La data de 20 martie 1831 se năștea la Câmpulung pictorul și graficianul român Theodor Aman, artistul care avea să întemeieze primele școli românești de arte frumoase, dezvoltând și modernizând domeniul artistic și reducând astfel decalajul enorm care exista atunci în Principatele Unite (România) față de arta europeană occidentală.

Theodor Aman, fiul unui negustor prosper, boierit în anul 1818 de Caragea Vodă, a beneficiat de poziția sa socială pentru a se educa în domeniul artelor, urmând cursurile de desen ale Școlii Centrale din Craiova și mai apoi cursurile Colegiului Sfântul Sava din București.
Momentul decisiv al carierei sale îl constituie perioada 1850-1857, când se stabilește la Paris pentru a studia arta în atelierele unor distinși contemporani, precum Michel Martin Drolling și mai apoi François-Édouard Picot, ambii fiind foști discipoli ai marelui pictor Jaques-Louis David (1748-1825).
Gustul pentru pictura istorică avea să i se transmită și pictorului român, care, odată întors în țară, va îmbogăți patrimoniul cultural cu o serie de picturi istorice, menite să ofere un suport vizual și detaliat al unor momente cruciale din istoria și viața de zi cu zi de pe meleagurile noastre.
Printre aceste picturi se numără: „Bătălia de la Oltenița” (scenă de luptă din timpul Războiului Crimeii ce s-a petrecut pe Dunăre, lângă orașul Oltenița, jud Călăraș), „Bătălia de la Alma” (prima luptă din Războiul Crimeii, ce a avut loc lângă localitatea Alma din Crimeea), „Vânători și zuavi în fața Sevastopolului” (scenă din același Război al Crimeii) sau „Țigancă din Valahia”.
Expunerea acestor opere în cadrul celui mai important salon de artă al vremii din Europa a însemnat începutul integrării directe a artei autohtone în marea artă a occidentului, debut ce a coincis cu prima expunere a unei lucrări inspirate dintr-un eveniment contemporan la care un artist român a fost martor și anume Bătălia de la Alma.
Acestor picturi li se adaugă multe altele, printre care reprezentări ale domnitorilor români, picturi pe tema Unirii Principatelor cât și scene din viața orășenească, viața de la sat și picturi de natură statică.
După cum scria Ionela Bucșa Șerban în articolul menționat mai jos, „Theodor Aman poate fi considerat un fin observator al timpului său, lăsându-ne în pânzele sale o frescă a societății românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este unul dintre artiștii care a surprins în pictură, acuarelă, gravură sau desen, aspecte ale epocii în care a trăit, de la evoluția modei vestimentare la moravurile societății burgheze căreia îi aparținea și la viața, surprinsă idilic, ce-i drept, a țărănimii române din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, de la păstrarea memoriei unor personalități ale vremii și până la imagini ale unor locuri din București sau din țară.”
Asemenea marilor personalități renascentiste, Theodor Aman a excelat în mai multe tehnici artistice, picturii pe șevalet adăugându-se și pictura murală și pe vitraliu, sculptura în lemn și gravura. Aman a contribuit definitoriu la dezvoltarea acestei din urmă tehnici artistice în spațiul românesc, pictorul fiind acceptat ca membru în Societatea Acvafortiștilor din Franța, datorită iscusinței sale.
Revenit definitiv în țară, Theodor Aman întemeia la București, împreună cu pictorul Gheorghe Tattarescu, Școala de Belle Arte, în anul 1864, aceasta fiind prima școală de acest gen din spațiul românesc. În urma acestei inițiative ia ființă și la Iași o școală de artă, condusă de Gheorghe Panaitescu-Bardasare, și două pinacoteci, în cele două mari orașe amintite.
Aceste instituții au contribuit la formarea multor mari maeștri români, cum ar fi Ștefan Luchian sau George Demetrescu Mirea. Faimosul sculptor german stabilit în România, Karl Storck, a fost angajat la catedra de sculptură a școlii de artă bucureștene, formându-l pe succesorul său la catedră, Ioan Georgescu, primul sculptor român, care a devenit la rândul său profesorul bine cunoscutului Constantin Brâncuși.
O altă dovadă a spiritului formator al lui Theodor Aman este însăși locuința sa, construită pe Strada Clemenței, astăzi Strada C. A. Rosetti, după întoarcerea acestuia de la Paris. Monumentul, construit între anii 1868 – 1869 și care astăzi găzduiește Muzeul „Theodor Aman”, a servit drept spațiu pentru expozițiile de artă ale pictorului, demers prin care acesta încerca să-i obișnuiască pe contemporanii săi cu marea artă, care până la acea vreme nu era prea apreciată în Principatele Române.
Despre Muzeul „Theodor Aman”, unul dintre cele mai vechi muzee din România, puteți citi accesând pagina Ghidului Muzeelor și Colecțiilor din România, bază de date administrată de Institutul Național al Patrimoniului, care pune la dispoziția publicului cea mai completă și actuală sursă de informații muzeale din țara noastră.
Mai multe opere de-ale artistului puteți găsi în baza de date Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național.
Imaginea Bucureștiului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea poate fi privită prin ochii lui Theodor Aman și regăsită în articolul scris de către Ionela Bucșa Șerban, în numărul al III-lea al Revistei de Artă și Istoria Artei: RAIA, care se poate accesa din Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.
Dacă doriți să consultați „Lucrările de gravură ale lui Theodor Aman” aflate în colecția Muzeului Județean Buzău, puteți consulta articolul scris de către Rodica Gheorghe Tache în 1999, din numărul al V-lea al revistei Mousaios, publicația periodică editată de Muzeul Județean Buzău.