2 iunie
Sf. Ioan cel Nou este cunoscut ca apărător de rele, boli, dureri, primejdii, moaștele sale fiind considerate făcătoare de minuni.
Obiceiuri și tradiții
În legendele și povestirile populare se spune că Sfântul Ioan era păstor și tatăl lui îl vedea des rugându-se, cu privirile îndreptate spre cer. Într-o zi, tatăl l-a întrebat ce vede și Ioan i-a spus să își pună piciorul peste al lui. Atunci tatăl a văzut deschizându-se cerul și pe Dumnezeu ținând în mână tunetul care arăta ca un bici împodobit cu flori.
Credințe și superstiții
În această zi nu se lucrează, pentru ca oamenii să fie feriți de înțepături și pentru ca țesăturile să fie protejate de molii, însă este un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac.
Calendarul creștin-ortodox
Sfântul Ioan cel Nou era originar din Bucovina și se ocupa cu negoț în portul de la Cetatea Albă. Vindea, printre altele, flori de sânziene („albe și curate”) ca flori de leac.
Ioan cel Nou a fost martirizat în 1330 de către tătari, la Cetatea Albă, tăindu-i capul pentru că nu a vrut să renunțe la religia creștină. Domnitorul Alexandru cel Bun a adus moaștele Sfântului Ioan cel Nou la 24 iunie 1402, iar soborul de preoți care însoțea racla cu moaștele acestuia la Suceava, purta în mâini flori de sânziene, simbolizând credința curată a sfântului. A fost adus la Suceava pentru a fi aproape de locurile natale.
Surse
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
luliana Băncescu (coordonator), Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Ion Ghinoiu, Zile și mituri. Enciclopedie a sărbătorilor, ritualurilor, fiinţelor fabuloase, eroilor şi miturilor, din panteonul popular românesc, Editura Univers Enciclopedic, 2018.