Astăzi, 24 iunie, este sărbătoarea Sânzienelor sau a Drăgaicei, și tot azi, din 2013, sărbătorim și Ziua Universală a Iei, inițiată de comunitatea online La blouse roumaine, cu scopul aducerii în actualitate a iei, ca marcă identitară și brand cultural românesc.
Cu această ocazie, vă invităm să răsfoiți Inventarul Bunurilor culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național, unde veți găsi sute de modele de ii aflate în colecțiile muzeelor din toată țara, dar și surprinse purtate în fotografii sau în picturi, unde cu siguranță veți regăsi una care seamănă cu cele văzute în casa bunicii.

Ia este cămașa tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, realizată adesea în casă, țesută din in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac, împodobită cu mărgele, cu broderii cusute cu lânică, arnici, fir metalic și alte materiale. De-a lungul timpului s-a dezvoltat o mare diversitate de croiuri care au luat forma iei.
Printre cele mai cunoscute tipuri de ii se numără cămașa cu altiță, cel mai răspândit model de ie, întâlnit în Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, în zona Branului și a Covasnei, în timp ce în zona Hunedoarei, a Pădurenilor din Munții Poiana Ruscă și în împrejurimile Aradului se întâlnește cămașa cu tăblie.
Cămașa cu lăncez este întâlnită în sudul și estul Transilvaniei, în Valea Bistriței, cămașa cu platcă este specifică zonelor Maramureș și Bihor, ia cu umăr și ia cu ciocănele sunt specifice sudului Transilvaniei, zonei Sibiului și Făgărașului. Alături de acestea se mai cunosc și alte tipuri, cum ar fi ia cu chiept sau ciupag. Dobrogea nu are o ie propriu-zisă, ci o cămașă cu căptuf.
Ia conține elemente de croi complementare, tehnici și motive decorative diferite, astfel cămășile prezentând o mare diversitate, fiind reprezentative pentru comunitățile din care provin și având, în consecință, o importantă funcție identitară cu caracter local și zonal.
Mai mult, ia sugerează statutul social al purtătoarei prin culorile și modelele cu care a fost decorată, cum ar fi ia de mireasă, purtată de femei la unul dintre cele mai importante evenimente din viața lor. De multe ori, motivele cusute au funcții apotropaice, existând credința că îl apără pe purtător de vrăji și de alte rele, precum motivul colților de lup, iar alte ori acestea au valențe în sfera fertilității și a regenerării, precum motivul coarnele berbecului.
Ii în Catalogul Bunurilor culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național:
Despre ii și port popular puteți citi în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.
Despre ie ca element de patrimoniu imaterial și strategiile posibile de punere în valoare și protejare a acesteia în conferința organizată de Institutul Național al Patrimoniului în colaborare cu Academia Română, Filiala Iași.
Țărancă în port popular, fotografie de Emil Fischer, clișeu pe sticlă deținut de Muzeul Național Brukenthal, din Sibiu.