„Informația Bucureștiului” de sâmbătă, 23 iunie 1984 publică un articol semnat Mircea Deac.
un număr de 107 lucrări de grafică, pictură și broderie.
desene dintr-un ciclu mare de „Oameni” (în amintirea tatălui meu care ar fi împlinit 90 de ani).”
cea mai mare galerie de artă din București la acel moment.
Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al Municipiului București
Extraordinara prietenie dintre Tia Peltz și Tania Lovinescu a fost identificată printre scrisorile personale și textele publicate în diverse reviste. Unul dintre cele mai vechi texte a fost publicat în „Revista Cultului Mozaic” din 1 aprilie 1984. Tot în această revistă, în 15 iunie 1988, Tania Lovinescu își expunea părerile despre una dintre expozițiile Tiei.
„Tia Peltz, marea graficiană a tribului, nu mai este. Ce fac acum fantomele Căii Văcărești, care așteptau să le vină rândul să se adune în materie colorată, în ritm și desen, pe șevaletul e , ca să capete viață?
Orele cu parfum de piersici coapte din casa ei, din atelierul ei, se înscriu între lucrurile puține ale vieții mele, de-a lungul deceniilor.
Chipul ei frumos de spaniolă, înțelepciunea și umorul ei, talentul ei, înscris în tablouri în 48 de expoziții personale, generozitatea și farmecul care o caracterizau au făcut din ea un personaj anume, încât la București era suficient să spui Tia ca fiecare să înțeleagă de cine vorbești… Poate culorile pe care le subjugase dădeau această aură, poate poveștile pentru copii?
Mai nou, o emisiune la Radio București, la ora 1 noaptea, în noaptea de luni spre marți, venea sau încerca să vină, în sprijinul celor singuratici, înșelați, șovăitori și cu glasul ei, atât de personal, răspundea fiecăruia, iar dacă furtuna trecea, era fericită să primească scrisorile lor.
Într-o vreme în care buldozerele mușcau din carnea înspăimântată a caselor, a bisericilor și sinagogilor, la ultima slujbă de la templul Malbim (Templul Coral, de la Sf. Vineri – N.A.) se adunase toată tristețea lumii. În acei ani, Tia pleca la ora 8 dimineața, își așeza șevaletul pe marginea unui trotuar și desena ulițe, case, copaci, bătrâni, copii și femei, cu sentimentul că e datoare să lase urmașilor noștri imagini din vechiul București, să treacă în penița muiată în lacrimă și tuș, istoria vechilor cartiere, dar mai ales a celor locuite de evrei.
Rămân orfane fragilele siluete, chipurile din „Hanul cu Tei” și „Calea Văcărești”, superbele desene, chipuri de copii, care i-au dus faimă, un univers întreg creat de imaginația ei, de talentul ei.
E bine ca nu ai pictat flori, Tia. Ar fi trebuit să le adunăm toate pentru tine
Vacanțele în România îmi sunt mereu mai ciuntite de moarte: Silvia Armașu, Maria Ursu, Florica Holban, Irina Lowendahl, Liana Grill… și acum, Tia, fulgerată de un infarct la 76 de ani.
E prea mult pentru un biet om.
Tania Lovinescu”
Articol publicat de Tania Lovinescu în ziarul „Minimum” din Israel, 1999.