La 26 ianuarie 1905 era descoperit într-o mină din Africa de Sud cel mai mare diamant (621.35 g) din lume, care a primit numele de diamantul Cullinan, după deținătorul minei, Sir Thomas Cullinan, devenit cu această ocazie unul dintre cele mai răsunătoare nume din istoria bijuteriilor. În urma prelucrării și șlefuirii au rezultat 9 diamante principale și 96 de briliante minore, dintre care cele mai celebre sunt diamantul Cullinan I, cunoscut și ca Marea Stea a Africii (cel mai mare diamant șlefuit din lume, care în prezent face parte din sceptrul suveran cu cruce) și Cullinan II (integrat în coroana imperială), ambele bijuterii aparținând colecției Bijuteriilor coroanei din Regatul Unit.

La începutul istoriei lor, aceste pietre prețioase au fost folosite ca talismane magice despre care se credea că îl protejează pe purtător de vrăji, demoni, fantome, vise urâte și de ghinion. Cu timpul, ele au devenit un simbol regal, al curajului și victoriei, numărându-se printre cele mai scumpe bunuri folosite pentru etalarea statutului social, iar mai recent diamantele au devenit și un simbol al iubirii, prin apariția inelului de logodnă.

În perioada medievală, diamantele erau deținute în general de familiile regale, monarhii concurând între ei pentru a obține diamante cât mai rare, pe care unii le purtau chiar în armura cu care plecau în bătălii, ca pe un simbol al curajului și invincibilității.

Ferecătura icoanei Maica Domnului cu Pruncul, de la Mănăstirea Dintr-un Lemn din județul Vâlcea, datată în jurul anului 1711, conținând diamante, rubine, smaralde, safire și perle. Este deținută de Muzeul Național de Istorie a României și este clasată în patrimoniul cultural național la categoria tezaur.

Abia în ultimul sfert al secolului al XV-lea aceste nestemate au început să simbolizeze iubirea. Diamantele au căpătat această nouă valență după ce arhiducele Maximilian de Austria i-a oferit logodnicei sale Mary de Burgundia un inel cu diamant. Cu timpul s-a răspândit obiceiul inelului de logodnă cu diamant, purtat pe cel de-al treilea deget de la mâna stângă, despre care se crede încă din Egiptul antic că ar conține vena iubirii, care conduce sângele direct din inimă.

Cu toate că istoria diamantelor este una îndelungată, abia în ultimul mileniu a luat naștere practica de a fațeta diamantele, cea mai veche dovadă datând din secolul al XIV-lea, obiceiul fiind atestat în India. Până atunci, bijuteriile regale conțineau diamante neprelucrare. De pildă, cea mai veche bijuterie cu diamant este coroana unei regine maghiare, care datează din 1074 și conține un diamant brut.

Pe teritoriul țării noastre s-au descoperit numeroase bijuterii cu pietre prețioase datând din cele mai vechi timpuri. Printre cele mai comune sunt bijuteriile cu geme, în special cele grecești și romane decorate cu reprezentări ale unor personaje mitologice, înfățișând zei și zeițe, pe Eros, Medusa, călăreți și animale fantastice. 

Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca deține una dintre cele mai bogate colecții de geme antice din România, iar o parte a acestei colecții poate fi studiată online în baza bunurilor culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional, accesând linkul.

De asemenea, vă invităm să admirați o selecție de bijuterii cu diamante care fac parte din patrimoniul cultural național al României, datând din perioade mai recente.

Dacă doriți să aflați mai multe despre arta bijuteriilor din vechime, puteți răsfoi lucrarea „Bijuterii antice din aur din colecțiile Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța” semnată de Virgil Lungu, Zaharia Covacef și Constantin Chera, pe care o puteți descărca din Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale.