21 mai
Irina Nicolau relatează în lucrarea „Ghidul sărbătorilor românești” despre originea sărbătorii, așa cum a rămas în universul creștin: „Pe când se afla în luptă cu duşmanul mai puternic, Împăratul Constantin a cerut ajutor lui Dumnezeu şi, ziua în amiaza mare, a apărut pe cer o cruce luminoasă pe care sta scris cu litere de stele „Prin acest semn vei învinge”. Peste noapte, împăratul l-a visat pe Iisus care îl îndemna să facă un steag de luptă cu semnul crucii pe el. Aşa a făcut şi a devenit învingător.
Devenind stăpân al Romei, Constantin dă în 313 un decret de încetare a prigonirii creştinilor. Mută capitala imperiului roman în Bizanţ, unde construieşte mult pentru cetatea care îi va purta numele – Constantinopole. Luptă pentru unitatea credinţei creştine, tulburată de erezia lui Arie. Participă la Sinodul de la Niceea, a cărui ţinere el o hotărâse.
În lucrările sale a fost susţinut cu râvnă şi evlavie de mama sa, Elena. O trimite pe împărăteasă la Ierusalim ca să descopere Sfânta Cruce. Iar ea o găseşte! Elena ridică biserici la Sfântul Mormânt, în Betleem şi Niceea. Moare în 327. Peste zece ani, în 337, moare şi împăratul Constantin.”
În calendarul tradițional, la această dată se termină ciclul înmulțirii, care începe la Dragobete, și puii păsărilor încep să zboare singuri. Din acest motiv, ziua este numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor, considerată a fi o sărbătoare dedicată păsărilor de pădure. Pentru a preveni distrugerea strugurilor de către grauri, nu se lucra nimic în această zi, ea fiind respectată cu deosebire de către podgoreni. Se crede că vara începe în această zi. Tradiția populară spune că toate semănăturile făcute după această zi se vor îngălbeni și se vor usca. Este considerată în special data limită calendaristică pentru semănatul porumbului, ovăzului și meiului.
Importanţa sărbătorii se vădea în aceea că ţinerea ei era considerată prilej de apărare împotriva relelor şi a durerii. Demult, în Ardeal, se credea că acela care încalcă această poruncă şi lucrează nu va avea parte de linişte în mormânt, nici de pomeni pe lumea cealaltă.
Sursa:
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009
luliana Băncescu, Obiceiuri tradiționale din România. Sărbători în imagini, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, 2006
Constantin Leonte, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi credinţa lor în Hristos (1700 de ani de la edictul de la Milan, 313), Zargidava XIII, 2014, 37-42