată la stabilirea situaţiei şi dimensiunilor castelului însuş. Trebuie să notez însă, chiar acum, că deşi liber de orice locuinţe moderne pe dânsul, castelul îşi are distrugătorii săi speciali, în fraţii Ghenciu din Brăila, cari au obţinut de la Stat autorizarea de a exploatà massivul stâncos pe care e aşezată cetatea şi astfel, după cum se vede din planul provizoriu ridicat de mine în vară (fig. 2), ei au reuşit până acum, subminând mereu stânca, să prăbuşească o parte destul de mare din castel, pe laturea lui de SV, cu întreg colţul de Vest. La protestarea noastră către cei în drept împotriva acestei sălbătecii, nu am primit nici până acum un răspuns.” V. Pârvan, op. cit., p. 475 (9).
- Capidava – cariera fraţilor Ghenciu. În partea stângă a imaginii pot fi observaţi vagoneţii utilizaţi pentru evacuarea pietrei sfărâmate.
- Curtina B în timpul degajării – Gr. Florescu, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 489, fig. 7.
- Curtinele C-D în timpul degajării – Gr. Florescu, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 491, fig. 10.
- Curtinele C-D în timpul degajării – Gr. Florescu, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 491, fig. 10 (bis).
- Joncţiunea curtinei F cu turnul de colţ nr. 6 – Gr. Florescu, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 492, fig. 11.
- Placajul exterior al turnului nr. 6 – Gr. Florescu, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 492, fig. 12.
- Poarta principală (de sud) a cetăţii – Gr. Florescu, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 493, fig. 13.
- Joncţiunea curtinei H şi a turnului patrulater de poartă nr. 7 – Gr. Florescu, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 492-493, fig. 14.
- Joncţiunea între latura de sud a turnului 8 şi curtina I – Gr. Florescu, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 492, 494, fig. 15. De notat aici tehnica constructivă asemănătoare celei de la refacerea curtine H, cu arază de egalizare (se mai pot vedea în fotografie elemente din primele două rânduri de cărămidă ale acesteia).
- Turnul patrulater nr. 1 – Gr. Florescu, Dacia, V-VI, 1935-1936, fig. 3, p. 354.
- Blocajul intrării secundare (poternă) din turnul nr. 1 – Gr. Florescu, Dacia, V-VI, 1935-1936, fig. 5, p. 355. În partea stângă a imaginii pot fi observate in situ cinci asize de cărămidă dispuse în arc de cerc ale intrării boltite în turn.
- Turnul de colţ (în formă de evantai) nr. 2. Vedere interioară – Gr. Florescu, Dacia, V-VI, 1935-1936, fig. 8, p. 358.
- Turnul patrulater nr. 4 – Gr. Florescu, Dacia, V-VI, 1935-1936, fig. 10, p. 359.
- Turnul în formă de potcoavă nr. 5 în timpul săpăturilor – Gr. Florescu, Dacia, V-VI, 1935-1936, fig. 13, p. 361.
- Turnul de colţ în formă de evantai nr. 6 – Gr. Florescu, Dacia, V-VI, 1935-1936, fig. 15, p. 362.
- Vedere exterioară a paramentului turnului de colţ în formă de evantai nr. 2 şi a unei părţi din curtina C. Imagine inedită.
- Vedere asupra laturii de est a cetăţii. În prim plan turnul patrulater nr. 4 şi elemente din paramentul exterior al acestuia. Se poate observa şi linia de decauville instalată pentru evacuarea pământului excavat. Imagine inedită.
- Vedere asupra turnului patrulater de poartă nr. 7 şi a curtinei H. Paramentulul exterior al turnului este aproape integral distrus. Se poate observa araza de egalizare folosită pentru ridicarea paramentului exterior al curtinei H (5 asize suprapuse din cărămidă). Imagine inedită.
- Stelă funerară din calcar (ISM V nr. 38) descoperită în cursul săpăturilor la turnul de poartă nr. 7. Imagine inedită.
- Aerofotogramă (foto Ion Miclea) cu stadiul săpăturilor arheologice în sectorul I al cetăţii (anii ’70). Cu ocazia acestor săpături au fost cercetate bazilica din colţul de N al cetăţii, ridicată în sec. VI p.Chr., cât şi locuirea medio-bizantină. Vezi aerofotogramele realizate cu ocazia acestui zbor la Ion Miclea, Dobrogea, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1978; Ion Miclea, R. Florescu, Strămoşii românilor. Vestigii milenare de cultură şi artă. Daco-romanii, II, Bucureşti, 1980, nr. 660.
- Vasile Pârvan (1882 – 1927). Imediat după încheierea primului război mondial, Magistrul intenţiona punerea în operă a unui ambiţios proiect de cercetare arheologică a Dobrogei romane, program pe care tot el îl schiţase încă din anul 1906, într-un amplu articol publicat în „Convorbiri literare” (V. Pârvan, Salsovia, „Convorbiri literare”, XL, 1906, nr. 10, p. 962-975; nr. 11, p. 1017-1040). În acest proiect ştiinţific V. Pârvan urmărea să angreneze pe toţi discipolii săi din centrele universitare de la Bucureşti şi Iaşi. Ca urmare directă, începând cu anul 1924 şi continuând în campaniile din 1926-1927, la Capidava au fost iniţiate săpături arheologice sistematice, sub conducerea unuia dintre asistenţii lui Vasile Pârvan, Grigore Florescu, ulterior conferenţiar de epigrafie şi antichităţi romane la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1933) şi cercetător la Institul de Arheologie al Academiei Române (1949).
- Grigore Florescu (12 februarie 1982 – 19 iulie 1960). Iniţiatorul (1924) şi coordonatorul săpăturilor arheologice la Capidava până în 1960, anul morţii sale pe şantierul arheologic de la Drobeta.
- Radu Florescu (13 noiembrie 1931 – 7 septembrie 2003). Coordonatorul săpăturilor arheologice la Capidava între 1965-2003.