1 mai

Armindeni este numele popular al zilei de 1 mai. În această zi, fiecare familie obișnuia să pună înaintea casei sale, dar mai ales la poartă, câte o ramură verde de fag, de stejar, de salcie sau de altă specie de copac, ramură care se numește arminden în multe zone ale țării.

Această ramură, prăjină sau chiar un copac mai tânăr întreg, cu doar puține frunze în vârf, este lăsat unde a fost pus până cade singur, sau până ce se macină grâul cel nou și se face prima pâine din acest grâu. Atunci se taie și se aprinde cu el focul în cuptor.

În Munții Apuseni, în Bihor, în Țara Hațegului, în Sibiu, dar și în Năsăud, circulă legenda conform căreia originea acestui obicei se află în fapta oștenilor care îl căutau pe pruncul Iisus pentru a-L ucide. Ei au marcat seara, cu o ramură verde, casa în care primiseră informații că se află, dar a doua zi au constatat cu mirare că la toate casele erau semne identice, încât nu au mai putut găsi casa în care se afla Iisus.

În unele sate din Banat, armindenul sau pomul de mai se pune mai ales la casele cu fete sau la cele ale oamenilor mai de frunte ai localității. În acest caz, noaptea târziu, după ce oamenii se retrag în case, un fecior sau mai mulți duc pomul de mai și îl înfig la poarta iubitei sau la poarta omului fruntaș. Cu toate că este secret asupra făptașului, cel onorat îl caută pe tânăr și îl tratează cu băutură.

Se crede că este bine ca în această zi, dis-dimineață, până a nu răsări soarele, fiecare să se spele pe mâini și pe față cu roua care cade pe ierburi și pe flori peste noapte, iar peste zi să bea vin din pelin roșu așezat la iarbă verde. Se mai crede că în această zi este bine ca omul să se plimbe în aer curat odată cu revărsatul zorilor, pentru a fi vioi, iute și puternic peste an. Apoi, în fiecare dimineață, de-a lungul întregii luni, să se bea câte un pahar de apă pe stomacul gol și să se mănânce pâine cu unt.

În Muntenia și Moldova, în ziua de Arminden se frige un miel, se mănâncă și de asemenea se bea vin din pelin. Unii oameni aduc cu ei și lăutari și petrec până seara, când se întorc în sat cântând și bând, împodobiți fiind cu flori de liliac și pelin verde la pălării. Se crede că acela care nu sărbătorește Armindenul se îmbolnăvește și zace timp de un an, iar celui care lucrează i se dă foc la casă de către rândunele. Se poartă toată ziua pelin verde la brâu sau la piept și tot pelin se pune și în cofele cu apă. Femeile și fetele se cinstesc împreună, în această zi, cumpărând vin cu banii de argint de la gât, pe care i-au primit și îi poartă de la 1 martie pentru a fi frumoase.

Tot în această zi este sărbătoarea Sfântului Proroc Ieremia, care se crede că aduce rodul și belșugul. Cine îl serbează îl are protector și îi aduce belșug, îi ține casa îmbelșugată și plină de bunătăți. Se mai spune că Sfântul Ieremia umblă cu coșul plin cu piatră prin holdele celor care lucrează în această zi.

Surse:

Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013.