Ziua de 8 iunie marchează un moment de răscruce pentru istoria interbelică și postbelică a românilor, și anume revenirea pe tron a lui Carol al II-lea.

Primul născut al cuplului princiar din România, format din Ferdinand de Hohenzollern și Maria de Edinburgh, Carol al II-lea a venit pe lume la data de 15 octombrie 1893, la Sinaia. El a dobândit titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, transformat mai târziu, de Ferdinand, în Principe de România.

În timpul Primului Război Mondial a dezertat din armată căsătorindu-se ilegal cu Ioana (Zizi) Lambrino, urmând două renunțări la tron pe care tatăl său nu le-a recunoscut. După dizolvarea acestui mariaj, a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei cu care s-a căsătorit în martie 1921, având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit însă familia în 1925, renunțând din nou la tron, după ce a apărut în viața lui Elena Lupescu, care îi devine amantă. Prin renunțarea la calitatea de moștenitor, Carol devine cetățeanul Carol Caraiman și trăiește alături de Elena în Franța, până la revenirea în țară.

Pictură de șevalet reprezentând portretul Regelui Carol al II-lea al României, realizată de Dimitru Pavlu între anii 1930-1940, bun cultural aflat în patrimoniul Muzeului Municipiului București, clasat în categoria Fond.

„Declar prin aceasta că renunț irevocabil la toate drepturile, titlurile și prerogativele de care, în virtutea Constituției și a Statutului Familiei Regale, m-am bucurat până astăzi. Ca principe al României și ca membru al Familiei Regale. Renunț, totodată, la drepturile ce mi-ar reveni prin legile țării asupra fiului meu și averii sale. Mai declar că nu voi avea nicio pretenție asupra drepturilor la care am renunțat de bunăvoie și din proprie inițiativă și mă angajez, pentru binele tuturor, să nu mă întorc în țară timp de zece ani, iar după expirarea acestui termen să nu mă mai întorc fără autorizația Suveranului”, scria Carol al II-lea în scrisoarea trimisă de la Milano, datată în 28 decembrie 1925.

La 18 iulie 1927, în urma unei boli necruțătoare, se stinge din viață regele Ferdinand. Mihai, fiul lui Carol, moștenește tronul la numai 6 ani și, din pricina vârstei lui se formează o Regență căreia îi este încredințată conducerea țării. Însă, în fața problemelor economice și sociale ale țării și în contextul internațional al Marii crize economice, Regența își va dovedi ineficiența, accentuându-se astfel criza politică. Pe acest fond, curentul carlist câștigă teren.

Astfel, spre seara zilei de 6 iunie 1930, Carol al II-lea s-a reîntors în țară, intrând ilegal, cu pașaport fals. Venirea sa era marcată de anumite condiții, care nu includeau reîntoarcerea sa pe tron, însă 2 zile mai târziu își detronează propriul fiu și devine rege. Data de 8 iunie va fi sărbătorită anual, vreme de un deceniu, drept Ziua Restaurației.

După depunerea jurământului, regele Carol al II-lea a rostit un discurs în care a ținut să afirme că nu a renunțat de bună voie la drepturile și obligațiile ce-i reveneau în calitate de moștenitor al tronului, ci că a fost silit. Noul rege și-a declarat hotărârea de a strânge „într-un mănunchi pe toți ce au voința și puterea de a colabora pentru propășirea patriei” și a adresat un apel către toți românii, „fără deosebire de opinie publică”, să i se alăture.

Mai multe despre acest eveniment puteți citi în articolul „Guvernul G. G. Mironescu și aducerea lui Carol al II-lea la putere” publicat de Oana Rusu în periodicul Acta Moldaviae Meridionalis XXV-XXVII, în anul 2006, aflat în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale. Tot aici puteți găsi și alte articole despre Carol al II-lea și domnia acestuia.