Puțini știu că, pe locul unde astăzi se înalță Cazinoul din Mamaia, se afla în 1905 primul pavilion destinat plajei, construit cu sprijinul Primăriei Constanța. În anii ’30, locul a fost transformat într-un simbol arhitectural și turistic al litoralului românesc, prin viziunea arhitectului Victor G. Stephănescu.
Realizat în stil neoromânesc, cu influențe Art Deco, noul edificiu a fost ridicat cu sprijinul financiar al investitorilor locali Jacob Aristide și Gheorghe Timiraș, sub atenta supraveghere a inginerului Aurel Ioanovici.
Inaugurat pe 15 august 1935, în prezența regelui Carol al II-lea, Cazinoul era mai mult decât un simplu loc de divertisment. Complexul cuprindea un restaurant elegant, cabine de plajă dispuse în corpuri laterale și o pasarelă pietonală spectaculoasă ce înainta în mare. Aici se afla singurul bar maritim din Europa la acea vreme – o atracție unică și extrem de modernă pentru epocă.
După al Doilea Război Mondial, între 1944 și 1958, Cazinoul a fost transformat în club al Armatei Roșii. Apoi, în perioada comunistă, a fost integrat în turismul de masă, pierzând treptat din eleganța de altădată.
Pasarela – odinioară emblema modernismului litoralului – s-a degradat grav în timp. Între 2020-2021, a fost acoperită aproape complet cu nisip, în urma lucrărilor de stopare a eroziunii costiere. Astăzi, ea nu mai leagă marea de țărm, ci stă tăcută, îngropată în mijlocul plajei.
După 1989, complexul a trecut printr-o perioadă sumbră: privatizare, abandon, vandalizare. Însă povestea lui nu s-a încheiat aici. Recent, Cazinoul a fost renovat și transformat într-un hotel cu 85 de camere, readucând în actualitate farmecul unei epoci apuse.
Cazinoul apare și în colecția digitalizată de cărți poștale aparținând lui Andrei Ștomff, o veritabilă capsulă a timpului.
Dacă treci prin Mamaia, oprește-te o clipă în fața acestui loc și lasă-te cuprins de amintirile și istoria care încă mai dăinuie printre zidurile sale.