de Antonio Bosio
Relatione delle vittorie havute da Cosacchi, Moldavi e Valacchi contro Turchi e Tartari
Con la morte del primo vizir, e le confiscatione de beni del detto, l’elezione dell’altro vizir
Bando fatto da Mahemet IV Gran Turco per tutto il suo stato
Con le Preditione d’Acham Turley, Arabo Filosofo Mahometano, fatta l’Anne 1200 concernente la distruttione ottomana
In Todi per il Galasis con lic. De’
Sig. Superiori 1684
Il Fine
Despre moartea primului vizir şi confiscarea bunurilor acestuia, alegerea altui vizir
Edict decretat de Mohamed IV cel Mare pentru toată ţara sa
Profeţia lui Acham Turley, filosof arab mohamedan – făcută în anul 1200 privitoare la distrugerea otomană
Sig. Superiori 1684
Sfârşit
În anul 1684 a văzut lumina tiparului o lucrare consacrată evenimentelor imediat următoare victoriei armatelor creştine din faţa Vienei din 1683. Autorul lucrării – Antonio Bosio – despre care nu deţinem informaţii suficiente, s-a născut, probabil, în al doilea sfert al secolului al XVII-lea şi a fost cu siguranţă martor la cel puţin unele evenimente descrise în lucrare. Desigur, putem caracteriza autorul citind cu atenţie rândurile şi printre rândurile lucrării. În funcţie de acestea se poate afirma că autorul este fie un preot, fie un creştin practicant. Mărturie stă limbajul folosit precum şi formula de încheiere în care se aminteşte de acordul superiorilor. Nu credem că în cazul în care ar fi fost mirean ar fi avut nevoie de acordul obligatoriu al cuiva pentru a-şi publica opiniile.
În ceea ce priveşte limbajul folosit, avem de-a face cu o persoană familiarizată cu scrisul; o persoană care recurge la toate procedeele şi toate normele retoricii. Este la curent cu evenimentele, unele din ele fiind înfăţişate cu lux de amănunte. Cunoaşte valoarea militară şi atuurile fiecărei părţi implicate în conflictele militare din ultimul sfert al secolului al XVII-lea.
Autorul este la curent şi cu evenimentele de la Istanbul imediat următoare înfrângerii otomanilor din faţa Vienei, cu starea de spirit a populaţiei capitalei otomane şi cunoaşte cu lux de amănunte modul în care s-a hotărât şi dus la îndeplinire execuţia marelui vizir Kara Mustafa. Astfel de amănunte le-a aflat fie călătorind în Imperiul otoman, deci fiind în contact direct cu evenimentele, fie având strânse legături cu surse aflate în capitala otomană sau poate chiar cu legături în forurile de conducere otomane.
Note
înapoi 1. Vezi şi P.P. Panaitescu, Moldova şi Ţara Românească în ultimile decenii ale secolului XVII şi începutul secolului XVIII, în “Istoria României”, Bucureşti, 1964, p. 200; Ekkehard Eickhoff, Venezia, Vienna e i Turchi, bufera nel Sud-Est europeo, 1645-1700, Milano 1991, p. 433.
înapoi 2. Tartaria, adică ţinutul locuit de tătari, cuprindea şi nordul deltei Dunării, până la Nistru (Tyr în denumirea lui Bosio). Luptele cu tătarii au avut loc şi în această zonă cf. P.P. Panaitescu, Moldova şi Ţara Românească în ultimile decenii ale secolului XVII şi începutul secolului XVIII, în “Istoria României”, Bucureşti, 1964, p. 200 şi următoarele.
înapoi 3. Virgil Zaborovschi, Istoria politicei externe a celor trei principate, Ţara Românească, Transilvania şi Moldova,de la asediul Vienei (1683) până la moartea lui Şerban Cantacuzino şi suirea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu (1688), Bucarest 1925, p. 49, nota 5; Ioan Moga, Rivalitatea polono-austriacă şi orientarea politică a Ţărilor Române la sfârşitul secolului XVII, Cluj 1933, p. 99.
înapoi 4. Comparativ, populaţia Ţării Româneşti era în urma statisticilor germane făcute în perioada ocupaţiei habsburgice a Olteniei de 600000. Oltenia avea potrivit recensămintelor lor 200000 de oameni iar provincia era socotită de către autorităţile de la Bucureşti ca fiind o treime din Ţara Românească, cf. Giurescu Constantin, Material pentru istoria Olteniei sub austrieci, vol. II, Bucureşti, 1947. p. 87. Stăm şi ne-ntrebăm de unde au mai putut face tătarii recrutări pentru acţiunile ulterioare – acţiunea militară din Moldova şase luni mai târziu soldată cu alungarea lui Gheorghe Duca, victoria contra lui Heissler de la Tohani-Zărneşti ceva mai târziu etc.
