Cunoscută odinioară ca perla stațiunii Mamaia, Hotelul Rex nu este doar un simplu edificiu turistic sau un reper al turismului litoral românesc de la Marea Neagră, ci și un simbol care reflectă transformările istorice din România ultimilor opt decenii. Renumit în perioada interbelică drept un simbol al opulenței și al exclusivismului, a devenit ulterior o pradă a ocupației sovietice, fiind apoi reconvertit de autoritățile comuniste într-un simbol al turismului de masă. 

Hotel Rex, fațada principală, 2022, arhivă INP

De-a lungul unei istorii îndelungate, hotelul a cunoscut renașteri și decăderi,  iar astăzi, din păcate, parcurge o nouă etapă, fiind afectat de afaceri imobiliare controversate și de un urbanism feroce, specific vremurilor noastre. Ne propunem în rândurile care urmează să prezentăm o istorie a Hotelului Rex (cunoscut și ca Hotelul Internațional din Mamaia), invitând la o redescoperire a acestui simbol emblematic al stațiunii de pe litoral. Vom ilustra această incursiune istorică printr-o selecție de imagini și cărți poștale de epocă, care surprind nu doar evoluția arhitecturii hotelului, ci și transformările simbolurilor decorative ce i-au definit identitatea de-a lungul decadelor.

Istorie și origini regale

Regele Carol al II-lea punând prima piatră de temelie a hotelului, la data de 15 august 1936

Originile hotelului sunt strâns legate de regalitate, fiind creat special pentru regele Carol al II-lea al României, care a pus prima piatră de temelie a edificiului la 15 august 1936. Chiar și denumirea hotelului evocă ideea de regalitate, întrucât cuvântul „Rex” provine din latină și înseamnă „Rege” în română. Însă regalitatea nu se reflectă doar în această alegere lingvistică, ci și în etichetă, eleganță și exclusivism—trăsături definitorii ale regelui Carol al II-lea.

Hotelul a fost construit între 1936 și 1938, după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino, arhitect-șef al Căilor Ferate Române la momentul construirii acestui edificiu. George Matei Cantacuzino este și cel care a proiectat clădirea hotelului Bellona din Eforie Nord.  Arhitectul Radu Cornescu afirmă că G. M. Cantacuzino ar fi avut în plan realizarea unui mega-complex pe amplasamentul actualului Hotel Rex. Proiectul ar fi inclus încă un hotel, dispus simetric față de cel existent, menit să rivalizeze cu Cazinoul construit în 1935, conform planurilor arhitectului Victor Stephănescu. Cornescu consideră că, dacă nu ar fi intervenit cel de-Al Doilea Război Mondial, acest grandios ansamblu arhitectural ar fi prins viață, iar Hotelul Rex ar fi fost doar o componentă a acestuia (Luca Chiselef 2018).  G. M. Cantacuzino a fost secondat de arhitectul Vasile Arion (1902-1977), precum și de inginerul Aurel Ioanovici, care s-a ocupat de execuția proiectului și de inginerul structurist Vermecher. 

Proiectul a fost comandat de Oficiul Național de Turism, Primăria Mamaia și Căile Ferate Române sub deviza „turism pe litoral”. Până în 1945 pe fațada Hotelului Rex se afla și sigla ONT, construcția acestui hotel fiind de altfel primul mare proiect realizat de această instituție, înființată cu puțin înainte de turnarea temeliei acestui hotel (Radu Moțoc 2021, p. 134).  

Grand Hotel Rex în anii 40. Pe frontonul din dreapta se observă sigla ONT cu Coroana Regală a României

Oficiul Național de Turism a fost înființat ca o companiei de stat la 29 februarie 1939, în urma promulgării de către regele Carol al II-lea al înaltului decret regal prin care intra în vigoare Legea pentru organizarea Turismului. Printre atribuțiile acestei companii erau dezvoltarea și promovarea turismului românesc, construcția hotelului Rex fiind primul mare proiect finalizat de această instituție aflată în subordinea Ministerului de Interne.

Arhitectura și influențele stilistice

Așadar, construcția hotelului a fost realizată între 1936 și 1938, hotelul reprezentând o capodoperă a stilului modernist cu influențe Art Deco. De la început, Hotelul Rex a fost conceput ca un loc destinat protipendadei, un loc exclusivist unde se aduna elita politică, diplomatică și artistică din România interbelică. Scopul clădirii este reflectat în arhitectura clădirii ce marchează o tranziție de la decorativismul luxuriant al Art Nouveau la formele stilizate și funcționalizate ale modernismului. Hotelul se află la 600 de metri de facilitățile de pe plajă și nu este doar o capodoperă arhitecturală ci și o reușită inginerească. Edificiul ocupă o suprafață de aproximativ 2000 mp de-a lungul plajei, cu subsol, parter și patru etaje, dar ce o face cu adevărat o  reușită remarcabilă este că toată această structură masivă cu fundație de beton armat a fost așezată direct pe stratul de nisip al Mării Negre (Luca Chiselef 2018).

Carte poștală din anii 33-34 cu Hotelul Rex. Colorizare Aurelian Voicu

Perioada interbelică și importanța socială

Trebuie menționat faptul că regele Carol al II-lea nu a fost impresionat de acest hotel. Înainte de finalizarea construcției, cândva în anul 1938, regele Carol al II-lea nota enervat următoarele: „Înainte de masa care o dă Primăria la plaja Mamaia, m-am dus să vizitez hotelul ONT în construcție. E destul de bine, numai că nu au urmat sfatul meu, și din 130 de camere, n-au făcut decât 14 cu baie, ceea ce este o prostie. Își imaginează deștepții ca Sergiu Dumitrescu (secretarul general al Ministerului de Interne), că dacă te scalzi în mare, n-ai nevoie de baie. Fac tărăboi pe această chestie.” (Radu Moțoc, 2021, p. 134). Evident, că ce spunea atunci Carol al II-lea era o exagerare, hotelul fiind unul din cele mai mari și mai luxoase hoteluri din Balcani în perioada interbelică și completa o zonă de lux care se continua la sud cu Palatul Regal și Cazinoul, construcție finalizată în anul 1935.  Accesul la hotel era asigurat și de înființarea unei noi halte CFR, Halta Rex, inagurată de Direcția Generală CFR în anul 1938. Halta era amplasată la km 10 al liniei CFR care începea de la vechea gară Constanța – Băile Mamaia (Vladimir Roșulescu 2012).

Hotelul era sub patronajul monarhic, lucru sugerat și de coroana regală aplicată vizibil pe fațadele art deco ale edificiului. În anul 1938 stațiunea Mamaia era descrisă astfel în ziarul „România”: „Iată Mamaia, cu plaja ei unică și noile instalații pentru băi, cu grandiosul hotel al Oficiului Național de Turism, copie fidelă a palatelor de plajă internaționale… Salvamarul, lacul, cu bărcile și sporturile acvatice.” Cu alte cuvinte, hotelul a devenit imediat un simbol al tinerei stațiuni litorale (Niculae Cristea, Gabriela Tănase, 2014, p. 25)

Reclamă promovând Hotelul Rex

Hotelul a devenit în foarte rapid, în scurtele veri dinaintea izbucnirii celui De-Al Doilea Război Mondial, un punct de atracție pentru elita politică, diplomatică și mondenă a vremii. După moartea reginei Maria în 1938, Mamaia a început să eclipseze Balcicul ca stațiune regală și de prestigiu. Plaja hotelului găzduia adesea ședințe neoficiale ale guvernului, întâlniri între diplomați și reuniuni informale ale scriitorilor și artiștilor cunoscuți.

În vara anului 1939, Rene de Weck, ambasadorul Elveției la București, relata cu umor către superiorii săi cât de neobișnuit era să vadă miniștri și diplomați discutând în costum de baie, masându-se pe plajă sub umbrele. Hotelul părea un colț de lume în care tensiunile internaționale se topeau, temporar, sub razele soarelui și în aroma cafelei savurate pe terasa cu mobilier de inspirație mediteraneană. 

Pentru a se impune pe scena turismului de lux, „Rex” a căutat constant să se diferențieze, mai ales față de rivalul său de la Eforie, hotelul „Belona”. Oficiul Național de Turism organiza concursuri de biciclete pe plajă, iar câștigătorii se bucurau apoi de piscina imensă sau de umbra discretă a foișoarelor ce înconjurau clădirea.

