
Din anul 2013, data de 16 noiembrie marchează Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România. Constituită în 1945, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite și are ca obiectiv promovarea păcii și securității mondiale prin cooperarea internațională în educație, știință și cultură. Cu sediul în Paris, Franța, UNESCO, are 193 de state membre și 11 membri asociați, precum și parteneri din sectorul neguvernamental, interguvernamental și privat.
Unul dintre cele mai importante obiective al proiectelor și programelor derulate de UNESCO este păstrarea istoriei regionale și promovarea diversității culturale.
Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista șapte situri culturale: biserici din Moldova, Mănăstirea Horezu, sate cu biserici fortificate din Transilvania, Peisajul cultural minier Roșia Montană, cetățile dacice din Munții Orăștiei, centrul istoric Sighișoara și biserici de lemn din Maramureș, și două situri naturale: Delta Dunării și păduri seculare și virgine de fag din Carpați.
România are șapte elemente înscrise și în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial Viu al Umanității: Ritualul Călușului (din 2005-2008), Doina (din 2009), Ceramica Tradițională de Horezu (din 2012), Colindatul de Ceată Bărbătească (din 2013), Jocul fecioresc din România (din 2015), Tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova (din 2016) și Mărțișorul – practici culturale asociate zilei de 1 Martie (din anul 2017).
Mai multe informații despre acestea puteți afla de pe paginile dedicate elementelor UNESCO reprezentative pentru spațiul românesc: Lista patrimoniului UNESCO, Inventarul elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial și răsfoind publicațiile din Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.