
În fiecare an, la data de 8 mai, este Ziua Mondială a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii.
În 1864 România devenea parte semnatară a Convenție de la Geneva, ratificată în 1876, și în urma căreia ia ființă Societatea Crucea Roșie din România. Primul președinte al societății a fost Prințul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897, iar prima misiune umanitară a debutat în 20 iulie 1876.
Ambulanța Crucii Roșii Romane a plecat pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre unde, conform principiului solidarității ce unește Societățile Naționale surori, rolul acesteia era acordarea de ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care aceștia făceau parte.
Prin Statutul adoptat în 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societății de Cruce Roșie, de aceea, în 1906, Irina Câmpineanu a pus bazele Societății de Cruce Roșie a doamnelor din România, care a funcționat paralel cu cea înființată în 1876. Misiunea acesteia era strângerea de fonduri pentru ajutorarea în caz de război și calamității, precum și pregătirea personalului voluntar, femei cooptate din aproape toate orașele țării.
În 1915, Adunarea Generala a Societății Naționale de Cruce Roșie a aprobat fuziunea celor două entități, sub patronajul Reginei Maria.
Crucea Roșie Română derulează, cu atât mai mult în contextul actual, campanii de asistare a persoanelor vulnerabile în situații deosebite, protejând sănătatea și viața, și promovând respectul față de demnitatea umană, fără discriminare.