 În partea superioră: un grup de soldați relaxându-se în foișorul hotelului. În partea inferioară: o delegație de politicieni și ofițeri fotografiați în foișorul hotelului

Terasa vastă a hotelului, cu vedere spre mare, devenea spațiul ideal pentru conversații animate, iar pentru discuții mai retrase, paravanele din beton acoperite cu trandafiri ofereau intimitate și un decor aparte. Totuși, în 1940, izbucnirea războiului a pus capăt acestui refugiu idilic: sezonul estival s-a încheiat brusc, iar în fața hotelului s-a construit o cazemată. Camerele și restaurantul au fost rezervate exclusiv delegațiilor militare (Info Sud-Est 2014).

Transformările din epoca comunistă

Schimbarea de regim din perioada postbelică aduce schimbări profunde și în soarta și imaginea de început a hotelului. Din 1944 și până în 1958, Hotelul Rex a fost scos din circuitul turistic fiind folosit de Armata Roșie ca și reședință a comandanților trupelor sovietice de ocupație staționate în România. După retragerea armatei sovietice din România hotelul își redeschide porțile turismului litoral dar se redefinește și devine un loc destinat turismului de masă. În mod evident sunt tăiate legăturile cu regalitatea și vechiul regim. Putem înțelege acest lucru și prin faptul că hotelul și-a schimbat denumirea din Hotelul Rex în Casa de Odihnă 1 Mai. La data de 1 decembrie 1958 Casa de Odihnă 1 Mai trecea din patrimoniul stațiunii Mamaia din nou sub administrarea Oficiului Național de Turism Carpați, o instituție interbelică care vedem că a supraviețuit și în perioada comunistă, dar care suferă acum transformări semnificative, căpătând mai multă autonomie, funcționând asemeni unui minister al turismului, fiind direct răspunzător Consiliului de Miniștri al Republicii Populare dun România (Ștefan 2022, p. 47). 

Clădirea Hotelului Rex, redenumită Casa de Odihnă 1 Mai, carte poștală din anii 50, colecția Emanoil Vasiliu

Schimbarea nu a fost numai una de nume ci și de concept. Hotelul de lux, exclusivist unde se organizau serate de gală devenea casă de odihnă pentru muncitorii, țărani și activiști de partid, seratele de lux fiind înlocuite cu balurile sindicale și spectacole de recitări și muzică patriotică comunistă, de la cappucino și cele mai rafinate feluri de mâncare la mititei și bere ieftină (Info Sud-Est 2014). Interiorul luxos a fost substituit cu un mobilier mai modest, ca urmare a degradării sau dispariției celui original în contextul ocupației sovietice.

La finalul anilor `60 și începutul anilor `70 așezământul sindical redevine hotel, schimbându-și încă o dată denumirea în Hotel Internațional. Recăpătarea vechi identități este posibilă datorită schimbărilor din politica românească, când intervine așa-zisa perioadă a redeschiderii statului comunist român către exterior, hotelul fiind dedicat în special turiștilor din Occident, dar și turiștilor din statele socialiste. În această perioadă au loc și modificări în arhitectura edificiului precum și a peisajului din proximitate. În anul 1974, odată cu înființarea Institutului de Proiectări Județean Constanța, a fost elaborat un nou proiect de modernizare a Hotelului Internațional. În cadrul acestuia, corpul central de la nivelul parterului, situat spre plajă, a fost desființat și reconstruit cu dimensiuni extinse, pentru a permite amenajarea unei piscine exterioare și a unor terase spațioase la nivelul mezaninului. Totodată, bucătăria de la parter a fost mărită. De asemenea, acoperișul corpului central, inițial plat și de tip terasă, a fost înlocuit cu unul în două ape, de inspirație oceanică, element arhitectural păstrat și în prezent (Luca Chiselef 2018). Totodată, se mărește și capacitatea de cazare, hotelul având 128 de camere și 238 de locuri de cazare. Spațiile din jur, parcul și grădinile sunt amenajate cu arbuști și flori iar locul este decorat cu statui realizate de sculptori români cunoscuți.

