În cultura tradițională românească, fenomenul colindatului cunoaște forme variate, în afara repertoriului de colinde performate în perioada Crăciunului, 24-25 decembrie, fiind întâlnit și în preajma altor mari sărbători: pe 31 decembrie și 1 ianuarie: Plugul, Plugușorul, Sorcova și Semănatul; pe 5 și 6 ianuarie: Colinda de Bobotează, Colindul Sfântului Ioan și Chiraleisa; în cadrul ciclului pascal: Colinda de Florii și Colinda de Paște, și pe 6 decembrie, Colinda Sfântului Nicolae.
Colindelor propriu-zise li se adaugă cântecele de stea, adaos de sorginte creștină la sărbătorile populare de iarnă, cântate zilnic, în perioada dintre 24 decembrie și 6 ianuarie.
Universul colindelor are un accentuat caracter agrar, iar virtuțile colindatului sunt cele de asigurare a fertilității și sănătății oamenilor și a belsugului în gospodărie.
Colind și colindat
Colindul este textul oral care este recitat-cântat de către ceata de colindători, în perioada de 12 zile ce au în centru Anul Nou. Regional, colinda este numită și „corind” iar pentru colindat se folosesc și termenii „a cocuța”, sau „a cucuța”, referire la coc, pâine mică, colăcel, darul obișnuit la colindat.
Colind sau corind se numește și bățul din alun, construit special pentru acest rit, folosit, în timpul ceremonialului, la lovirea sau atingerea unor obiecte și ființe aflate în acel moment în gospodărie, gest care semnifică ritualistic conferirea unor calități de creștere, trăinicie, sănătate, întinerire.
Repertoriul colindelor este diversificat, textele adresând urări diferitelor categorii sociale din sat (preot, primar, învățător) sau diferiţilor membri de familie (gospodarul, capul familiei, feciorul, fata de măritat).
Varietatea tematică a colindelor acoperă aproape în totalitate palierele culturii tradiționale românești, descriind rituri şi ceremonii care azi, în mare parte, au dispărut sau s-au schimbat, prezentând ipostazele genezei sau ilustrând viaţa gospodărească și faptele eroice ale voinicilor.
Grupate cel mai adesea după sfera lor tematică, colindele se deosebesc însă în funcție de destinatarul colindei (de fată, de băiat, de negustor, de tineri însurăței, de logodiți), a locului de desfășurare (la intrarea și la plecarea din casă, de fereastră), sau a momentului pe care îl punctează (colind de doliu sau de zori).
Raportate la universul satului colindele punctează problemele majore ale mentalului popular, proiecțiile din textele acestora fiind centrate pe coordonatele vieții agrare și pastorale: recolte bogate în grâne, belşug în turme, viaţă fericită în familie, tineri voinici, fete frumoase şi harnice, iubire şi viitoare căsătorii, reuşită în anumite profesii.