UNESCO a declarat 23 aprilie „Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor” (sau „Ziua Mondială a Cărții”), și aceasta se sărbătorește din 1995. În 2005, Guvernul României a decis ca 23 aprilie să fie sărbătorită și ca „Ziua Bibliotecarului”.
De fapt, este o zi în care se celebrează LECTURA ! Alegerea zilei de 23 aprilie nu este întâmplătoare. Pe 23 aprilie comemorăm moartea lui Shakespeare și a lui Cervantes.

Clarificare terminologică: prin „carte” nu mai înțelegem doar volumul tangibil (set de pagini tipărite, legate între două coperți), ci textele destinate citirii (de plăcere sau de dragul de a cunoaște), indiferent de suportul lor, deci și cele pe diversele suporturi digitale (includem și „cărțile audio”).
La noi, ziua aceasta este un prilej anual de reluare a lamentărilor privind lectura: „românii nu citesc”, „suntem la coada Europei în materie de citit”, „se împuținează dramatic librăriile”, „se închid biblioteci publice”… Din păcate, e greu de combătut aceste afirmații.
Desigur, plecăm de la premisa subînțeleasă: lectura cărții e bună pentru om! Deci merită promovată. Sigur că în contextul tehnologic actual, lectura cărților are concurență puternică: fleacurile de pe televiziuni, facebook-urile, tik-tok-urile etc. Atenția noastră este „agresată” din multe părți. Și totuși, să lăsăm lectura tradițională să devină un hobby excentric?
Așadar (vorba lui Cernîșevski), ce-i de făcut ?
Deocamdată, cel puțin la noi, promovarea lecturii se face mai ales prin acțiuni festiviste: „Pact pentru lectură” (propus de Asociația Editorilor), clipuri de televiziune etc. (Acestea au precursori: îmi aduc aminte, prin anii ’70, am văzut în holul unei școli, lozinca „Iubiți cartea !”) Greu de crezut că acestea chiar au efect. Sigur că nu există remedii-minune. Dar (mai ales) în școli se poate face ceva. În primul rând profesorii (la toate disciplinele!) ar putea să facă lecturi în grup (din cărți de beletristică asociate materiei lor), care să le trezească interesul elevilor. Bibliotecile școlare ar putea fi aprovizionate și cu cărți tipărite în secolul XXI, nu doar să păstreze colecția de secol XX. În fine (mai ales), profesorii de limba română ar putea să dezvăluie elevilor farmecele lecturii în moduri mai atrăgătoare și mai contemporane.
Ar fi păcat ca lectura să devină doar apanajul intelighenției. Fiindcă știm că lectura poate îmbogăți viața fiecăruia.
Text de Dan Matei