17 iulie

Sărbătoarea populară din această zi preia numele Sfintei Mari Mucenițe Marina, care, întemnițată fiind, pentru dreapta credință, s-a rugat la Dumnezeu să o ajute în lupta cu un balaur, pe care l-a învins, după ce acesta a fost transformat într-un câine negru, prin puterea Tatălui Ceresc.
În această zi se lucrează doar până în prânz, și ziua este ținută ca apărare de boli (pocituri, luat de iele, bube). Muncile casnice, cum ar fi torsul, spălatul rufelor, măturatul, cusutul sau folosirea foarfecii sunt interzise, pentru ca lupi să nu atace vitele, si pentru ca recoltele să fie ferite de stricăciuni.
În calendarul popular, Mărina este considerată protectoare sufletelor copiilor morți, de aceea în această zi, se împart de pomană găini, porumbi de fiert, mere și pâine dar și maturi de pelin. Tulpinile de pelin rămase după confecționarea măturilor se împleteau în cercuri, prin care erau trecuți copiii, pentru a fi sănătoși tot anul.
Pelinul cules în această zi era utilizat în medicina populară și la descântat.
Credințe și superstiții
- se planifică claca la cosit iarba, se împarte pânza de cămăşi.
- oamenii se înfrăţesc şi-şi fac daruri;
- se pun flori la icoana Maicii Domnului;
- cum e ziua aşa va fi toamna;
- în această zi nu se lucrează absolut nimic, fiindcă există pericolul rănirii prin lovire;
- dacă cicoarele (gâze) cântă va fi toamna lungă şi îmbelşugată;
- de Mărina să nu se lucreze, deoarece trăsnește Dumnezeu pe cel păcătos;
- în această zi, se culege pelin, apoi se face un fel de apă de pelin, care este bună pentru pielea obrazului;
- de Mărina să nu se lucreze, deoarece trăsnește Dumnezeu pe cel păcătos;
- Marina este invocată de olteni pentru copiii morţi;
- se mai ține pentru ca oamenii să nu fie „măriniți”, o boală care afectează abdomenul.
Surse:
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Romulus Antonescu, Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, Tipo Moldova, 2016;
Simion-Florea Marian, Sărbătorile la români, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013.