Perioada a marcat o nouă renaștere și perioadă de apogeu a hotelului care se leagă de noua politică și transformările din turismul românesc comunist. Activitatea ONT-ului care se implică în promovarea litoralului românesc atât pentru piața autohtonă cât și cea externă duce la un aflux de turiști din țări comuniste precum URSS, Cehoslovacia, Ungaria, RDG etc dar și state democratice precum RFG, Suedia, Franța și chiar SUA (Ștefan 2022, p. 45). 

Hotelul Internațional (denumirea din anii 60-89 a Hotelului Rex), într-o carte poștală din anii 60, colecția Andrei Stomff

Hotelul Rex în cărțile poștale

Dezvoltarea și deschiderea turismului românesc din perioada comunistă se leagă de o explozie a tipăririi cărților poștale din anii `60-`70 ai sec. XX.  Și clădirea hotelului care face subiectul acestui studiu a apărut în numeroase cărți poștale. ONT publică numeroase cărți poștale cu ilustrate care folosesc fotografii din perioada interbelică dar și fotografii care reprezintă edificiul din anii `60-89.

Cea mai veche carte poștală datează din 1938 și reprezintă clădirea hotelului având sigla ONT folosită din perioada 1936 – 1947, un octogon ce încadrează acronomimul O.N.T având însă ca semn distinctiv Coroana Regală a României. Sigla ONT era dispusă pe frontoanele aripilor laterale alipite corpului central. Pe fațada corpului central era inscripționat numele hotelului Grand Hotel Rex. Totodată, imaginile din cărțile poștale surprind și activitățile de vacanță, de pe malul mării, umbrele de soare, șezlonguri și oameni relaxându-se sau plimbându-se pe plajă. Alte ilustrate surprind și turiști în apă, înotând sau jucându-se în mare. Imaginile erau unele în care se promova hotelul, imaginile transmițând un mesaj de bucurie, de relaxare și evadare, invitând privitorul să-și imagineze o escapadă la mare, înconjurat de oameni fericiți și peisaje idilice. Promovarea hotelului nu se limita doar în ilustratele cărților poștale ci și printr-o campanie susținută în ziarele vremii.

Grand Hotel Rex într-o carte poștală interbelică

În cărțile poștale din anii `50 se poate observa dispariția însemnelor regale și ale ONT de pe frontoanele hotelului, redenumit atunci Casa de Odihnă 1 Mai. Acestea sunt înlocuite cu simbolurile Armatei Sovietice: secera și ciocanul, respectiv steaua roșie, încadrate de o coroană din spice de grâu. 

Hotelul Rex într-o carte poștală din 1945-1958, din colecția Emanoil Vasiliu. Pe frontonul din stânga imaginii se observă cum secera și ciocanul, simbolul Armatei Sovietice a înlocuit sigla ONT

După 1958, odată cu încheierea ocupației sovietice, Casa de Odihnă 1 Mai devine un loc de cazare și de petrecere a vacanței pentru muncitorii, țăranii și activiștii de partid. În această perioadă, simbolurile sovietice dispar iar în ilustratele vremii apar din nou imagini care evocă atmosfera interbelică: turiști bucurându-se de plajă și mare, copii jucându-se în nisip, terase cu turiști pe esplanada hotelului, înotători sau plimbăreți, precum și diverse activități de agrement și aquatonic.

Perioada de relaxare din anii `60 și până spre începutul anilor `80 se poate observa și în cărțile poștale ilustrate reprezentând stațiunea și hotelul. Din 1963 apar cărțile poștale ilustrate color care le înlocuiesc pe cele monocrom sau sepia și acest fapt ajută la o mai bună reprezentare a stării animate care reprezenta hotelul și plaja, denumit acum Hotel Internațional. Hotelul era deschis atât turiștilor români cât și turiștilor străini. În cărțile poștale se pot observa modificările din anii 70 aduse atât edificiului cât și plajei.

