15 august
Calendarul popular punctează, în perioada echinocțiului de toamnă, reminiscențele unui început de an ce presupunea moartea şi renaşterea unei divinități feminine neolitice, peste care părinţii Bisericii creştine au suprapus moartea (15 august) şi naşterea (8 septembrie) Fecioarei Maria.
Obiceiuri și tradiții
Deosebita importanță pe care o avea această sărbătoare în mentalul popular este relevată de multitudinea de gesturi rituale și obiceiuri acumulate în aceast interval: deschiderea sezonului de nunţi, începerea târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, organizarea de pelerinaje la mănăstirile cu acest hram sau praznicele de pomenire a morţilor şi pomenile pentru cei în viaţă.
Sântămăria Mare
Maica Domnului, apare, în mitologia populară românească, în mai multe ipostaze: Sântămăria Mare (15 august), Sântămăria Mică (8 septembrie) şi Maica Precista.
În legendele și povestirile populare, despre Fecioara Maria se spune că a fost zămislită nefiresc, din mirosirea sau sărutarea unei frunze de păr, sau s-ar fi născut din durere de inimă, dintr-o mamă de şapte ani şi un tată de şaptezeci şi şapte. La nașterea Pruncului Sfânt, aceasta este găzduită în grajdul Moşului Crăciun, care îi taie mâinile soţiei sale pentru că l-a moşit pe Iisus.
Maica Domnului binecuvântează atunci boii, vacile, oile şi porcii pentru că au încălzit-o şi hrănit-o în timpul naşterii, rândunelele pentru că au dat vestea că va învia Iisus, ciocârlanul şchiop pentru că l-a văzut pe Mântuitor răstignit, el însuşi fiind lovit cu o piatră.
În schimb, a blestemat calul pentru că a ronţăit şi tropăit în timpul naşterii sau că a mâncat fânul în care a fost ascuns Pruncul, păianjenul pentru că întrecut-o la tors, lemnarul pentru că i-a făcut lui Iisus crucea grea, iar pe feciorul agresiv, numit Năvalnicul, care a speriat-o când mergea la moliftă, la 40 de zile de la naştere, îl transformă în buruiană.
În cântecele funerare, Maica Precista primeşte sufletele morţilor în Rai și îi călăuzește pe drumul către lumea de dincolo:
Colo-n vale-n cale,/ I-o răchită mare./ La aia cine se umbrea?/ Maica Precista./ Jos să mi te apleci,/ Poale să-i săruți,/ Ia să mi te ieie/ Şi să mi te ducă /La mijloc de Rai./ C-acolo-i de trai …
Zorile, Borlova, jud. Caraş-Severin
Sântămăria Mare, este invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, și de descântătoare pentru vindecarea bolilor.
În basme aceasta ajută eroinele să iasă din impas, dar le pedepseşte cu asprime când încalcă interdicţiile impuse de ea, vindecă boli grele, redă vederea fiicei orbite de mama vitregă, înzestrează fecioara vrednică şi ascultătoare şi o căsătoreşte cu fiul de împărat.
În legendele populare Maica Domnului, identificată cu Luna, sau cu Pământul, intervine la Dumnezeu să nu prăpădească lumea şi să nu izgonească vânturile, care sunt de ajutor oamenilor.
Credințe și superstiții
- la moartea maicii Domnului, durerea naturii a fost așa de mare, încât s-au îngălbenit frunzele și au început să cadă;
- fetele și feciorii spală icoana Sfintei Marii cu busuioc, pentru a avea parte de dragoste;
- în această zi nu este bine să se meargă cu spatele, pentru că râde diavolul și plânge Maica Domnului;
- sunt angajați pândarii la vii și se coboară oile din munte;
- dacă în această zi este senin, poamele se vor coace bine;
- la biserică, se sfințesc roadele pământului, se dau de pomană struguri și faguri de miere;
- se face horă în sat;
- se culeg flori şi se pun la icoana Maicii Domnului (vor fi bune de leac);
- babele adună buruieni pentru descântecele de dragoste;
- dacă înfloresc trandafirii, va fi toamna lungă.
Calendarul creștin-ortodox
Biserica creștin-ortodoxă comemorează în ziua de 15 august Adormirea Maicii Domnului. Potrivit Evangheliilor, Fecioara Maria nu a gustat moartea ci pur și simplu a adormit, ca toți oamenii, după trei zile fiind ridicată cu trup și suflet la ceruri, la fel ca Isus. Cu trei zile înainte, Dumnezeu a trimis un înger care i-a vestit acesteia mutarea la ceruri.
Sărbătoarea este precedată de două săptămâni de post, ce amintesc de perioada petrecută de Maica Domnului în rugăciune, pe Muntele Măslinilor, după aflarea trecerii sale la cele sfinte.
Surse
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura „ASTRA Museum”, 2014;
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
luliana Băncescu (coordonator), Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, Editura Elion, București, 2002;
Evseev Ivan, Dicționar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara, 1994;
Marcel Olinescu, Mitologie românească, editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2004;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Ovidiu Bîrlea, Mică Enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.