Colinde de copii sunt textele folclorice cântate de grupurile de copii în ziua de 24 decembrie când este sărbătorit Ajunul Crăciunului. Cântând colinde cu tematică specifică, ceata de copii urmează un traseu ce include toate casele gospodarilor din sat.

Copiii cu vârste de până la 12 ani, erau considerați, în mentalul traditional, ca aducători de noroc și fericire, datorită purității vârstei. Colindul lor avea astfel rolul a asigura sănătatea, belșugul și bunăstarea gospodăriilor în care aceștia urau.

Copii de școală, pictură de Ștefan Luchian, nedatată, din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României din București, bun cultural clasat în categoria tezaur

La colindatul copiilor puteau participa și fetele, însă, conform uzanțelor, acestea intrau în casă în urma băieților, fiind considerat de rău augur ca, la colindat, să intre prima o fată. De altfel și în credințele și obiceiurile din zilele mari de sărbătoare, mai ales la Anul Nou, se credea că primul care trebuie să între în casă în noul an, trebuie să fie o persoană de sex masculin.

În Transilvania și Banat, copiii care colindă sunt numiți pițărăi, același nume purtând și colacul pe care aceștia îl primesc ca răsplată. Recuzita pițărăilor includea și un băț, confecționat din lemn de alun, cu decor specific, cu care copiii atingeau stâlpi porţilor, uşorii uşilor de la grajduri, hambare, grinda casei şi scormoneau cărbunii din vatră, pentru a aduce noroc şi belşug.

Colindatul constă cel mai adesea în urări scurte și enumerări bazate pe comparaţii hiperbolice, menite să confere calități similare gazdelor și gospodăriei colindate. Sub influența școlii și a bisericii, copiii au adoptat texte de colinde religioase sau cântări bisericești, ce vestesc Nașterea Mântuitorului.

Gazdelor care nu răspundeau cererii colindătorilor, li se adresau ameninţări comice: „Bureţi pe pereţi, Rădăcina socului/Crească-n vatra focului” sau „Daţi-ne câte-un covrig,/ Că tremurăm de frig;/Daţi-ne câte-o nucă,/Că vă luăm de ulucă;/Daţi-ne câte-un măr,/Că vă luăm de păr!

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Bună ziua lui Ajun,
Că e mai bună a lui Crăciun
(Stăpînul casei îi mulţumeşte, apoi copilul rosteşte:)
Stogu – cât casa,
Pâinea – cât masa,
Stupii – mieroşi,
Caii – bănoşi,
Porcii – unturoşi,
Oamenii – sănătoşi
Oile – lânoase,
Caprele – ţâţoase,
Vacile – lăptoase,
Cânepa – până în straşina casei,
Mănuşele –
Cât mătuşele,
Fuioarele –
Cât răşchitoarele,
Ce e în casă –
Să trăiască,
Ce e afară –
Să izvorască!
La anul cu pace şi cu sănătate
Est timp cu o parte
Şi la anul cu o mie.

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985

Bună ziua lui Ajun
Că-i mai bun-a lui Crăciun,
Că-i cu miei,
Cu purcei,
Cu copiii după ei.
Unde-i ajung,
Îi împung,
Dă-ne alune,
Că-s mai bune!
Dă-ne nuci,
Că-s mai dulci!
Dă-ne poame,
Că n-i foame!
Dă-ne criţari,
Că-s mai tari!

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Bună ziua lui Ajun,
Că-i mai bună a lui Crăciun,
Că-i cu miei şi cu purcei,
Cu păstorii după ei.
Scoală, gazdă, nu durmi,
Că nu-i vremea de durmit,
Trebe calul potcovit
Cu potcoava de colac,
Şi cu cuie de cârnaţ;
Dă-ne poame.
Că ni-i foame,
Dă-ne nuci,
Că-s mai dulci,
Dă-ne alune,
Că-s mai bune.

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Bună ziua lui Ajun,
Că-i mai bună a lui Crăciun,
Într-un ceas bun!
Ce e pe casă – să trăiască
Ce e afară – să izvorască!
Porcii unturoşi,
Oameni sănătoşi,
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Caprile păroase!
Câte cuie sunt pe casă –
Atâţia galbini pe masă!
Pita – cât masa,
Stogu – cât casa
La anu şi la mulţi ani cu sănătate!

Oltenia
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997.

Bună dimineaţa la Moş-Ajun!
Că-i într-un ceas bun!
În acest timp, unul din casă iese afară cu o farfurie pe care sunt grăunţe de grâu, fasole şi porumb, din cari colindătorii luând câte puţin aruncă prin casă; aruncând cu grăunţele, pe rând, în sus, urează astfel:
Grâul atât,
Spicul atât,
Pita cât masa,
Fuioarele
Cât râştitoarele.
Mânuşele
Cât mătuşele!
Ce-i afară să izvorască,
Stăpânii să stăpânească
Sănătoşi.

Oltenia, Muntenia, Dobrogea
G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române [1885], editura Minerva, 1982; ***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Bună dimineața!
Dați-ne colindeața.
Bună dimineața
La Moș Ajun:
Dați-ne
Un colac bun.

Oltenia
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

Hă, hă, hăăăă! Bună ziua lui moş-ajun, 
Că-i mai bună a lui Crăciun, 
Dimineaţa într-un ceas bun, 
C-un cârnaţ şi-un colac bun!

Banat
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997.

Buna ziua lui ajun,
Că-i mai bună a lui Crăciun!
Câţi miei,
Câţi purcei,
Fug copiii după ei.
Cârnaţi,
Cârnaţi,
Ieşi, gazda, de ne daţi.
Lopociță,
Lopociță,
Ieşi, gazda ca ni-s d-o viţă.
Covrig,
Covrig,
Ieşi, gazda, că ni-i frig!
După ce primesc cârnaţi, slănină sau bani, colindătorii mai strigă:
Câtă trestie la gazda pra casa,
Atâţia gologani pră masă!