Lucrarea, pictată de Ștefan Luchiarn în anul 1905 (când pictorul ieșea adesea la peisaj, în preajma Bucureștiului), aparține unui grup de picturi în ulei, care, realizate în perioada de deplină maturitate a creației pictorului se caracterizează prin alăturarea unor culori de maximă strălucire, printr-o materie picturală consistentă, care încorporează și restituie generos strălucirea luminii. Punerea în pagină amintește limpezime cristalină, arzătoare chiar și în tonurile reci sunt mai strălucitoare, iar contrastele între culori rotunjesc volumele și adâncesc spațiul. Lucrarea, semnată, nu poartă inscripția de datare a autorului.