înapoi 5. Pentru comparaţie, haraciul pe care Ţara Românească îl plătea Imperiului otoman se ridica la 1703 la 520 de pungi sau 260000 taleri. Cf. Mihai Berza, Regimul economic al dominaţiei otomane în Ţara Românească şi Moldova, în “Istoria României” Bucureşti, 1964, p 14. În monedă de aur această sumă însemna 173333 ughi. Dăm alte preţuri: o oaie costa între 0.75 şi 1 ughi; un cal între 25 -50 ughi, cf. C.D Aricescu Condica de venituri şi chieltuieli a Vistieriei de la leatul 7202 la leatul 7212 (1694 – 1704) în “Revista Istorică a Arhivelor României”, Bucureşti, 1873. Se putea cumpăra deci cu 100000 ughi cam 2000 cai sau 100000 oi, ceea ce era tentant pentru orice comandant confruntat cu probleme de aprovizionare.
înapoi 6. Din nou o exagerare a autorului, care vrea să întărească prin asta dorinţa cazacilor de a se ridica la luptă în numele Sfintei Cruci, riscând chiar pedeapsa cu moartea. Evident că a existat un ucaz dat de ţar, dar acesta avea în vedere păstrarea păcii până în momentul când ţarul socotea că este momentul oportun să se reia lupta pentru obţinerea de noi teritorii pe seama otomanilor, mai puţin pentru eliberarea creştinilor asupriţi de păgâni.
înapoi 7. Veneţienii au avut întotdeauna informaţii precise asupra situaţiei interne din Principatele Române în special în ceea ce priveşte disensiunile dintre domnie şi boieri, Cfr. Archivio di Stato di Venezia (în continuare, ASV), Inquisitori di Stato, b. 421, c. 7; ASV, Consiglio dei X. Parti Secrete, fz. [filza] 49, cc. nn. [filă nenumerotată], 29 ottobre 1685
înapoi 8. I. Moga, op. cit., p. 99.
înapoi 9. Ibidem, fz. 48, cc. nn., 16 novembre 1684; V. Zaborovschi, op. cit., pp. 48-50; I. Moga, op. cit., pp. 98-100.
înapoi 10. În noiembrie 1673, boierii l-au părăsit pe Ştefan Petriceicu, refuzând să mai colaboreze cu polonezii împotriva otomanilor, principele fiind nevoit să se refugieze în Polonia. Membră a Ligii Sfinte, Polonia ajută militar pe Ştefan Petriceicu (ajutorul pomenit de Antonio Bosio în lucrare) să intre în Moldova şi să ocupe capitala Iaşi la 19 dec. 1683. Fostul domn favorabil otomanilor, Gheorghe Duca, a fost prins de polonezi şi dus în Polonia, unde va muri la 31 martie 1684. Ca un epilog la entuziasmul lui Antonio Bosio cu privire la victoriile creştinilor şi la speranţa în alungarea apropiată a otomanilor din Europa, trebuie amintit faptul că Ştefan Petriceicu nu s-a putut menţine nici măcar un an de zile; în martie 1684 tătarii (care, vezi Doamne, pierduseră 300.000 oameni de sex bărbătesc în lucrarea lui Bosio) au intrat în Moldova, răsturnând pe Ştefan Petriceicu şi punând în locul lui, la cererea sultanului, pe Dumitraşcu Cantacuzino şi apoi pe Constantin Cantemir, iar victoriile creştinilor nu au convins conducerile de la Bucureşti şi Iaşi să treacă efectiv de partea puterilor Ligii Sfinte.
înapoi 11. Ieremia VI, 22-25; Ioil II, 1-10; Iezechiel XXVI 7-14. A se observa limbajul folosit de astrolog, identic cu cel al profeţilor evrei, tema şi rezultatul inevitabil al profeţiei. Nici unul din aceşti profeţi nu au prevestit distrugerile pe care urmau să le sufere poporul evreu decât ca nişte atenţionări – “iată ce se va întâmpla dacă…” iar dacă acestea se vor fi întâmplat, ca nişte pedepse date de Dumnezeu pentru pierderea credinţei, pedepse date în speranţa căinţei şi îndreptării. În contrast, astrologul musulman dă ca sigură prăbuşirea lumii musulmane fără ca Allah să dea o cât de puţină speranţă a celor pedepsiţi. Se pare că Allah, în viziunea lui Acham Turuley, şi-a părăsit poporul său şi sprijină acum pe necredincioşi.