Hotelul Rex, redenumit Hotelul Internațional, carte poștală de la jumătatea anilor 60, colecția Andrei Stomff
Hotelul Internațional, carte poștală de la finele anilor 60-anii 70, colecția Andrei Stomff
Hotelul Internațional, carte poștală de la finele anilor 60-anii 70, colecția Andrei Stomff

Pe plajă sunt răspândite umbrele colorate, iar oamenii care se relaxează pe șezlonguri, se plimbă, stau întinși la soare sau se bucură de apa mării. Este ilustrată și piscina exterioară, alături de parcul amenajat cu arbuști, copaci și covor verde îngrijit. Se pot observa și parcarea și grădina cu flori, împodobită cu statuile care decorau intrarea în complex. În imagini apar și cadrele obișnuite cu mulțimi de turiști pe plajă: unii se plimbă, alții înoată sau stau la mal, relaxându-se în mare pe saltele gonflabilă. Iar în fundal se înalță clădirea modernistă cu balcoane și cele două frontoane iar vederi panoramice surprind hotelul înconjurat pe peisajul natural. Toate acestea sunt invitații la relaxare, la evadare, la descoperirea frumuseții vieții de la malul mării. Această perioada este a doua etapă de glorie a hotelului.

Declinul din perioada recentă

După 1990, soarta hotelului a redevenit una tragică, marcată de neglijență, de dispute legate privind proprietatea, de afaceri imobiliare controversate și, mai ales, de o dezvoltare urbanistică agresivă, care a ignorat complet contextul peisagistic. În același an O.N.T Mamaia s-a transformat în S.C. Mamaia S.A., preluând patrimoniul fostei instituții, inclusiv Hotelul Internațional, care a revenit la denumirea originală, „Grand Hotel Rex”. În 2006 hotelul este achiziționat de compania „Tycoon Imobiliar”, care a investit în modernizarea acestuia, fiind transformat în hotel de lux, fiind frecventat de elita politică și mondenă a vremii. Totuși, în noaptea dintre 17 și 18 februarie 2011, clădirea a fost grav afectată de un incendiu care a izbucnit în zona pasarelei și a casei scărilor. Flăcările au distrus complet acoperișul și au afectat grav interiorul hotelului. Ulterior, hotelul a fost scos din circuitul turistic, din cauza disputelor juridice și a proiectelor de reabilitare începute, dar niciodată finalizate. Începând cu 2014, parcul istoric din fața intrării principale a fost coborât ca nivel, iar mai mult de jumătate din suprafața sa a fost transformată în locuri de parcare. De asemenea, dezvoltările imobiliare din vecinătate au dus la dispariția unor părți ale complexului, printre care și porticul de sud. 

Hotelul Rex, fațada de est (către mare) și un imobil construit în apropiere după 1990, în continuarea hotelului. Fotografie din 2002 din arhiva INP

Apel la redescoperirea unui simbol al stațiunii Mamaia

A fost cândva mândria litoralului românesc, un simbol al eleganței, al rafinamentului și al verilor pline de povești. Grand Hotel Rex nu este doar o clădire, o construcție fără suflet, ci un loc cu povești și istorie. A reușit să traverseze epoci diferite, schimbări politice și vremuri zbuciumate, reușind să se reinventeze de fiecare dată. Dintr-un hotel al regalității și al protipendadei a devenit una din cele mai promovate și mai populare destinații turistice din perioada comunistă, deschis atât turiștilor români cât și celor străini. Astăzi, Rex este un reper afectiv pentru mulți dintre românii care poate au petrecut poate concedii la Mamaia în anii 70 – 2000.

Astăzi, clădirea impunătoare a Grand Hotel Rex zace în tăcere așteptând să fie reabilitată și să-și recapete rolul. Este momentul să ne reamintim că Rex nu e doar un nume pe o fațadă scorojită, ci o piesă vitală din patrimoniul identitar al stațiunii și al turismului românesc. Facem un apel sincer către autorități, investitori și întreaga comunitate: gândiți un nou destin pentru acest loc emblematic. Nu lăsați ca grandoarea de altădată să dispară printre parcări și tăceri birocratice. Rex merită o a doua șansă – restaurat, redeschis și reînviat ca simbol al renașterii unei stațiuni care și-a uitat, pe nedrept, propria noblețe.

Bibliografie:

a) Literatură de specialitate:

b) Surse secundare

c) Surse web: