10 decembrie1998 – 20 februarie 1999
Sfântu Gheorghe


Harta descoperirilor

În ultimii ani, pe ambii versanţi ai Carpaţilor Răsăriteni s-au făcut descoperiri arheologice importante. Unele dintre ele sunt publicate în revistele de strictă specialitate, altele deocamdată sunt inedite. Şi numai o parte dintre ele au fost expuse publicului larg. Oricum, numărul „beneficiarilor” direcţi ai acestor descoperiri rămâne extrem de restrâns, atâta timp cât ele nu sunt accesibile şi publicului larg. Expoziţia se adresează în primul rând acestui public, totodată fiind convins că şi specialiştii vor fi interesaţi să cunoască noi vestigii arheologice „pe viu”.

Această expoziţie s-a născut ca urmare a unor preocupări privind punerea în valoare a raporturilor culturale şi demografice dintre Moldova şi Transilvania în antichitate, raporturile în contextul cărora în zona Carpaţilor Răsăriteni de cele mai multe ori apare ca o arie de confluenţe culturale. Vizitatorul expoziţiei va constata că adeseori această zonă a unit diverse culturi şi civilizaţii şi a dat naştere unor entităţi culturale de factură mixtă.

Organizatorii expoziţiei s-au bucurat de concursul mai multor muzee din zonă: Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, Muzeul de Istorie Braşov, Muzeul Brăilei, Muzeul Naţional Secuiesc, Muzeul Spiritualităţii Româneşti, precum şi de sprijinul Institutului Român de Tracologie şi a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Şi pe această cale le aduc sincere mulţumiri colegilor de la aceste instituţii şi îmi exprim speranţa unei colaborări şi în viitor.

În final ţin să precizez că expoziţia nu reflectă toate descoperirile ultimilor ani. Ulterior, eventual în alte ediţii, ea poate fi îmbogăţită, dezvoltată şi extinsă.

Valeriu Cavruc

Aşezare din epoca bronzului (Cultura Wietenberg).

Istoricul cercetării. Observaţii de teren 1998, Bartók Botond şi Bordi Zsigmond.

Descriere. În cursul lunilor iulie şi august 1998, în grădina Csiszér, cu ocazia săpării mecanice a fundaţiei pentru un şopron de depozitare de produse agricole, au apărut numeroase vestigii arhelogice. Din observaţiile de teren s-a constatat, în profilul rezultat de intervenţiile mecanice, existenţa a mai multor nivele de locuire. Prin colectarea materialului arheologic de la diverşi cetăţeni din sat se poate constata, existenţa unei aşezări aparţinând culturii Wietenberg.

Bartók Botond

Materialul se păstrează la Muzeul Naţional Secuiesc:

  1. Ceaşcă, fragmentară, cu o toartă supraînălţată, din pastă fină, de culoare neagră, acoperită cu un slip lucios, cu o creastă pe umăr, corpul decorat cu caneluri late, oblice. Cultura Wietenberg. Î = 5,5 cm, D = 10,8 cm, d = 4,5 cm. Nr. inv. 18550.
  2. Fragment de farfurie, decorată pe marginea buzei cu două şiruri de triunghiuri imprimate, care alternează cu puncte imprimate, din pastă semigrosieră, de culoare roşie. Cultura Wietenberg. Nr. inv. 18550.
  3. Vas fragmentar, din pastă grosieră, cu o toartă în bandă, cu pântec bombat şi decorat pe umăr cu un şir de impunsături în formă de grăunţe, de culoare gri. Cultura Wietenberg. Nr. inv. 18550.
  4. Fragment de buză, răsfrântă în afară, decorată pe margine cu linii paralele, oblice, incizate, cu un şir de cerculeţe imprimate pe umăr şi cu caneluri late pe pântec, din pastă grosieră, de culoare sură. Cultura Wietenberg. Nr. inv. 18550.
  5. Fragment de vas, cu o toartă mică, fără decor, cu buza teşită spre interior, din pastă semigrosieră, de culoare sură. Cultura Wietenberg. Nr. inv. 18550.
  6. Fragment de ceaşcă, cu umăr pronunţat, cu buza răsfrântă în afară, fără decor, din pastă fină, de culoare neagră. Cultura Wietenberg. Î = 6 cm, D = 9 cm, d = 3,5 cm. Nr. inv. 18550.
  7. Fragment de strachină, din pastă grosieră, cu buza dreaptă, decorată cu un brâu alveolar, în relief, de culoare sură. Cultura Wietenberg. Nr. inv. 18550.
  8. Fragment de strachină, din pastă grosieră, cu buza largă, decorată cu un brâu, în relief, alveolar, de culoare brun – cărămiziu. Cultura Wietenberg. Nr. inv. 18550.
  9. Fragment de vas, cu o urechiuşă, cu o margine spre interior, din pastă semigrosieră, de culoare roşie. Cultura Wietenberg. Nr. inv. 18550.
  10. Vas mic, din pastă grosieră, cu buza dreaptă, cu fundul plat, nedecorat, de culoare cărămizie. Cultura Wietenberg. Î = 4,5 cm, D = 6,3 cm, d = 4,5 cm. Nr. inv. 18550.
  11. Fragment dintr – un vas mare, din pastă grosieră, cu buza răsfrântă în afară şi decorată cu triunghiuri haşurate spre interior, prin incizie, iar corpul cu linii vălurite, care alternează cu linii paralele, incizate, de culoare neagră. Cultura Wietenberg. Nr. inv. 18550.
  12. Urnă, de dimensiuni mari, cu buza dreaptă, bitronconică, prevăzut cu patru proeminenţe sub buză, cu fundul plat, din pastă grosieră, de culoare neagră. Cultura Wietenberg. Î = 30,5 cm, D = 26,5 cm, d = 11 cm. Nr. inv. 18550.

Székely Zsolt, Bató Attila

Biserică romanică transformată în reformată.

Istoricul cercetării. Cercetări arheologice în luna august 1998 colectiv condus de Bartók Botond şi format din Bordi Zsigmond, Olasz Gabriella, Jánó Mihály şi Kónya Ádám, în urma dezafectării interiorului bisericii au efectuat cercetări arheologice în interiorul şi în exteriorul lăcaşului de cult.

Descrierea sitului. Cu ocazia cercetărilor s-au descoperit fundaţiile unei biserici romanice din sec. XIII, cu sacristia alipită de navă pe latura nordică. De asemenea s-au dezvelit şi fundaţiile sacristiei din faza gotică, care a fost dezafectată de cultul reformat. Cu ocazia cercetărilor s-au surprins şi fundaţiile pentru două faze ale porticului adosat pe latura sudică a bisericii în sec. XVIII şi XIX. Pe baza cercetărilor efectuate la Albiş se poate concluziona faptul că, comunitatea de aici, a dispus de o biserică romanică construită în sec. al XIII – lea, care la sfârşitul sec. al XV – lea şi la începutul sec. al XVI – lea a fost reconstruită în stil gotic, ca apoi în secolele al XVIII – lea şi la sfârşitul sec. al XIX – lea să sufere noi modificări prin adosarea unui portic pe latura sudică.

  1. Cadă de botez, cu suport, relizată din andezit roşu de Racoş. Are formă de pătrat, cu colţurile teşite, formând un octogon, bitronconică, având la mijloc o nervură profilată. Laturile sunt decorate cu caneluri şi cu motive în „dinţi de lup”, aşezate în registre. Pe partea superioară, spartă în vechime, se găsesc orificii de prindere a capacului. Suportul este decorat pe partea superioară cu motive ornamentale stilizate. Piesele au fost realizate într-un atelier şi montate la loc în biserică. Reprezentative sunt semnele de meşteri pe cristelniţă şi pe suport. Sec. XIII – XIV. Î totală = 95 cm, D gurii = 38 cm. Dimensiunile cepului: Î = 160 mm. Dimensiunile suportului: L = 97 cm, l = 80 cm, Î = 19 cm. Se păstrează în biserica reformată din Albiş.

Bartók Botond

Aşezare aparţinând eneoliticului (Cucuteni A), epocii bronzului (cultura Monteoru), cetate dacică (sec. I î. d. Hr. – I d. Hr., şi o aşezare feudală (sec. XII.).

Istoricul cercetării. Cercetări arheologice sistematice desfăşurate în anii 1928, l957 şi 1962 – 1985.

Descrierea sitului. Se află pe creasta unui pinten, denumit Bâtca Doamnei, prelungire spre nord a Muntelui Doamnei situat la extremitatea vestică a municipiului Piatra Neamţ. Depunerea cea mai importantă aparţine epocii dacice, pentru care au fost evidenţiate două niveluri de locuire. Materialul arheologic recoltat demonstrează existenţa aici a unui important centru militar şi de cult. Stau mărturie în acest sens cele două aliniamente de tamburi de piatră, ce indică prezenţa a două sanctuare de tipul celor descoperite în Munţii Orăştiei.

Pentru a spori suprafaţa locuibilă a aşezării, pe latura de vest, au fost amenajate trei terase, ultima fiind prevăzută cu un zid de susţinere. Fortificarea aşezării s-a făcut cu predilecţie pe latura nordică, care permitea accesul pe platou. În acest sens s-a procedat la ridicarea unei palisade de 6 m lăţime. Tot pe această latură au fost surprinse urmele a trei şanţuri de fortificaţie aparţinând etapelor de locuire mai vechi. Multă vreme s-a susţinut că cetatea de la Bâtca Doamnei conţinea ca element defensiv şi zid de piatră, ceea ce ar fi apropiat-o de cetăţile similare din Munţii Orăştiei. În ultimul timp însă această observaţie este pusă în discuţie şi acceptată de tot mai puţini cercetători.

Din inventarul aşezării fac parte numeroase fragmente ceramice de factură dacică, importuri greceşti şi romane, printre care şi o splendidă oenochoe din bronz aurit, precum unelte şi arme de fier.

Cetatea de la Bâtca – Doamnei a fost identificată ipotetic cu Petrodava, menţionată de geograful grec Ptolemeu (III, 8, 4). Că această atribuire este corectă sau nu, este greu de precizat în momentul de faţă, mai probabil este, că această cetate să fi făcut parte dintr-un sistem defensiv mai amplu, menit să supravegheze Valea Bistriţei, din care mai făceau parte cetăţile de pe Dealul (Muntele) Cozla, distrusă de lucrările de amenajare a „Cercului Gospodinelor” în 1904 şi cea de la Piatra Şoimului – Calu.

Bibliografie selectivă

  • N. Gostar, Cetăţi dacice din Moldova, 1969, 9 – 12; Dicţionar de istorie veche a României, Buc., 1976, 94 – 95;
  • Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, I, A – C, Buc., 1954, 186;
  • V. Mihăilescu – Bîrliba, Impact of Political Ideas in Romanian archaeology before 1989, Studia Antiqua et Archaeologia, III – IV, 1957, l57 – 160;
  • A. Buzilă, Despre ceramica daco – getică lucrată cu roata de la Bâtca Doamnei, Piatra Neamţ, MemAntiq., IV – V, 1976, 93 – 114.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Fructieră, de lut, cu picior, pastă de bună calitate, brun – cărămizie la interior, roşiatică sau cenusiu – brună de la arderi secundare. Buza evazată. Piciorul tubular se termină cu o talpă. Este decorată în interiorul farfuriei, cu un val circular, prin lustruire. Lucrată la roată. La Téne. Î = 16,5 cm, d = 10,7 cm, Dm = 28,2 cm. Nr. inv. 4539.
  2. Ceaşcă (căţuie) dacică, de lut, de formă tronconică, dintr-o pastă bună, dar cu cioburi pisate şi pietricele, de culoare gălbui – cărămizie, cu pete brune la exterior, de la arderi secundare. Gura largă, evazată, fundul este drept. O toartă groasă leagă o zonă de sub gură cu alta, deasupra fundului. Lucrată la roată. La Tene. Î = 9,5 cm, D = 14,3 cm, d = 6,7 cm. Nr. inv. 4499.

Ovidiu Cotoi

Aşezare, Neolitic, cultura ceramicii liniare.

Istoricul cercetării. 1997, săpături conduse de Székely Zsolt.

Descrierea sitului Pe partea nordică a terasei a fost descoperită o aşezare de scurtă durată cu fragmente de vase, decorate cu note muzicale, topoare în formă de calapod, toporaşe cultice, de opal alb.

Bibliografie

  • Zs. Székely, Brăduţ, jud. Covasna, în Cronica Cercetărilor Arheologice – Campania 1997, Călăraşi, 20 – 24 Mai 1998, 9 – 10.

Materialul se păstrează la Muzeul Carpaţilor Răsăriteni:

  1. Topor calapod, din tuf vulcanic. Cultura ceramicii lineare, L = 12,5 cm, l = 3 cm, gr = 4 cm.
  2. Toporaş plat, din tuf vulcanic. Cultura ceramicii lineare, L = 5,5 cm, l = 4 cm, gr = 0,5 cm.
  3. Topor, fragmentar, din tuf vulcanic. Cultura ceramicii lineare, L = 5,5 cm, l = 4 cm, gr = 1,5 cm.
  4. Fragmente de unelte de silexCultura ceramicii lineare, L = 6 şi 4,5 cm.
  5. Idem.
  6. Răzuitoare de silexCultura ceramicii lineare, L = 5 cm, l = 3 cm.
  7. Idol, antropomorf, fragmentar, cu cap romboidal. Cultura ceramicii lineare, Î = 3 cm, l = 2,5 cm.
  8. Ceaşcă, fragmentară, decorată cu linii paralele incizate, lucrată cu mâna. Cultura ceramicii lineare, Î = 8,5 cm, d = 4,5 cm.
  9. Fragmente ceramice, de diferite dimensiuni, decorate cu linii incizate şi cu motive de note muzicale. Cultura ceramicii lineare.
  10. Idem.
  11. Idem.
  12. Idem.
  13. Idem.
  14. Idem.
  15. Idem.
  16. Idem.
  17. Idem.
  18. Idem.
  19. Idem.
  20. Idem.
  21. Idem.
  22. Idem.
  23. Idem.
  24. Idem.
  25. Idem.
  26. Idem.
  27. Idem.
  28. Idem.
  29. Fusaiolă, din lut ars, plată, D = 6,5 cm, gr = 1 cm. Cultura ceramicii lineare.
  30. Fusaiolă, din lut ars, bitronconică, D = 4 cm. Cultura ceramicii lineare.
  31. Greutate de plasă, din lut ars. Cultura ceramicii lineare, L = 7 cm, l = 6 cm, gr = 5 cm.
  32. Fragment de gardină de lut dintr-o vatră. Cultura ceramicii lineare, L = 9 cm, Î = 9,5 cm.
  33. Piatră de pisatCultura ceramicii lineare, L = 7 cm, l = 7 cm, gr = 4 cm.
  34. Piatră de măcinatCultura ceramicii lineare, L = 15 cm, l = 15 cm, gr = 4 cm.

Székely Zsolt

Groapă de cult. Eneoliticul târziu, cultura Bodrogkeresztúr.

Descrierea sitului. Se află la 300 m est de complexul tumular de la Brăduţ, pe partea de sud a terasei. Are diametrul de 1 m şi conţine următorul inventar: trei vase, dintre care două intregibile, două lame lungi de silex, un topor – ciocan de piatră cu gaură de înmănuşare şi un topor de cupru cu braţele în cruce.

Bibliografie

  • Zs. Székely, Brăduţ, jud. Covasna, în Cronica Cercetărilor Arheologice – Campania 1997, Călăraşi, 20 – 24 Mai 1998, 9 – 10.

Materialul se păstrează la Muzeul Carpaţilor Răsăriteni:

  1. Vas borcan, cu proeminenţe, din pastă zgrunţuroasă. Cultura Bodrogkeresztúr, Î = 9 cm, D = 13 cm, d = 9,5 cm.
  2. Vas capac, cu patru urechiuşe, din pastă fină. Cultura Bodrogkeresztúr, Î = 9 cm, D = 15,5 cm, d = 9,5 cm.
  3. Lame (cuţite) din silex. Cultura Bodrogkeresztúr , L = 16 cm.
  4. Idem.
  5. Topor ciocan, cu gaură de înmănuşare, din andezit piroscenic propilitizat. Cultura Bodrogkeresztúr, L = 13 cm, l = 5,5 cm, gr = 4 cm.
  6. Topor cu braţele în cruce, de cupru. Cultura Bodrogkeresztúr, L = 20 cm, l = 5,5 cm, gr = 2,5 cm.
  7. Biborţeni – aşezarea culturii ceramicii lineare şi groapa de cult, cultura Bodrogkeresztúr.

Székely Zsolt

Aşezare din eneolitic (Cucuteni A1, A2, A – B, B), epoca bronzului (Horodiştea – Folteşti, Monteoru, Noua) şi La Tene.

Istoricul cercetării. Descoperit şi cercetat în 1928 de către preotul Constantin Matasă, sondaje în 1930 (împreună cu I. Andrieşescu), cercetări sistematice între 1939 – 1942.

Descrierea sitului. Sub numele de Frumuşica, este cunoscută staţiunea cucuteniană, situată pe dealul „Cetăţuia”, care avansează ca un pinten în valea Cracăului şi domină zona numită Bahna Cetăţuiei.

Aşezarea eneolitică are o suprafaţă de cca. 5 ha şi era mărginită din trei părţi de râpe abrupte, cea îi conferă o bună apărare naturală. Apărarea aşezării a fost completată, probabil, în faza Cucuteni A, cu un şanţ, care bara valea de acces pe latura de SE, rezultând astfel o aşezare de tip „pinten barat”. Săpăturile au evidenţiat existenţa a trei niveluri de locuire, definite, însă, doar pe baze stilistico – tipologice. Primul şi cel mai bogat nivel de locuire aparţine fazei Cucuteni A2, cu posibilitatea, ca aici, să fi existat şi mult controversata fază Cucuteni A1 bine individualizată. Din păcate în lipsa observaţiilor stratigrafice, existenţa ei nu poate fi afirmată cu certitudine. Acest nivel este urmat de nivelurile Cucuteni AB şi B, mai puţin consistente. Sporadic apar şi materiale Horodiştea – Folteşti, Monteoru, (probabil şi Noua) şi La Tene.

Inventarul arheologic este caracterizat de o mare diversitate de forme ceramice şi plastice, ce dovedesc rafinament şi eleganţă, asociate cu decoruri spiralice incizate / sau pictate bi – şi tricrom. Din această staţiune provine celebra „Hora de Frumuşica”, aflată în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie Piatra Neamţ. Este vorba de un vas suport constituit din şase figurine feminine extrem de stilizate, înlănţuite într-un dans ritual.

Bibliografie selectivă

  • C. Matasă, Village préhistorique a ceramique peinte dans la Moldavie du Nord, Roumanie, Buc., 1946;
  • S. Marinescu – Bîlcu, „Dansul ritua1″ în reprezentările plastice neo – eneolitice din Moldova, SCIVA, 25, 1974, 2, 167 – 180;
  • Vl. Dumitrescu, Arta culturii Cucuteni, Bucureşti, 1979; D. Monah, Şt. Cucoş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi, 1985, 65.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Suport, scund, pictat pe ambele părţi, decorul este format din semicercuri cu panglica îngustă, rezervate din fondul roşu, pe un câmp complet alb. Cultura Cucuteni A, Cetăţuia – Frumuşica, com. Bodeşti, jud. Neamţ. Î = 8 cm, D = 16 cm, d = 15,5 cm. Nr. inv. 1119.

Ovidiu Cotoi

Aşezare, epoca bronzului, sec. II – III, necropolă birituală, sec. IV – V (2 morminte de înhumaţie, 14 morminte de incineraţie în urnă), aşezare, sec. VI – IX.

Istoricul cercetării. 1991: descoperire întâmplătoare (mormânt, cultura Sântana de Mureş); 1992: cercetări de suprafaţă şi săpături de salvare; 1994 – 7: cercetări sistematice, Ion Mitrea, Elena Ciubotaru, Gheorghe Dumitroaia.

Desrierea sitului. Satul Borşeni, punctul „Bulgărie” este situat pe terasa stângă a pârâului Valea Albă. Cele trei campanii de săpături au permis dezvelirea a 12 locuinţe adâncite şi de suprafaţă. Dintre acestea trei aparţin locuirii din sec. II – III d. Hr., şapte aparţin sec. VI – VII, iar două sec. VIII – IX. Inventarul locuinţelor este constituit în special din ceramică lucrată la roată şi cu mâna, fragmente de „vatră portativă”, fusaiole, o fibulă carpică realizată prin turnare, etc.

Observaţiile făcute pe marginea acestui material arheologic, coroborate cu cele stratigrafice, au dus la conturarea unui ansamblu arheologic, deosebit de interesant, la Borşeni, dovedind o continuitate de locuire a comunităţilor autohtone începând din sec. II – III şi până în sec. al IX – lea, care corespunde în linii mari procesului de etnogeneză românească.

Bibliografie selectivă

  • Gh. Dumitroaia, Săpături şi cercetări arheologice de suprafaţă în judeţul Neamţ, MemAnt., XIX, 1994, 509-521;
  • I. Mitrea, Gh. Dumitroaia, E. Ciubotaru, Cercetările arheologice de la Borşeni – Neamţ, MemAnt., XXI, 1997, 131-194.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Vas, de lut ars, lucrat la roată, formă bitronconică, gura plată, răsfrântă orizontal şi trei torţi late plasate la distanţe egale, de culoare cenuşie, ars reducător. Sec. IV – VII d. H., Î = 21 cm, D = 30 cm, d = 11 cm. Nr. inv. 17026.

Ovidiu Cotoi

Tumuli din epoca bronzului timpuriu (cultura Schneckenberg B), materiale aparţinând culturii Boian I, faza Bolintineanu, II, faza Giuleşti, culturii Coţofeni I final, complex ritual al culturii Noua.

Istoricul cercetării. 1867: sondaje executate de G. Dániel; din vara anului 1994: săpături sistematice conduse de Székely Zsolt.

Descrierea sitului. Între Brăduţ şi Biborţeni, la graniţa celor două localităţi, pe platoul „Dealului Rotund” şi pe „Dealul cu Cioturi”, se află un complex arheologic format din mai mulţi tumuli. Complexul se află la 4 km est de Brăduţ şi la 3,5 km nord de Biborţeni, la o altitudine de 676 – 696 m. Pe platoul „Dealului Rotund” au fost identificaţi 13 tumuli, din care în anul 1867 au fost deranjaţi şi parţial distruşi 8, iar pe platoul „Dealului cu Cioturi” se găsesc 5, din care unul a fost afectat în trecut.

Au fost descoperite trei morminte în ciste de piatră. Pe platoul „Dealului cu Cioturi”, toţi tumulii aparţin bronzului timpuriu, cultura Schneckenberg B, iar pe platoul „Dealului Rotund” se află mai mulţi tumuli care aparţin culturii Schneckenberg B. În mantaua unora dintre tumuli s-a găsit şi material ceramic specific culturii Boian I, faza Bolintineanu, II, faza Giuleşti, în altele ceramică de tip Coţofeni I final. Pe partea nordică a platoului, peste această necropolă tumulară se suprapune parţial un complex cu caracter ritual din prima fază a culturii Noua, constând din vase întregi şi fragmente depuse.

Bibliografie

  • B. Orbán, A Székelyföld leirása, I, Pesta,1868, 221 – 3;
  • M. Roska, A zsinegdiszes agyagművesség Erdélyben, Debrecen, 1939, 4 – 5;
  • Zs. Székely, Şantierul arheologic Brăduţ, judeţul Covasna – Zona tumulilor, Cercetări Arheologice în aria nord – tracă, I, Buc., 1995, 106 – 114;
  • Idem, Necropola tumulară de la Brăduţ, judeţul Covasna. Rezultatele săpăturilor din anul 1995 – 1996, Cercetări Arheologice în aria nord – tracă, II, Buc., 1997, 41 – 54;
  • Idem, Brăduţ, jud. Covasna, Cronica Cercetărilor Arheologice – Campania 1997,Călăraşi, 20 – 24 Mai 1998, 9 – 10.

Materialul se păstrează la Muzeul Carpaţilor Răsăriteni.

  1. Topor de piatră, şlefuită, din opal alb. Cultura Boian, L = 8 cm, l = 4,5 cm, gr = 2 cm.
  2. Topor de piatră, şlefuită, din opal alb. Cultura Boian, L = 6 cm, l = 4 cm, gr = 2 cm.
  3. Topor de piatră, din opal alb. Cultura Boian, L = 8,5 cm, l = 2,5 cm, gr = 2,5 cm.
  4. Răzuitoare din andezit, silex, opal, tuf vulcanic. Cultura Boian.
  5. Idem.
  6. Idem.
  7. Idem.
  8. Idem.
  9. Idem.
  10. Idem.
  11. Idem.
  12. Fragmente de ceramică, din buza vaselor, un fund de strecurătoare, decorate cu motive în tablă de şah. Cultura Boian.
  13. Idem.
  14. Idem.
  15. Idem.
  16. Idem.
  17. Idem.
  18. Idem.
  19. Idem.
  20. Fragmente de vase, din talpa, fundul, buza, peretele vaselor, de culoarea neagră, cenuşie, decorate cu linii incizate. Cultura Boian.
  21. Idem.
  22. Idem.
  23. Idem.
  24. Idem.
  25. Idem.
  26. Fragmente de vase, ornamentate cu motive meandrice, linii incizate, brâu crestat, proeminenţe, punctuleţe. Cultura Boian.
  27. Idem.
  28. Idem.
  29. Idem.
  30. Idem.
  31. Idem.
  32. Idem.
  33. Strachină, fragmentară, decorată cu şnur imprimat, din pastă fină, de culoare sură. Cultura Schneckenberg, Î = 15 cm, D = 20 cm.
  34. Ceaşcă, cu o toartă în bandă, trasă din buză, decorată sub buză cu o linie imprimată cu şnur, cu umăr pronunţat, de culoare sură, pastă fină. Cultura Schneckenberg, Î = 7,5 cm, D = 6,5 cm, d = 4 cm.
  35. Vas, cu pântec bombat, cu două toarte mici în bandă, de culoare roşie, cu slip. Cultura Noua, Î = 28 cm, D = 21 cm, d = 12 cm.
  36. Vas, în formă de sac, decorat cu brâu alveolar, din pastă grosieră, cărămizie. Cultura Noua, Î = 30 cm, D = 25 cm, d = 8,5 cm.
  37. Ceaşcă, bitronconică, cu două torţi supraînălţate, decorată sub buză cu două linii paralele, incizate. Cultura Noua, Î = 11 cm, D = 13 cm, d = 8 cm, Dm = 17 cm.
  38. Ceaşcă, cu o toartă în bandă, cu pântec bombat, din pastă grosieră. Cultura Noua, Î = 9 cm, D = 8,5 cm, d = 6 cm.
  39. Ceaşcă, mică, cu două torţi supraînălţate, decorată sub buză cu două linii paralele, incizate şi pe pântec, cu linii verticale. Cultura Noua, Î = 7 cm, D = 7 cm, d = 4,5 cm, Dm = 9 cm.
  40. Ceaşcă, mică, bitronconică, cu buza răsfrântă în afară, prevăzută cu două torţi supraînălţate. Cultura Noua, Î = 5 cm, D = 6 cm, d = 4 cm, Dm = 8 cm.
  41. Ceaşcă, mică, bitronconică, cu două torţi supraînălţate, decorată sub buză cu o linie incizată,. Cultura Noua, Î = 5 cm, D = 5 cm, d = 3 cm, Dm = 7 cm.
  42. Ceaşcă, mică, cu două torţi supraînălţate, cu buza răsfrântă în afară, din pastă roşie, acoperită cu slip, cu corp bombat. Cultura Noua, Î = 6 cm, D = 6 cm.
  43. Brăduţ – zona tumulilor, vedere generală.
  44. Brăduţ – tumulul nr. 18.

Székely Zsolt

Aşezări aparţinând culturilor Boian, Precucuteni, La Tene – ului dacic, sec. IV, V – VI, VII, XII – XIII.

Istoricul cercetării. Sondaje şi cercetări sistematice. 1987 – 1989: Székely Zoltán, Bartók Botond, Székely Zsolt; 1990 – 1998: Bartók Botond, Kellán Tibor, Bordi Zsigmond, Pál István.

Descrierea sitului. Au fost descoperite complexe de locuire, cultura Boian, din secolele IV şi XII – XIII, cuptoare de redus minereu de fier, de ars ceramică şi de copt pâine, din aceleaşi perioade. Prezenţa locuirii din secolele I a. Chr. – I p. Chr. este atestată prin moneda lui Antonius, iar moneda lui Costantius al II-lea, alături de numeroasele obiecte şi arme din fier, întăreşte bogata locuire din secolul IV p. Chr.

Bartók Botond

Materialul se păstrează la Muzeul Naţional Secuiesc.

  1. Cupă, fragmentară, (întregită), înaltă, decorată cu linii paralele, incizate şi cu crestături, din pastă fină, culoare gri deschis. Cultura Boian, Î = 13 cm, D = 11,3 cm, d = 6,5 cm, nr. inv. 18549.
  2. Vas, fragmentar, cu pântec bombat, decorat cu un şir de pătrăţele excizate, (tablă de şah), dedesubt cu un şir de triunghiuri lungi, cu vârful în jos, scobite, din pastă grosieră, de culoare neagră. Cultura Boian, nr. inv. 18548.
  3. Fragment din peretele unui vas, decorat cu benzi scobite, late, care alternează cu benzi pline, din pastă zgrunţuroasă, de culoare neagră. Cultura Boian, nr. inv. 18548.
  4. Idem.
  5. Fragment din peretele unui vas, decorat cu trei linii paralele, incizate, din pastă zgrunţuroasă, de culoare sură. Cultura Boian.
  6. Fragment, din partea de jos, a unui vas, mare, peretele fiind decorat cu o bandă în relief, cu împunsături de degete, una verticală, cealaltă în curbă, cu fund plat, din pastă zgrunţuroasă, de culoare brun – cărămizie. La Tene, dacic, Î = 20 cm, d = 15 cm, nr. inv. 18559.
  7. Fragment, din buza unui vas, mare, cu marginea răsfrântă în afară, cu o proeminenţă plată şi cu un brâu alveolar, din pastă zgrunţuroasă, de culoare sură. La Tene, dacic, nr. inv. 18559.
  8. Fragment, din partea de sus, a unui vas, cu buza răsfrântă în afară, fără decor, din pastă grosieră, de culoare brun – cărămizie, cu urme de ardere secundară. La Tene, dacic, nr. inv. 18557.
  9. Vas borcan, cu pântec bombat, cu buza răsfrântă în afară, umărul fiind decorat cu un şir de triunghiuri, imprimate cu vârf de cuţit, din pastă semigrosieră, de culoare sură. Sec. IV, Î = 26 cm, D = 19 cm, d = 11,8 cm,nr. inv. 18552.
  10. Ceaşcă, fragmentară, decorată cu un şir de alveole pe marginea fundului, din pastă grosieră, de culoare sură. Sec. IV, Î = 7,5 cm, D = 11,3 cm, d = 19,5 cm, nr. inv. 18318.
  11. Idem. Î = 7,5 cm, D = 11,3 cm, d = 8,8 cm, nr. inv. 18464.
  12. Fragment de buză, dintr-un vas borcan, cu marginea răsfrântă în afară, decorat cu un şir de triunghiuri, imprimate cu vârf de cuţit, din pastă grosieră, de culoare sură. Sec. IV, nr. inv. 18540.
  13. Fragmente de buze, de străchini, din pastă fină, de culoare cărămizie. Sec. IV , nr. inv. 18560.
  14. Idem.
  15. Creuzet, cu fundul plat, cu buza dreaptă, de formă evazată, din pastă zgrunţuroasă, de culoare sură. Sec. IV , Î = 2,8 cm, D = 2,8 cm, d =2 cm, nr. inv. 18455.
  16. Fusaiolă, plată, din pastă semifină, de culoare gri. Sec. IV, D = 3,5 cm, gr = 0,8 cm, nr. inv. 18523.
  17. Idem. D = 4 cm, Gr = 0,9 cm, nr. inv. 18523.
  18. Fusaiolă, plată, din pastă fină, de culoare roşie. Sec. IV , D =4,3 cm, gr = 0,6 cm, nr. inv. 18523.
  19. Fusaiolă, plată, din pastă fină, de culoare sură. Sec. IV , D = 3,5 cm, gr = 2 cm, nr. inv. 18538.
  20. Fusaiolă, bitronconică, din pastă fină, de culoare neagră. Sec. IV, D = 3,5 cm, gr = 3,2 cm, nr. inv. 18538.
  21. Fusaiolă, din pastă semigrosieră, de culoare sură. Sec. IV, D = 3,3 cm, Gr = 2,2 cm, nr. inv. 18538.
  22. Disc, plat, din pastă fină, de culoare roşie. Sec. IV , D = 4,2 cm, gr = 1,5 cm, nr. inv. 18454.
  23. Strachină, cu gura răsfrântă în afară, lucrat la roată, din pastă fină, de culoare sură. Sec. IV , Î = 9,6 cm, D = 23,3 cm, D = 6,8 cm, nr. inv. 18316.
  24. Piatră de şlefuitSec. IV, L = 10,2 cm, l = 2 cm, nr. inv. 18452.
  25. Idem, fragmentară, de culoare neagră. L = 5 cm, l = 2 cm. Sec. IV, nr. inv. 18541.
  26. Idem. L = 6 cm, l = 3,2 cm. Sec. IV, nr. inv. 18453.
  27. Fragment de sticlă, romană (?), decorată cu o bandă crestată în relief, de culoare verde deschis. Sec. IV, nr. inv. 18321.
  28. Inel de cupru, de deget, cu capetele deschise. Sec. IV, nr. inv. 18532.
  29. Puluri, din ceramică. Sec. IV, D = 3,5 şi 3 cm, gr = 0,3 şi 0,6 cm, nr. inv. 18524.
  30. Idem.
  31. Fibulă de bronz, cu resort spiralic, cu tub şi ac fragmentar. Sec. IV, nr. inv. 18531.
  32. Fusaiolă, de formă bitronconică, decorată cu puncte, cerculeţe, linii incizate în zig – zag, din pastă fină, de culoare roşie. Sec. IV, D = 3,5 cm, gr = 1,5 cm, nr. inv. 18556.
  33. Mărgea, din pastă de teracotă, de formă globulară, învelită cu un slip negru, lucios. Sec. IV , Î = 2 cm, D = 2 cm, nr. inv. 18535.
  34. Piaptăn de os, fragmentar, cu placă dublă de prindere, nituite cu cuie de bronz, decorat cu cerculeţe. Sec. IV. Dimensiunile 4 x 3 cm, nr. inv. 18533.
  35. Rânşiţă de piatră, fragmentară, găurită. Sec. IV , D = 35 cm, gr = 10 cm, nr. inv. 18581.
  36. Râşniţă de piatră. Sec. IV , D = 28 cm, gr = 13 cm, nr. inv. 18581.
  37. Strachină, cu marginea plată, evazată, cu umăr pronunţat, fără decor, lucrat la roată, din pastă fină, de culoare gri. Sec. IV, Î = 9,5 cm, D = 26 cm, d = 8,5 cm, nr. inv. 18555.
  38. Fragmente de buze din vase de tip Krausengefässe şi fragmente de străchini, de diferite dimensiuni, cu marginea largă, cu umăr pronunţat, fără decor, din pastă fină, de culoare gri, acoperiţi cu slip. Sec. IV, nr. inv. 18558.
  39. Idem.
  40. Idem.
  41. Idem.
  42. Idem.
  43. Idem.
  44. Idem.
  45. Idem.
  46. Fragmente de căni, de diferite dimensiuni, decorate cu linii incizate sau cu benzi în relief, din pastă fină, de culoare gri. Sec. IV, nr. inv. 18553.
  47. Idem.
  48. Idem.
  49. Fragmente de buze şi de perete de vase, de diferite dimensiuni, decorate cu caneluri late şi cu linii paralele, incizate, cu buza îngroşată, de culoare neagră, brun deschis, din pastă fină. Sec. IV, nr. inv. 18554.
  50. Idem.
  51. Idem.
  52. Fragmente de căldări de lut, de diferite dimensiuni, din pastă grosieră, de culoare cărămizie. Sec. XII – XIII, nr. inv. 18043, 18314, 18522.
  53. Idem.
  54. Idem.
  55. Idem.
  56. Idem.
  57. Fragmente de oale borcan, cu buza răsfrântă în afară, cu pântec bombat, unele decorate cu linii ondulate şi cu linii paralele, incizate, din pastă semigrosieră, de culoare brun – cărămizie, cu urme de ardere secundară. Sec. XII -XIII , nr. inv. 18542.
  58. Idem.
  59. Idem.
  60. Idem.
  61. Idem.
  62. Idem.
  63. Idem.
  64. Vârf de săgeată, fragmentară, de formă plată, cu aripioare şi cu tub de înmănuşare. Sec. XII – XIII, nr. inv. 18526.
  65. Pinten de fier, fragmentar, cu rotiţă cu aripioare. Sec. XII – XIII, nr. inv. 18546.
  66. Idem. Nr. inv. 18547.

Székely Zsolt, Bató Attila

Aşezare, cultura Ariuşd, perioada mijlocie a epocii bronzului – cultura Ciomortan.

Istoricul cercetării. Cercetări în perioada interbelică, Al. Ferenczi (cetate dacică). M. Roska o încadrează în epoca bronzului. 1956, 1960, 1967: cercetări sistematice, Z. Székely.

Descrierea sitului. „Dâmbul Cetăţii” este situat între satul Şoimeni, fosta localitate Ciomortan (Csikcsomortán) şi comuna Păuleni, pe un teren ridicat, care este o prelungire a movilei „Nyirtető”, şi se află între două pâraie. În partea sudică curge pârâul Remetea (Remete), iar în partea nordică pârâul „Nyirpataka”. Laturile care sunt la nord şi la sud de movilă sunt abrupte, iar pe partea nord – estică se află un val cu şanţ. Pe latura vestică este un şanţ de apărare, iar valul nu se poate observa în relief. La est, şanţul şi valul de apărare desparte „Dâmbul Cetăţii” de restul movilei. Pe vârf se află un platou de formă ovală.

Pe baza observaţiilor stratigrafice, s-a constatat că, pe acest loc prima dată s-au aşezat purtătorii culturii Ariuşd, dintr-o fază târzie de dezvoltare.

În privinţa formelor de vase, ceaşca cu gât înalt şi cu toartă, caracteristică acestei culturi, are analogii în mediul Glina, Schneckenberg Monteoru I C 3, precum şi în materialul culturii Costişa.

A doua variantă a ceştilor, cea cu gât scurt şi cu toartă mică, tipologic este mai aproape de cele caracteristice culturii Costişa, decât de cultura Schneckenberg şi Monteoru I C 4. Totuşi, forma lor nu este identică cu cele întâlnite în cultura Costişa, unde sunt bitronconice, mai scunde sau mai înalte şi cu toarta supraînălţată.

În ceea ce priveşte decorul dominant al ceştilor şi al castroanalor, triunghiurile lungi, haşurate, seamănă cu cele întâlnite în cultura Costişa.

Cultura Ciomortan, descoperită deocamdată, numai în sud – estul Transilvaniei, se încadrează cronologic între ultima etapă de dezvoltare a bronzului timpuriu (B T III) şi cultura Wietenberg. Este sincronă cu cultura Monteoru I C 3.

Bibliografie

  • Z. Székely, Cultura Ciomortan, Aluta, 2, 1970, 71 – 76;
  • Zs. Székely, Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a epocii bronzului în sud – estul Transilvaniei, Seria bibliotheca Thracologica, XXI, Buc., 1997, 53 – 60.

Materialul se păstrează la Muzeul Naţional Secuiesc.

  1. Ceaşcă, cu gât înalt şi toartă înaltă, care este egală ca lăţime, porneşte din buză şi se leagă de umăr. Este apropiată de gâtul ceştii. Cultura Ciomortan, nr. inv. 16413.
  2. Ceaşcă, cu toartă mică, scurtă, ca şi gâtul, care este mai scund. Cultura Ciomortan, nr. inv. 16413.
  3. Castron, de formă bitronconică. Cultura Ciomortan, nr. inv. 16412.
  4. Idem. Nr. inv. 16411.
  5. Idem. Nr. inv. 16413.

Székely Zsolt

Material aparţinând culturii Precucuteni, aşezare din epoca bronzului (culturile Costişa, Monteoru).

Istoricul cercetării. Cercetări,1937: Radu Vulpe, Constantin Matasă; 1959 – 60: Radu Vulpe.

Descrierea sitului. Staţiunea de pe „Dealul Cetăţii” se află deasupra satului Costişa, pe terasa superioară din stânga văii Bistriţei, pe un promontoriu, mărginit de râpe abrupte şi legat de restul terasei printr-o şa. Locul oferea o bună apărare naturală şi o vizibilitate bună asupra văii Bistriţei. Încă din vechime, capacitatea defensivă a locului a fost completată cu trei şanţuri de fortificaţie, săpate probabil în timpul locuirii Monteoru.

În 1937 a fost descoperit un material ceramic, de o factură necunoscută încă. Pe baza acestui material va fi definită ulterior o nouă cultură arheologică aparţinând epocii bronzului, cultura Costişa. Situaţia stratigrafică pe „Cetăţuia” de la Costişa se prezintă astfel: la bază un strat cu material precucutenian, gros de circa 0,30 – 0,40 m, suprapus de o depunere subţire (0,15 m), cu materiale, care prezintă similitudini cu cele din nivelul II2 de la Izvoare. Următoarea fază de locuire datează din epoca bronzului şi este divizată stratigrafic în două niveluri: primul, mai timpuriu, conţine materiale Costişa; al doilea, aparţine fazei mijlocii a culturii Monteoru. Locuinţele culturii Costişa erau construite din chirpici cu nuiele. Vetrele aveau lipitura direct pe pământ. Ceramica, care se asociază acestor complexe, este reprezentată de ceşcuţe cu două torţi, amfore bitronconice, cu gât cilindric, străchini tronconice, realizate din pastă grosieră etc. Decorul cel mai răspândit este constituit din triunghiuri incise cu vârful în jos, dispuse pe umărul, vaselor, care alternează uneori cu benzi, umplute cu puncte.

Nivelurile de tip Monteoru sunt reprezentate de pavimente de bolovani, asociate cu material ceramic caracteristic. Aceste structuri suprapun în numeroase cazuri complexe ale culturii Costişa. Ceramica prezintă o varietate destul de mare. Formele principale sunt: ceaşca cu două torţi cu şa, de cele mai multe ori şi cu prag, askos – uri, vase pântecoase, cu marginea răsfrântă lângă buză, boluri tronconice cu marginea evazată, etc. Decorul este realizat prin benzi incise, în relief sau prin mai multe linii reunite în bandă.

Bibliografie selectivă

  • Al. Vulpe, Dacia, NS, 5, 1961, 105 – 122;
  • Al. Vulpe, M. Zamoşteanu, Săpăturile de la Costişa, Materiale şi Cercetări, VIII, 1962, 309 – 316;
  • S. Marinescu – Bîlcu, Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Buc., 1974, Anexe, 157 – 158.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Vas, de tip amforă, bitronconic, cu gâtul înalt, din ceramică fină, de culoare cărămizie, cu pete negre, cu două torţi late. Decor incizat: două benzi punctate între linii, ce se întrerup la torţi, fiind prelungite sub acestea pe corpul vasului. Restul: triunghiuri cu vârful în jos. Cultura Costişa, Î = 25 cm, Dm = 19,1 cm, d = 9,1 cm, nr. inv 5408.
  2. Ceaşcă, din pastă fină, de culoare neagră – cenuşie, formă bitronconică, tortiţele lipsă. Decor incizat: o linie punctată sub buză, trei benzi circulare întrerupte de prinderea torţilor; triunghiuri cu vârful în jos, întrerupte de două benzi în spic. Cultura Costişa, Î = 7,7 cm, D = 7,3 cm, Dm = 10 cm, nr. inv. 5428.
  3. Ceaşcă, din pastă fină, de culoare neagră – cenuşie, cu tortiţele supraînălţate, cu câte doi lobi „ansa lunata” în secţiune, forma bitronconică, cu gâtul drept, o toartă lipsă. Decor liniar pe umăr, întrerupt de torţi, cu triunghiuri cu vârful în jos, incizate. Cultura Costişa, Î = 10,6 cm, D = 7,5 cm, Dm = 10,6 cm, nr. inv. 5427.
  4. Ceaşcă, cu două torţi supraînălţate, cu corp globular, lucrat cu mâna, din pastă grosieră, neagră, decorat cu impresiuni sub gât. Cultura Costişa, Î = 7 cm, D = 6 cm, d = 3 cm, Dm = 7 cm, nr. inv. 16420.
  5. Ceaşcă, bitronconică, cu gâtul cilindric, uşor evazat, cu fundul concav, cu două torţi supraînălţate, cu secţiunea „ansa lunata”. Decorul este format din 16 triunghiuri haşurate, incise, cu vârful în jos, pe umăr. Ornamentul triunghiular alternează cu 4 benzi de linii verticale, incise etc. Cultura Costişa, Î = 8 cm, D = 7 cm, d = 4 cm, Dm = 10 cm, nr. inv. 4709.
  6. Ceaşcă, lipsindu-i una dintre torţi. Decorul format dintr-o bandă cu benzi verticale, din câte patru linii incise. Marginea superioară a decorului e tivită orizontal cu o bandă de două linii paralele, incise. Toarta este lată, cu creasta ascuţită, supraînălţată. Epoca bronzului, Î = 6,7 cm, D = 6,7 cm, nr. inv. 3323.

Ovidiu Cotoi

Cetate dacică.

Istoricul cercetării. Săpături efectuate de Al. Ferenczi (1942 – 1943), C. Daicoviciu (1949), V. Sârbu şi V. Crişan, 1998.

Descrierea sitului. Cetatea, situată pe un munte înalt de 930 m, a fost construită atât pentru a fi un centru al comunităţilor dacice din această zonă, cât şi pentru control al intrărilor şi ieşirilor în / dinspre sud – estul Transilvaniei spre sudul Moldovei şi estul Munteniei.

Lucrările de amenajare au fost impresionante, ele incluzând atât obţinerea unei suprafeţe terasate de aproape 10.000 m2, cât şi ridicarea unor fortificaţii de apărare sau de susţinere a teraselor, de cca. 700 m lungime.

Amenajările au cuprins atât tăierea promontoriului, pe care s-a aflat acropola, cât şi amenajarea a 3 – 4 terase, pe laturile de nord, vest şi sud; partea dinspre est este foarte abruptă. Diferenţele de nivel, faţă de acropolă, cât şi dintre terase, sunt de 7 – 8 m.

Acropola, ce includea o suprafaţă de circa 700 m2, a avut o fortificaţie circulară chiar pe baza platoului şi un zid de susţinere la baza acestuia. Acestea impresionează atât prin dimensiuni, cât şi prin modul complicat de construire.

Terasa I– a, cu o suprafaţă de circa 3.000 m2, era mărginită de un zid, lat de 2,20 – 2,50 m, format din doi paramenţi şi emplecton. Pentru paramenţi s-au selectat pietrele mai mari şi cu unele laturi plate, iar ca liant s-a folosit lutul; deocamdată nu s-a observat întrebuinţarea lemnului în structura zidului. În unele zone, paramentul exterior se păstrează pe o înălţime de 1,20 – 1,50 m, format din 10 – 12 asize.

Terasa a II – a, include o suprafaţă de peste 3.700 m2. Fortificaţia ei este de aproape 250 m; vestigiile acesteia sunt impresionante, şi ele se evidenţiază pe aproape toată lungimea terasei. Rămâne de văzut dacă este vorba de un zid sau de un val întărit cu piatră.

Terasa a III – a, situată doar pe laturile de vest şi nord ale muntelui, este mai mică, fortificaţia, lungă de cca. 150 m, incluzând o suprafaţă de circa 150 m2.

Nu este exclus ca, până la baza muntelui, dacii să fi amenajat şi alte terase, aşa cum par a sugera observaţiile preliminare.

Cronologia. Materialele arheologice, recoltate până în prezent, par a data fortificaţia din sec. I a. Chr. – până la 106 d. Chr. Dacă momentul ridicării fortificaţiei este mai dificil de precizat cu exactitate, sfârşitul ei pare mai sigur – la începutul sec. II d. Chr., cu ocazia războaielor daco – romane. Oricum, o distrugere anterioară cuceririi romane s-a observat la zidul de pe terasa I – a într-o perioadă încă greu de precizat. Prezenţa unor relativ numeroase fragmente de vase hallstattiene de pe terasa I – a sugerează o amenajare a muntelui chiar din prima epocă a fierului. Este de semnalat şi prezenţa, sporadică, a unor fragmente de vase ceramice din bronzul mijlociu.

Dezastrul ecologic din noiembrie 1995 a dus la prăbuşirea, aproape totală, a arborilor, aceştia antrenând între rădăcinile lor părţi din ziduri şi complexe, ca şi inventarul din stratul arheologic.

Cercetările arheologice la acest monument se impun, atât datorită caracterului lor de salvare, cât şi pentru o mai bună cunoaştere a civilizaţiei geto – dacilor din sud – estul Transilvaniei. Deasemenea, o eventuală conservare – restaurare a fortificaţiilor şi a complexelor, va constitui un punct de mare atracţie turistică.

  1. Covasna – „Cetatea Zânelor” – vedere spre muntele pe care se află cetatea.
  2. Covasna – „Cetatea Zânelor” – vedere de pe cetate spre staţiunea Covasna.
  3. Covasna – „Cetatea Zânelor” – vedere spre acropolă şi Terasele I – II; se observă consecinţele dezastrului ecologic din noiembrie 1995.
  4. Covasna – „Cetatea Zânelor” – vedere spre Terasa I – a şi acropolă.
  5. Covasna – „Cetatea Zânelor” – vedere spre Terasele I – II, de pe acropolă.
  6. Covasna – „Cetatea Zânelor” – vedere spre acropolă, de pe Terasa I – a; se observă zidul de susţinere şi fotificaţia de la marginea acropolei.
  7. Covasna – „Cetatea Zânelor” – profilul de vest al secţiunii S1, de pe terasa I – a, se observă cele două etape de distrugere a zidului de la marginea Terasei I – a.
  8. Covasna – „Cetatea Zânelor” – zidul de la marginea Terasei I – a, văzut dinspre interior.
  9. Covasna – „Cetatea Zânelor” – zidul de la marginea terasei I – a, văzut din exterior.
  10. Covasna – „Cetatea Zânelor” – zidul Terasei I – a, în sectorul sud – estic, văzut din interior.

Valeriu Sârbu, Viorica Crişan

Aşezare aparţinând culturii Precucuteni, epocii bronzului, Hallstattului, La Tene – ului, sec. V-VII.

Istoricul cercetării. Sondaj de informare în 1969; cercetări sistematice între 1970 – 1996.

Descrierea sitului. Staţiunea de la Davideni (comuna Ţibucani) este situată pe terasa inferioară de pe dreapta râului Moldova, în punctul denumit „La Izvoare – Spieşti”. Terasa, şi implicit aşezarea, se află în stânga şoselei Târgu Neamţ – Războieni – Piatra Neamţ, la circa 1,5 km nord de satul Davideni.

În 1969 a fost precizat contextul arheologic ce putea fi pus în legătură cu colierul bastarnic (Kronenhalsring). Pe baza cercetărilor s-au conturat mai multe etape de locuire, aparţinând unor epoci diferite. Cele mai timpurii locuiri aparţin culturii Precucuteni şi epocii bronzului, ilustrate în special de fragmente sporadice de ceramică. Deasupra acestui nivel se găsesc, din loc în loc, materiale de tip hallstattian şi La Tene (materiale de factură geto – dacică şi bastarnică). Peste acest nivel se suprapune locuirea prefeudală (sec. V – VII). Pentru a completa tabloul arheologic al zonei trebuie să mai menţionăm, că la 3 km de sat, în punctul „Tabla Davidenilor” a fost descoperit un tezaur de monede imperiale, ce acoperă răstimpul de la Nero la Marcus Aurelius.

Aşezarea prefeudală se întinde pe o suprafaţă mare, ocupând, cu preponderenţă, zona de terasă situată la N şi SV de zona cu izvoare naturale, multe din locuinţe fiind aşezate în preajma acestor izvoare. Locuinţele (peste 70) sunt de tipul celor adâncite în pământ (bordeie şi semibordeie). Ambele tipuri au forma rectangulară şi colţurile uşor rotunjite. Unele, puţine la număr, prezintă la colţuri gropi de formă circulară sau ovală, în care au fost introduşi stâlpi de susţinere a pereţilor şi acoperişului. La cele mai multe însă, nu au fost descoperite asemenea gropi, ceea ce presupune că întreaga structură să fi fost ridicată pe tălpici de lemn.

În interiorul complexelor de locuire au fost descoperite numeroase obiecte de fier, os, lut, piatră şi nu în ultimul rând, obiecte de podoabă. Unele dintre aceste obiecte de podoabă au fost realizate de localnici. Stă mărturie în acest sens un tipar de turnat. Altele sunt importuri venite din lumea romano – bizantină: fibule, cruciuliţe din bronz, piepteni etc. Împreună cu obiectele şi uneltele mai sus amintite a apărut o mare cantitate de ceramică autohtonă, lucrată la roată sau cu mâna, cu ornamentaţie realizată prin incizie, precum şi ceramică de import venită tot din lumea romano – bizantină. Au fost deasemenea descoperite fragmente ceramice lucrata cu mâna, care prin trăsăturile lor au fost atribuite slavilor.

Materialul descoperit, foarte bogat, încadrează aşezarea de la Davideni în seria locuirilor de tip Costişa – Botoşana – Hansca specifică ariei est – carpatice.

Bibliografie selectivă

  • I. Mitrea, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din aşezarea de la Davideni (sec. V – VII e.n.), MemAnt., VI – VIII, 198l, 65 – 92;
  • I. Mitrea, Aşezarea din sec. V – VII de la Davideni, jud. Neamţ. Cercetările arheologice din anii 1988 – 1991, MemAntiq, XIX, l994, 279 – 332;
  • Gh. Dumitroaia, Săpăturile arheologice din jud. Neamţ, (1994 – 1995), MemAntiq., XX, 1995, 307 – 314.

Materialul se păstrează în Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Vas borcan, din pastă de culoare brun – cenuşie, cu buza răsfrântă spre exterior, cu o canelură sub buză. Sec.VII d. H., Î = 20,7 cm, D = 12,8 cm, d = 8,4 cm, CMPN, nr. inv. 17950.

Ovidiu Cotoi

Material ceramic aparţinând culturii Noua, necropolă carpică (sfârşitul sec. III).

Istoricul cercetării. Descoperire întâmplătoare în 1963 a patru morminte de incineraţie; observaţii de suprafaţă în 1996, cercetări sistematice în anii 1997 – 1998, N. Bolohan.

Descrierea sitului. Satul Dochia este situat în partea est – centrală a depresiunii Cracău – Bistriţa, unitate geografică drenată de câteva cursuri de apă, cu caracter permanent sau semipermanent. Această zonă, datorită condiţiilor climatice şi de relief, a oferit de-a lungul timpului condiţii propice pentru stabilirea comunităţilor umane.

În vara anilor 1997/8 au fost trasate secţiuni de control (SI – VI şi A1 – A6), în urma cărora, în caseta A6, au apărut, primele 5 morminte de incineraţie, aparţinând civilizaţiei carpice. Acestea sunt situate între 0,50 – 0,70 m de la suprafaţa actuală a solului şi prezintă caracteristici tipice şi pentru alte descoperiri situate, la est şi vest de Carpaţi. Astfel, carpii au folosit incineraţia în cimitire plane, depunând resturile cinerare în interiorul sau exteriorul urnelor.

Conţinutul gropilor funerare constă în ceramică lucrată cu mâna sau la roată, resturi de oase umane puternic arse, pigmenţi de arsură, cărbune sau o placă de centură, lucrată din fier, în conţinutul gropii mormântului nr. 3.

Ceramica manufacturată, apare doar la mormintele nr. 3 şi 5, fiind reprezentată tipologic, doar, de oale. Acestea sunt lucrate din pastă grosieră cu pietricele şi nisip, prezentând culoarea maroniu – cărămizie, cu pete negricioase la exterior. Asemenea tipuri de vase au fost descoperite atât în zona extracarpatică (Dochia, Văleni, Locusteni), cât şi în zona intracarpatică (Soporu de Câmpie).

Ceramica lucrată la roată, din pastă fină, bine arsă, de culoare gri sau maronie, este reprezentată de două forme: oala (3 variante) şi capacul – strachină (2 variante), fiind prezentă, cu excepţia mormântului nr. 3, în toate celelalte morminte.

Pe lângă ceramică, au mai fost descoperite şi obiecte din bronz (fibulă carpică, pandantiv – amuletă, cercel, inel), de fier (placă de centură), din calcedoniu sau pastă sticloasă (mărgele).

Observaţiile arheologice şi studierea artefactelor din cadrul necropolei carpice de la Dochia – La Perdele, precum şi cercetarea altor 8 morminte, identificate, în acelaşi spaţiu funerar, în vara anului 1998, permit datarea acesteia către sfârşitul sec. al III – lea.

Bibliografie selectivă

  • C. Scorpan, Necropola carpică de la Dochia (r. Piatra Neamţ, reg. Bacău), ArhMold., V, 1967, 331 – 337;
  • N. Bolohan, The Carpic Cemetery from Dochia (Neamţ County). Preliminary Notes, Studia Antiqua et Arhaeologia, V, 1998, 117 – 134.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Urnă, din pastă fină, cenuşie, lucrat la roată, cu buza evazată. Sec. III d. H.- carpică, Î = 23 cm, D = 20 cm, d = 8 cm, Dm = 19 cm, nr. inv. M1.
  2. Urnă, din pastă fină, cenuşie, lucrat la roată, cu buza evazată. Sec. III d. H.- carpică, Î = 24 cm, D = 21 cm, d = 9,5 cm, Dm = 21,5 cm, nr. inv. M2.
  3. Capac urnă, din pastă fină,de culoare cenuşie, lucrat la roată. Sec.III d.H.- carpică, Î = 8 cm, D = 20,5 cm, d = 5 cm, nr. inv. M2.
  4. Urnă, din pastă grosieră, de culoare cărămizie, cu urme de ardere secundară, cu buza evazată, tăiată drept, lucrat cu mâna. Sec. III d. H.- carpică, Î = 31 cm, D = 18 cm, d = 12 cm, Dm = 19 cm, nr. inv. M3.
  5. Strachină, din pastă fină, de culoare cenuşie, lucrat la roată. Sec. III d. H.- carpică, Î = 6 cm, D = 17 cm, d = 6,5 cm, nr. inv. M4.

Neculai Bolohan

Aşezare aparţinând Hallstatt – ului (cultura Gáva).

Istoricul cercetării. Descoperit la mijlocul anilor ’80 de către Ferenc Botos; sondaj arheologic în 1998 de către Attila László.

Descrierea sitului. Pe teritoriul livezii, ce aparţine, actualmente, Horticom S.A. din Sf. Gheorghe, cartierul Simeria, profesorul Ferenc Botos, împreună cu elevii săi, a descoperit, fragmente ceramice, aparţinând culturii Gáva. Predat la Muzeul din Sf. Gheorghe, materialul a fost publicat, parţial, de Zsolt Székely (Acta Musei Napocensis, 31, 1994, 1, 173 – 177).

În vara 1998, am reuşit, datorită informaţiilor primite la faţa locului de prof. F. Botos, şi în urma unor recunoaşteri arheologice minuţioase, să identificăm, locul descoperirii şi să efectuăm un prim sondaj arheologic. Aşezarea, întinsă probabil pe o suprafaţă mare, greu de precizat acum, se află pe terasa în pantă lină ce coboară de la vest spre est, dinspre înălţimile numite „Páké”, „Orotván”, „Pădurea Chilieni” („Kilyéni erdő”), „Capul pârâului Pal” („Pál pataka feje”), spre valea Oltului, respectiv spre şoseaua Sf. Gheorghe – Ilieni. Spre nord şi sud, aşezarea este mărginită, după cât se pare, de pârâurile Tók şi Pál (Tók – pataka, Pál – pataka), spre care terenul coboară în pante uşoare.

Ne dăm, seama, acum, că sondajul nostru din iulie 1998 (S1-2), a fost efectuat în periferia sitului arheologic, pe panta ce coboară spre pârâul Tók, fără să afecteze nucleul aşezării.

Fragmentele ceramice recoltate, dovedesc, fără dubiu, existenţa aici a unei aşezări întinse tip Gáva (începând chiar cu faza timpurie a acestei culturi), a cărei cercetare se impune a fi continuată.

Attila László

Aşezare cucuteniană (fazele A, B1).

Istoricul cercetării. Descoperit în 1933 de către M. Cojocaru; vizitat în 1965 de M. Babeş şi V. Mihăilescu – Bîrliba; săpături sistematice intre 1969 – 1986 de A. Niţu, D. Monah, Şt. Cucoş.

Descrierea sitului. Satul Ghelăieşti este situat pe parte dreaptă a şoselei Piatra Nemţ – Roman, la 26 km de oraşul Piatra Neamţ, pe dealul Nedeia, mai exact pe un pinten al acestuia, denumit „Coada Piscului”, care pătrunde în şesul mlăştinos al Bahnei Vlădicenilor.

Săpăturile au avut drept rezultat identificarea a două niveluri de locuire, atribuite fazelor Cucuteni A şi B1. Fazei Cucuteni A îi aparţin câteva locuinţe şi câteva gropi menajere. Dezvoltarea maximă a comunităţii cucuteniene de aici a fost atinsă în faza Cucuteni B. Acestui orizont cronologic îi aparţin numeroase locuinţe, datate Cucuteni B1, şi trei complexe rituale.

Inventarul ceramic al primului nivel de locuire este constituit din ceramică nepictată, cu decor adăncit, considerată de autorii cercetărilor ca fiind de factură sau de transmisie pre – sau protocucuteniană, ceramică pictată bi – şi tricrom. Nivelul Cucuteni B este ilustrat de un bogat inventar ceramic, pictat în stilurile g, d, x şi S. Dintre acestea se găsesc câteva vase şi fragmente ceramice, cu decor zoomorf şi antropomorf, pictat.

Bibliografie selectivă

  • A. Niţu, Şt. Cucoş, D. Monah, Ghelăieşti (Piatra Neamţ). Săpăturile din 1969 în aşezarea cucuteniană „Nedeia”, MemAntiq., III, 1971, 11 – 64;
  • D. Monah, Şt. Cucuş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi, 1985.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Cupă, bitronconică, cu gâtul drept, gura uşor evazată, pictură în registre verticale (negru) şi orizontale (roşii). Cultura Cucuteni, Î = 11 cm, D = 9 cm, Dm = 12 cm, nr. inv. 10504.
  2. Vas, bitronconic, cu pictură şi două tortiţe, gura strâmtă, lucrat la mâna, din pastă fină, arsă oxidant. Cultura Cucuteni AB, Î = 29 cm, D =9 cm, d = 16 cm, Dm = 34 cm, nr. inv. 10279.
  3. Vas, binoclu, lucrat la mână, din pastă fină, pictat. Cultura Cucuteni AB, Î = 20 cm, L = 35 cm, D = 16cm, d = 13 şi 15 cm, nr. inv. 13207.

Ovidiu Cotoi

Tezaur roman (sec. I – II. D. Chr.), aşezare carpică, prefeudală (sec. VI – VII. D. Chr.).

Istoricul cercetării. Cercetări în 1986 de către E. Petrişor, E. Ciubotaru.

Descrierea sitului. În punctul “Bendeasca” a fost descoperită o bogată aşezare carpică, peste care s-a suprapus o alta, datată în sec. VI – VII d. Hr. Cercetările din acest punct au fost impuse de descoperirea întâmplătoare a unui mic tezaur monetar, constituit din 666 denari imperiali romani, ce se desfăşoară între anii 54 d. Hr. (Nero) şi 141 d. Hr. (Antoninus Pius). Tot cu acest prilej au fost dezvelite locuinţe de suprafaţă, vetre, gropi de provizii, precum şi mai multe gropi rituale.

Ceramica autohtonă, de tradiţie geto – dacică, este lucrată fie de mână dintr-o pastă cu impurităţi, fie la roată dintr-o pastă fină, arsă preponderent reducător, cu analogii în cadrul descoperirilor de tip carpic de la Poiana – Dulceşti, Văleni – Boteşti, Piatra Neamţ – Lutărie, etc.

În asociaţie cu ceramica autohtonă a fost descoperită şi o importantă cantitate de ceramică de import, reprezentată, în special, prin tipul de amforă A1 (tipologia lui Gh. Bichir), lucrat dintr-o pastă zgrunţuroasă de culoare alb – gălbui sau roz – gălbui, A3 sau amforele ulcior caracteristice sec. II – III d. Hr.

Bibliografie

  • E. Petrişor, Aşezarea carpică de la Homiceni, jud. Neamţ, MemAntiq., XV – XVII, 1987, 99 – 114;
  • Gh. Dumitroaia, Săpăturile arheologice din jud. Neamţ (1986), MemAntiq., XV – XVII, 1987, 292;
  • E. Petrişor, Tezaurul monetar de la Homiceni (II), jud. Neamţ, Mem Antiq., XIX, 1994, 355 – 399.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Fructieră, din lut ars, lucrat la roată, de culoare roşie, cu angobă, piciorul gol în interior, cupa cu buza îngroşată şi cu o canelură sub buză. Sec. II – III d. H., Î = 12,2 cm, D = 17 cm, d = 8 cm, nr. inv. 17942.

Ovidiu Cotoi

Aşezare neo – eneolitică.

Istoricul cercetării. Descoperit, 1923, Constantin Matasă; sondaj, 1931, Constantin Matasă; săpături sistematice, 1936 – 48, Radu Vulpe; cercetare, 1944, V. N. Danilenko; săpături sistematice, 1984 -, Ştefan Cucoş, Victor Spinei, Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia, Marius Alexianu; 1987 – 1990, coordonator, Silvia Marinescu – Bîlcu.

Descrierea sitului. Staţiunea neo – eneolitică de la Izvoare se află situată pe terasa medie a Bistriţei, la 8 km SE de oraşul Piatra Neamţ.

Depunerea arheologică este foarte mare, măsurând între 2,5 şi 3 m. R. Vulpe a distins patru faze de locuire: Izvoare I1 = Precucuteni; Izvoare I2 = Precucuteni III; Izvoare II1a – II1b = cea mai veche locuire Cucuteni denumită de R. Vulpe Protocucuteni (Cucuteni A1 în periodizare lui Vl. Dumitrescu); Izvoare II2 = Cucuteni A3. La nord de promontoriu, într-o săpătură efectuată în 1936, a fost evidenţiată şi o locuire medievală.

Inventarul ceramic al staţiunii se remarcă prin diversitatea formelor şi bogăţia decorului, unele piese fiind veritabile opere artistice. Edificator în acest sens este vasul cu colonete aparţinând locuirii cucuteniene din faza Cucuteni A3.

Bibliografie selectivă

  • R. Vulpe, Civilisation precucutenienne récement décovuerte a Izvoare en Moldavie, Eurasia Septentrionalis Antiqua, XI, 1937, 134 – 146;
  • Idem, Izvoare. Săpăturile din 1936 – 1948, Ed. Academiei, 1957;
  • D. Monah, Şt. Cucoş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi, 1985;
  • S. Marinescu – Bîlcu, M. Alexianu, E. Ciubotaru, Săpăturile de la Izvoare – Piatra Neamţ din anul 1987, MemAntiq, XVIII, 1992, 173 – 188.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Vas cu picior, din lut ars, lucrat la mână, din pastă fină, ardere oxidantă, pictat înainte de ardere. Cultura Cucuteni A, Î = 35 cm, D = 31 cm, d = 18 cm, nr. inv. 18455.

Ovidiu Cotoi

Aşezere Starčevo-Criş, Boian, faza Giuleşti, eneolitică (cultura Cucuteni B, C), epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt, romană, medievală.

Istoricul cercetărilor. Săpături, 1949, M. Macrea şi Z. Székely; 1955, I. Nestor şi E. Zaharia, Z. Székely; Z. Székely; 1996 – 7, Gh. Lazarovici, M. Meşter. Cercetări s-au efectuat în punctul “Cetate – Vár”, dar şi în diferite locuri ale întinsei suprafeţe locuite.

Descrierea sitului. Staţiunea se află pe un grind înalt de 30 m, lung de cca. 800 m, lat de 150 m, afectat în partea de sud – est de o carieră de piatră şi nisip. Zona de est, nord şi sud sunt abrupte, iar cea de est cu o pantă lină.

Proiectul de cercetare prevedea verificarea stratigrafiei în diferite puncte ale staţiunii precum şi deschiderea unei suprafeţe pentru precizarea naturii complexelor şi obţinerea unor materiale în condiţii cât mai clare de stratigrafie şi realizarea unei baze de date pentru materialele neo -eneolitice. O casetă în afara cetăţii medievale a arătat o cu totul altă stratigrafie.

Straturile de cultură sunt în cea mai mare parte amestecate din cauza densităţii de complexe şi a faptului că din nivelele superioare pornesc gropi neolitice târzii, (Boian – Giuleşti pornesc la cca. – 50 cm) sau eneolitice (Cultura Ariuşd – Cucuteni, pornesc de la adâncimea de la – 30 cm, pe la – 50 cm), care taie straturile inferioare Starčevo – Criş.

Sondajul deschis a avut iniţial dimensiunea de 2 x 6 m extins apoi la 2 x 10 m. S-a săpat pe carouri de 2 x 2 m, iar acolo unde a fost necesar pe carouri de 1 x 1 m în c. 4. Cu toate acestea materialele, cu excepţia adâncimilor în care complexele începeau a se delimita, în toate celelalte situaţii a fost un mare amestec arheologic atât între culturi cât şi între faze.

Descoperirile aparţinând culturii Starčevo – Criş provin din resturile unui strat de cultură cu două nivele, neseparabile întotdeauna clar. Din diferite orizonturi ale acestuia pornesc gropi, care taie stratul de cultură (G3 – G5), fără a aparţine unui singur orizont. Una dintre gropi (G1) credem că avea rol cultic, deoarece în ea au fost depuse mai multe fragmente ceramice de la mai multe vase, unele pictate cu alb şi un picior de altar de cult. Dimensiunile gropilor sunt de cca. 40 x 60 x 45 cm adâncime.

Groapa 1 este o groapă cu dimensiunile aproximative (marginile nu au fost prinse decât la baza ei): diametrul de cca. 40 cm, cu adâncimea de cca. 30 cm. În groapă au fost depuse un picior de altăraş de cult, fragmente de la mai multe vase, un fragment de vas cu pictură albă. Fragmentele au fost depuse unele peste altele direct, fără pământ între ele. Pământul din amestecul gropii era din pământ, stratul săpat, mai puţin pământ galben din lutul în care s-a adâncit, ceea ce ridică unele semne de întrebare pivind intenţia de umplere. Întrucât gura gropii nu a fost surprinsă este posibil ca pământul galben să fi ajuns doar în partea superioară a ei. Vasele aparţin etapei SC III B – IV A, nefiind din cele mai timpurii etape de la Leţ. Prezenţa pieselor sparte şi depunerea unor fragmente din ele ne determină a considera groapa ca având un rol cultic.

Bibliografie

  • I. Nestor, Materiale, III, 1957, 59 – 63.

Materialul se păstrează la Muzeul Carpaţilor Răsăriteni.

  1. Amforetă, din pastă fină, lustruită, cărămizie – roşcată. Cultura Starčevo – Criş III B – IV A, Î = 13 cm, D = 8,8 cm, d = 6 cm, Dm = 14 cm, nr. inv. A 1459
  2. Fragment, dintr-un picior de altăraş de cult, din lut ars, amestecat cu pleavă, lustruit, cu cupă semisferică, decorat cu incizii late, în meandre. Cultura Starčevo – Criş III B – IV A, Î = 9 cm, l = 7 cm, nr. inv. A 1816.
  3. Fragment, dintr-un picior de altăraş de cult, cu cupă semisferică, decorat cu incizii late şi cu un ochi, cu apăsări triunghiulare, formând arcade cruţate, lustruit, din lut ars, amestecat cu pleavă şi cioburi pisate. Cultura Starčevo – Criş III B – IV A, Î = 9 cm, nr. inv. A 1457.
  4. Fragment, de oală, netezită, mată sau lustruită, cărămiziu – roşcat, cu urme de linii albe pe umăr şi pe burtă, cu toartă tubulară. Cultura Starčevo – Criş III B – IV A, L = 14 cm, l = 10 cm, nr. inv. 1063.
  5. Fragment, de oală, netezită, mată sau lustruită, cărămiziu – roşcat, cu urme de linii albe pe umăr şi pe burtă, cu toartă tubulară. Cultura Starčevo – Criş III B – IV A, L = 13 cm, l = 10 cm, nr. inv. 1455.
  6. Fragment ceramic, mat, brun, cu motive rectilinii, cu pictură, cu linii brun închis. Cultura Starčevo – Criş IV A, nr. inv. A 1507.
  7. Fragment ceramic, brun, cu barbotină neorganizată. Cultura Starčevo – Criş IV A, nr. inv. A 1419.
  8. Fragment ceramic, brun, cu barbotină organizată în şiruri verticale. Cultura Starčevo – Criş IV A, nr. inv. A 1392.
  9. Fragmente ceramice, din lut ars, amestecat cu plevă, brună, decorate cu ciupituri şi impresiuni cu unghia. Cultura Starčevo – Criş IV A, nr. inv. A 1416, 1421.
  10. Idem
  11. Fragment ceramic, de culoare brună, decorat cu incizii verticale, adânci. Cultura Starčevo – Criş IV A, nr. inv. A 1427.
  12. Fragment ceramic, de culoare neagră , cenuşie, decorat cu un şir de trei proeminenţe. Cultura Starčevo – Criş IV A, nr. inv. 1550.
  13. Fragmente ceramice, din capac, vase, străchini, pahare, din pastă cărămizie, neagră – cenuşie, bine arse, lustruite, unele cu slip, decorate cu motive meandrice, benzi incizate, triunghiuri excizate, linii curbe, paralele, crestături, caneluri. Cultura Boian, faza Giuleşti timpurie şi târzie, nr. inv. A 1038 – 9, 1107, 1137, 1750, 1754, 1769 – 72, 1776, 1779, 1781 – 3, 1790 – 1, 1793 – 4.
  14. Idem
  15. Idem
  16. Idem
  17. Idem
  18. Idem
  19. Idem
  20. Idem
  21. Idem
  22. Idem
  23. Idem
  24. Idem
  25. Idem
  26. Idem
  27. Bol semisferic, cu buza evazată, fără decor, din pastă zgrunţuroasă. Cultura Cucuteni A4, Î = 5,5 cm, D = 10 cm, d = 3 cm, nr.inv. A 1001.
  28. Săpăligă, din corn de cerb, ramura 1 a fost tăiată şi pe locul ei a fost perforată în formă pătrată (2 x 2 cm), tăişul săpăligii este pe axul cornului. Cultura Ariuşd, A3 – A4, L = 35 cm, l = 7 cm, gr = 5 cm, nr. inv. A 1000.
  29. Fragmente ceramice, de umăr de amforă, buze sau picioare de cupă, din pastă semifină, netezite, cărămizie sau gălbuie, pictate pe brun cu bălbui sau cu brun închis pe cărămiziu, mată pe fondul vasului, fără angobă. Cultura Ariuşd – Cucuteni, faza B, nr. inv. A 1066, 1104, 1136, 1138, 1184, 1191.
  30. Idem
  31. Idem
  32. Idem
  33. Idem
  34. Idem
  35. Fragmente ceramice, de umăr de amfore, buze de castroane, pahare, din pastă fină, lustruită, brună, brun – gălbuie, neagră, din argilă fină, pictate cu dungi subţiri, curboliniare, spiraliere în alb/crem pe fondul vasului sau pe angobă, benzi late în arcade, caneluri orizontale pe gât şi umăr. Cultura Cucuteni A2, nr. inv. A 1067, 1085, 1101, 1106, 1154, 1194, 1227, 1259, 1320 a, b.
  36. Idem
  37. Idem
  38. Idem
  39. Idem
  40. Idem
  41. Idem
  42. Idem
  43. Idem
  44. Idem
  45. Idem
  46. Fragmente ceramice, de pereţi şi buze de amfore, din pastă semifină, lustruită sau mată, brun sau cărămizie, pictate cu dungi late, roşii, meandrice, mărginite de linii subţiri, brune. Cultura Ariuşd – Cucuteni, A3 – A4, nr. inv. 1094, 1304, 1340.
  47. Idem
  48. Idem
  49. Idem
  50. Fragmente ceramice, de perete de amforă, farfurie, castron, din pastă semifină, lustruită, cărămizie, pictate cu dungi înguste, apropiate, formând meandre sau arcade. Cultura Ariuşd – Cucuteni A3 – A4, nr. inv. A 1331, 1332, 1372.
  51. Idem
  52. Idem
  53. Fragmente ceramice, de perete de amforă mică sau castroane cu buza dreaptă, din pastă fină, cărămizie, cu angobă albă, pictate cu brun, gen “horror vacui”, formând dungi înguste, mate, cu motive meandrice, curboliniare. Cultura Ariuşd – Cucuteni AB, nr. inv. A 1176 – 7, 1344, 1351, 1358.
  54. Idem
  55. Idem
  56. Idem
  57. Idem
  58. Fragmente ceramice, de buză şi perete de amforă, din pastă semifină, cărămizie, lustruită, pictate cu dungi late, albe, formând meandre sau spaţii curbe. Cultura Ariuşd – Cucuteni, A3 – A4, nr. inv. 1084, 1178.
  59. Idem
  60. Fragmente ceramice, de perete de amforă, din pastă uzuală, cărămizie, mată, cu angobă albă, pictată cu dungi înguste din 3 – 4 linii. Cultura Ariuşd – Cucuteni AB, nr. inv. A 1121, 1355.
  61. Idem
  62. Fragment de pahar, din pastă fină, cărămizie, lustruită, cu proeminenţă perforată drept toartă, cu pictură bicromă, benzi late, albe, mărginite de bandă îngustă, brună. Cultura Ariuşd – Cucuteni AB, Î = 7 cm, D = 14 cm, nr. inv. A 1258.
  63. Coadă de lingură, din pastă fină, lustruită, cărămizie, proeminenţă perforată drept toartă, pictură bicromă, cu benzi late, albe, mărginite de benzi subţiri brune. Cultura Ariuşd – Cucuteni AB, L = 4 cm, l = 4,5 cm, gr = 0,5 cm, nr. inv. A 1258.

Gheorghe Lazarovici

Aşezare Starčevo – Criş, Precucuteni, Cucuteni, epoca bronzului (cultura Costişa, Komarovo, Noua), Hallstatt, La Tene. Urme sporadice carpice, Sântana de Mureş.

Istoricul cercetării. Săpături sistematice, 1983 – 1995, Gh. Dumitroaia.

Descrierea sitului. Staţiunea arheologică de la Lunca – Poiana Slatinei, este situată pe versantul estic al Culmii Pleşului, în apropierea unui izvor abundent de slatină.

Stratigrafia este diferită de la o zonă la alta. Astfel, în zona A depozitul cu o grosime maximă de 2,80 m, constituit din mai multe straturi de ardere, cenuşă, cărbune şi ceramică aparţine aproape în întregime culturii Starčevo-Criş III B – IV A. S-au descoperit deasemenea şi materiale de tip Precucuteni II, din epoca bronzului (Costişa, Komarovo şi Noua) şi cea a fierului (Corlăţeni, Canlia). Sunt prezente şi resturi de tip Cucuteni, carpice şi Sântana de Mureş, dar ele nu formează straturi arheologice coerente. În zona B, stratigrafia este mai complicată. Depozitul Starčevo – Criş este suprapus de un nivel ilustrat prin câteva fragmente linear – ceramice şi Precucuteni III. Mult mai consistentă este depunerea cucutenienă formată din două niveluri: la bază o depunere Cucuteni A; iar la partea superioară o depunere Cucuteni B, la care se adaugă numeroase fragmente ceramice de tip C. Imediat sub stratul vegetal au apărut fragmente ceramice aparţinând epocii bronzuluiHallstattului timpuriu, (Corlăteni şi La Tene I, de tip Canlia). Depunerea cucuteniană are o importantă particularitate şi prin aceea că ea conţine numeroase fragmente de „briquetages” care sunt puse în legătură cu exploatarea sării. În zona C a fost evidenţiată o depunere arheologică relativ redusă (cca 0,65 m grosime), care aparţine aspectului cultural Canlia, fără să fie remarcate resturi materiale care să aparţină neo – eneoliticului.

Bibliografie selectivă

  • Gh. Dumitroaia, La station arheologique de Lunca – Poiana Slatinei, BAI, I, 1987, 253 – 258;
  • Idem, Depunerile neo – eneolitice de la Lunca şi Oglinzi, Jud. Neamt, MemAntiq., XIX, 1994, 7 – 82.
  1. Fragmente ceramice, decorate cu motive incizate, motivul spic, romburi, triunghiuri cu linii incizate, lucrate din pastă grosieră. Cultura Costişa.
  2. Fragmente ceramice, idem.
  3. Fragmente ceramice, idem.
  4. Fragmente ceramice, idem.
  5. Fragmente ceramice, idem.
  6. Fragmente ceramice, idem.
  7. Fragmente ceramice, idem.
  8. Fragmente ceramice, idem.
  9. Fragmente ceramice, idem.
  10. Fragmente ceramice, idem.
  11. Fragmente ceramice, idem.
  12. Fragmente ceramice, idem.
  13. Fragmente ceramice, idem.
  14. Fragmente ceramice, idem.
  15. Fragmente ceramice, idem.

Ovidiu Cotoi

Aşezare aparţinând culturii Ariuşd – Cucuteni, urme ale culturilor Coţofeni şi Wietenberg.

Istoricul cercetării. Sondaj, 1909, F. László, J. Teutsch, H. Schmidt; săpături sistematice, 1976 – 1989, A. László.

Descrierea sitului. Staţiunea se află pe un promontoriu al Munţilor Baraoltului, numit de localnici „Füvenyestető” (în traducere: culme nisipoasă, culme cu prundiş), care se înalţă cu 20 – 25 m deasupra confluenţei pârâului Şomoş cu Oltul. Sistemul de fortificaţie al aşezării a fost amplasat tocmai în zona, în care acest promontoriu „se desprinde” de platoul mai întins reprezentând terasa inferioară a Oltului.

În evoluţia aşezării au putut fi distinse patru niveluri de locuire (I, II, IIIa, IIIb, notate de jos în sus), atribuite, mai ales pe baza trăsăturilor stilistice ale ceramicii, fazei Cucuteni A2 – 3. Descoperirile arheologice, observaţiile făcute în cursul săpăturilor, ca şi investigaţiile interdisciplinare întreprinse, au contribuit la o mai bună cunoaştere a civilizaţiei Ariuşd – Cucuteni, în general, şi a aspectului său intracarpatic, în special (mediul ambiant şi exploatarea acestuia, sistemul de fortificaţie, modul de construire a locuinţelor, tehnici de cultivare a pământului, rolul economic al creşterii animalelor şi al vânatului, meşteşugurile casnice, spiritualitatea).

În laboratorul de la Heidelberg au fost obţinute următoarele datări radiocarbon, efectuate pe mostre, provenind din complexele aparţinând nivelului II de locuire:

Hd – 15082 (oase): 5407 +/- 20 BP = 3475 +/- bc = 4337 – 4240 CAL BC (16)

Hd – 14118 (cărbune): 5663 +/- 42 BP = 3713 +/- bc = 4576 – 4465 CAL BC (16)

Hd – 14109 (cărbune): 5497 +/- 100 BP = 3547 +/- 100 bc = 4460 – 4244 CAL BC (16)

Hd – 15278 (oase): 5349 +/- 40 BP = 3399 +/- 40 bc = 4306 – 4049 CAL BC (16).

Alte datări 14C, încă nepublicate, au fost obţinute în Laboratorul de la Gliwice (Polonia).

Pe „Füvenyestető”, alături de aşezarea Ariuşd – Cucuteni, au fost descoperite şi urme ale culturilor Coţofeni şi Wietenberg, fără ca acestea să constituie niveluri de locuire distincte.

Bibliografie

  • László, Şantierul arheologic Manaş Băi, Materiale, Tulcea, 1980, 124 – 126.
  • Idem, Date noi privind tehnica de construcţie a locuinţelor neolitice, Arheologia Moldovei, XII, 1988, 23 – 31;
  • Idem, Recent Data on Neolithic House – Building Techniques and Foundation Sacrifices, Third Symposium on Upper Palaeolithic, Mesolithic and Neolithic Populations of Europe and the Mediterranean Basin. Summaries, Budapest, 1990, 17.
  • Idem, Neue Angaben über die Befestigungsanlagen der Ansiedlungen der Ariuşd – Cucuteni Kultur, Actes du XIIe Congres International des Sciences Prehistoriques et Protohistoriques, 2, Bratislava, 1993, 352 – 354;
  • Idem, Le sud – est de la Transylvanie dans le neolithique tardif et le chalcolitique. Nouvelles donnees et considerations, The Fourth Millenium BC. Proceedings of the International Symposium Nessebur, 28 – 30, August 1992 (Edited by Petya Georgieva), Sofia, 1993, 62 – 76;
  • Idem, Aşezări întărite ale culturii Ariuşd – Cucuteni în sud – estul Transilvaniei. Fortificarea aşezării de la Malnaş Băi, Arheolgia Moldovei, XVI, 1993, 33 – 50;
  • Idem, Nature et culture en Transylvanie orientale dans le neolitique. Contributions archeologiques et archeozoologiques a la connaissance du developpement de la civilisation Arişd – Cucuteni – Tripolie, Nature et Culture. Actes du colloque International de Liege, 13 – 17 decembre 1993 (sous la direction de Marcel Otte), I, 499 – 528 (în colaborare cu S. Haimovici);
  • ERAUL, No. 68, 1996;
  • M. Mantu, Câteva consideraţii privind cronologia absolută a neo – eneoliticului din România, SCIVA, 46, 1995, 213 – 235;
  • A. László, Malnaş, Situri arheologice cercetate în perioada 1983 – 1992. Comisia Naţională de arheologie. Muzeul Brăilei, Brăila, 1996, 68 – 69;
  • Idem, Malnaş Băi, Cronica cercetărilor arheologice 1983 – 1992. Comisia Naţională de Arheologie, Bucureşti, 1997, 52 – 53.

Materialul se păstrează la Seminarul de Arheologie al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

  1. Vas, cu două torţi, pictat cu două culori (alb, marou), pe fond cărămiziu, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 20 cm, D = 17 cm, d = 5 cm, Dm = 20 cm.
  2. Străchinuţă, cărămiziu – brună, decorat cu motive incizate, cultura Wietenberg, Î = 5 cm, D = Dm = 10,5 cm.
  3. Vas, roşu cu o toartă, pictat cu linii cărămizii, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 12 cm, D = 10 cm, d = 3,5 cm, Dm = 11,5 cm, nr. inv. 359.
  4. Suport, miniatură, pictat cu lini albe, pe fond cărămiziu, cu două orificii, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 8 cm, D = 4,5 cm, d = 5,5 cm, nr. inv. 220.
  5. Suport vas, restaurat, pictat pe fond alb cu cărămiziu şi negru, cu motive geometrice, având două orificii, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 26 cm, D = 20 cm, d = 23,5 cm.
  6. Suport vas, de mari dimensiuni, pictat pe fond alb cu cărămiziu şi negru, cu motive geometrice, având două orificii, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 29 cm, D = 27,5 cm, d = 39 cm.
  7. Polonic, pictat, cu alb, cu motive geometrice, cu un orificiu pe toartă, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 28,5 cm, D = 7,5 cm.
  8. Brăzdar, din corn de cerb, ruptă la orificiul pătrat, partea de jos are o muchie, tăiat pe axul cornului, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 28 cm.
  9. Brăzdar, din corn de cerb, curbat, prevăzut cu un orificiu pătrat de 3,5 x 3,5 cm, partea inferioară e ruptă, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 31 cm.
  10. Fusaiolă, din lut ars, cultura Ariuşd – Cucuteni, Dm = 4,5 cm, Dg = 1 cm, nr. inv. 203.
  11. Model de barcă, din lut ars, din pastă grosolană, cărămizie, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 3,5 cm, L = 7 cm, l = 3,5 cm, nr. inv. 144.
  12. Fusaiolă, din lut ars, cultura Ariuşd – Cucuteni, Dm = 4,5 cm, Dg = 1 cm, nr. inv. 339.
  13. Piesă conică, din lut ars, corn ?, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 5 cm, D = 4 cm, nr. inv. 107.
  14. Pandantiv, discoidal, din lut, cu decor „au repousse”, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 1,5 cm, D = 4,5 cm, nr. inv. 212.
  15. Vas miniatural, execuţie grosolană, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 4,5 cm, D = 4 cm, d = 3 cm, nr. inv. 66.
  16. Vas miniatural, cu buza evazată, cu corpul bombat, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 3,5 cm, D = 3,5 cm, d = 2 cm, Dm = 4 cm, nr. inv. 60.
  17. Fragment de statuetă feminină, din pastă fină, cenuşie, cu decor incizat pe partea inferioară (formă de romb), cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 8 cm, d = 4 cm, nr. inv. 256.
  18. Fragment de statuetă feminină, din pastă semifină, cărămizie, cu două proeminenţe pe piept, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 6 cm, l = 5,5 cm, nr. inv. 404.
  19. Fragment de statuetă zoomorfă (bou?), din pastă fină, cărămizie, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 4 cm, L = 6,5 cm, l = 3cm, nr. inv. 241.
  20. Fragment de statuetă zoomorfă (bou?), din pastă fină, cenuşie, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 5 cm, L = 8,5 cm, l = 3,5 cm, nr. inv. 58.
  21. Vârf de suliţă, din os, prevăzut cu o gaură, capătul dinspre coadă tăiat circular, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 11,5 cm, l = 2 cm, nr. inv. 69.
  22. Harpon, din os, prevăzut cu un orificiu, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 12,5 cm, l = 2,5 cm, nr. inv. 70.
  23. Lingură, din os, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 10,5 cm, lcozii = 1,5 cm, D = 4 cm, nr. inv. 53.
  24. Străpungător, din os, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 9 cm, nr. inv. 122.
  25. Fragment străpungător, din os, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 6 cm, nr. inv. 119.
  26. Fragment topor, din cupru, cu braţele în cruce, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 7 cm, l = 4 cm.
  27. Sulă, de cupru, cu două vârfuri, dreptunghiular în secţiune, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 10 cm.
  28. Daltă de piatră, şlefuită, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 1,5 cm, L = 8 cm, l = 3 cm.
  29. Vârf de săgeată, din silex, secţiune triunghiulară, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 3,5 cm, l = 1,5 cm, nr. inv. 317.
  30. Străpungător, din silex, plat, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 6 cm, l = 1,3 cm, nr. inv. 297.
  31. Lamă, de silex, cenuşie, secţiune triunghiulară, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 3,5 cm, l = 1,8 cm, nr. inv. 159.
  32. Lamă, de silex, neagră, secţiune triunghiulară, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 5,3 cm, l = 1,2 cm, nr. inv. 306.
  33. Răzuitoare, din silex, cenuşie, trapez în secţiune, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 4,5 cm, l = 2,7 cm, nr. inv. 4.
  34. Răzuitoare, din silex, marou deschis, trapez în secţiune, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 3,2 cm, l = 2,2 cm, nr. inv. 12.
  35. Răzuitoare, din silex, cenuşie, trapez în secţiune, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 3 cm, l = 1,8 cm, nr. inv. 243.
  36. Răzuitoare, din silex, neagră, triunghiular în secţiune, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 3,3 cm, l = 1,5 cm, nr. inv. 409.
  37. Răzuitoare, din silex, vişinie, triunghiular în secţiune, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 5 cm, l = 2,7 cm.
  38. Răzuitoare, din silex, neagră, trapez în secţiune, cultura Ariuşd – Cucuteni, L = 3,5 cm, l = 2,8 cm, nr. inv. 125.
  39. Frecător, de piatră, pătrat neregulat, cultura Ariuşd – Cucuteni, 4,5 x 5 cm, nr. inv. 1.
  40. Percutor, de piatră, aproape rotundă, Cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 6 cm, D = 7 cm.
  41. Vas, cu două torţi, pictat cu două culori (alb, marou), pe fond cărămiziu, cultura Ariuşd – Cucuteni, Î = 20 cm, D = 17 cm, d = 5 cm, Dm = 20 cm.
  42. Înălţimea pe care se află aşezarea de tip Ariuşd (Füvenyestető), văzută dinspre confluenţa pârâului Somoş cu Oltul.
  43. Locuinţa 1 (din nivelul IIIb), în cursul săpăturii.
  44. Vatră din nivelul IIIa, în cursul demontării.
  45. Secţiune prin gropile de stâlpi din marginea de nord a locuinţei 2 (nivelul II).
  46. Suport, de vas, in situ, îngropat în podeaua locuinţei 2 (nivelul II).
  47. Secţiune prin sistemul de apărare al aşezării.

Attila László

Necropola tumulară, cultura tumulilor subcarpatici (sec. III – IV d. H.).

Istoricul cercetării. Săpături sistematice, 1974 – 1992 (cu întreruperi), iniţiate de V. Mihăilescu – Bîrliba.

Descrierea sitului. Este situată pe malul stâng al Ozanei, la circa 1 km de şoseaua Târgu – Neamţ – Poiana Teiului.

Numărul tumulilor se ridică la treizeci şi patru, dimensiunile lor variind între 6 şi 12 m diametru şi între 0,20 m şi 1,5 – 2 m înălţime. Tumulii par a se grupa în trei mari sectoare: 11 în partea de NE, 12 în partea centrală a necropolei şi alţi 10 răspândiţi spre V. Între 1977 şi 1979 au mai fost efectuate cercetări în alte două necropole tumulare care s-au dovedit a aparţine aceluiaşi grup cultural: Târzia, comuna Brusturi; Gura Secului, sat Nemţişor, comuna Vânători, judeţul Neamţ.

În urma acestor cercetări de amploare, s-a putut observa existenţa unor ritualuri funerare diferite: incineraţie într-un loc special şi depunere în gropi în grupul de sud; incineraţie pe loc sau în altă parte şi depunere în urne la grupul septentrional; incinerare într-un loc special şi depunere în gropi în prealabil purificate prin foc, în cadrul grupului de vest.

Inventarul tumulilor este constituit din fragmente ceramice (amfore, amforete, urne, castroane,etc.), lucrate preponderent la roată, cca 40%, oase calcinate aparţinând defuncţilor şi ofrandelor (resturi de cai, ovicaprine, câini, porci sau păsări), lemn carbonizat, obiecte metalice sau de altă natură, arse de foc.

Materialele se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

Bibliografie selectivă

  • V. Mihăilescu – Bârliba, Un nouveau groupe cultural sur le teritoire de Roumanie. Les fouilles de Branişte – Nemţişor (com. Vânători, dep. de Neamţ), Dacia NS, XXIV, 1980, 181 – 208;
  • N. Miriţoiu, M. Şt. Udrescu, Considération antropologiques preliminaires sur la nécropole de Branişte – Nemţişor (Dep. de Neamţ), Dacia, NS, XXIV, 1980, 209 – 220.
  • E. Cârciumaru, M. Cârciumaru, Analyze chimique et spectrographiques d¢ un échantillon de Branişte, Dacia, NS, XXIV, 1980, 221 – 222.

Ovidiu Cotoi

Aşezare din epoca bronzului (culturile Ciomortan şi Noua), necropolă din evul mediu timpuriu (sec. XII – XIII d. Chr.).

Istoricul cercetării. Descoperit şi cercetat în 1962, 1978 – 9 de Z. şi Zs. Székely.

Descrierea sitului. Situl se află la capătul sud – vestic al satului Peteni (com. Zăbala), pe terasa unui pârâu. Terenul este ridicat şi înconjurat la nord de un pârâu, iar la sud, de mlaştini. În 1962 s-a constatat că unele locuinţe sunt de tip cenuşar, în 1978 au fost dezvelite două bordeie de formă dreptunghiulară, iar în 1979, numai o singură locuinţă, dar cu dimensiuni mai mari.

În locuinţă, şi în afara ei, a fost descoperit un bogat material ceramic, unelte din os, piatră şi din lut ars, caracteristic pentru cultura Noua. Ceramica de tip Ciomortan provine din stratul de cultură împreună cu ceramica de tip Noua.

Bibliografie

  • I. Nestor, Istoria României, I, Buc., 1960, 13;
  • A.C. Florescu, ArhMold., 2 – 3, 1964, 164.
  • Z. Székely, Aluta, 1970, fig. 7/1 – 3.
  • Zs. Székely, Consideraţii arheologice privind aşezarea din epoca bronzului de la Peteni, jud. Covasna, Materiale şi Cercetări Arheologice, Tulcea, 1980, 129 – 134.

Materialele se păstrează la Muzeul Naţional Secuiesc.

  1. Vas (amforă) intregibil(ă) cu două torţi. Forma ei se înscrie în tipul vaselor cu gât înalt şi toarta înaltă, cunoscute din cultura Ciomortan. Î = 26,3 cm, D = 10 cm, d = 7 cm, Dm = 21 cm. Nr. inv. 17779.

Székely Zsolt

Aşezare aparţinând culturilor Cucuteni, fazele A, A – B, B, Costişa, Hallstatt, geto – dacic (sec. I î. D. Chr. – I d. Chr.).

Istoricul cercetării. Săpături sistematice, 1935 – 40, R. Vulpe; 1973, S. Marinescu – Bîlcu, Şt. Cocuş, V. Mihăilescu – Bîrliba.

Descrierea sitului. La intrarea în satul Piatra – Şoimului (Calu), pe înălţimea Horodiştea se află o staţiune arheologică cu stratigrafie complexă, cu faze de locuire aparţinând mai multor epoci. Cele mai timpurii locuiri aparţin culturii Cucuteni, fazele A, A–B şi B. După S. Marinescu – Bîlcu pe Horodiştea ar fi documentată şi o locuire precucuteniană, prin descoperirea unui vas tronconic, cu umăr prelungit şi buza uşor evazată, decorat cu caneluri orizontale, subliniate cu linii imprimate, care aparţine fazei Precucuteni III. Ceramica cucuteniană, pictată este extrem de abundentă şi de o calitate artistică deosebită. Reţine atenţia un vas tronconic cu buza lobată, pictat policrom, care trădează puternice influenţe Bodrogkeresztúr.

Descoperirile de la Piatra Şoimului sunt completate de nivelul de locuire geto – dacic din sec. I î. d. Hr. – I. d. Hr.

Inventarul aşezării este divers: ceramică autohtonă lucrată la roată sau manual, ceramică de import sau imitaţii după vase de import, unelte şi arme de fier, etc. Deosebite ca realizare sunt câteva vase kantharos realizate de meşteri autohtoni, din care unul prezintă un decor pictat cu roşu. Au mai fost surprinse o locuire hallstattiană şi resturi sporadice de tip Costişa.

Bibliografie selectivă

  • R. Vulpe, Les fouilles de Calu, Dacia, VII – VIII, 1941, 13 – 68;
  • A. Stoia, Les fouilles arheologiques en Roumanie (1975), Dacia, NS, XX, 1976, 280;
  • D. Monah, Şt. Cucoş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi, 1985.

Materialul se află la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Cană, lucrată cu mâna, de mari dimensiuni, bitronconică, dar cu muchiile rotunjite. Pasta este grosieră, gri – cărămizie, cu o angobă, groasă, neagră. Fundul drept, zona de maximă curbură rotunjită, buza rotunjită, larg răsfrântă. Din buza este trasă, uşor supraînălţată, o toartă, prinsă de zona maximei curburi. Î = 18,7 cm, D = 14 cm, d = 9,4 cm, Dm = 2,17 cm. Nr. inv. 5484.

Ovidiu Cotoi

  1. Racoş. Tipia Ormenişului. Fortificaţie dacică.Istoricul cercetării. Cercetări sistematice (1981 – 1998) Ioan Glodariu, Florea Costea, Angelica Bălos.Descrierea sitului. Cetatea este înconjurată spre est – sud – vest de mai multe terase antropogene. Locuire sporadică în bronzul mijlociu şi final şi foarte intensă în prima şi a doua epocă a fierului. Zid din piatră parţial fasonată, lung de 100 m şi gros de 3 m. În incintă, o cazarmă, un sanctuar cu aliniamente de piatră şi un sanctuar circular; pe terasa II, un alt sanctuar circular, al doilea ca mărime din Dacia. Zidul este construit în sec. I î. d. Chr.
  2. Racoş. Piatra Detunată. Fortificaţie hallstattiană şi dacică.Istoricul cercetării. Sondaje Ioan Glodariu, Florea Costea (1982 – 1983) şi cercetări sistematice Florea Costea, Angelica Bălos (1995 – 1998).Descrierea sitului. Fortificaţie hallstattiană, cu val dublu şi şanţ, lungi de 180 m, peste care se înalţă un zid dacic, din piatră parţial fasonată şi pământ. Locuiri foarte intense în bronzul mijlociu şi final (cultura Wietenberg), Hallstatt şi La Tene. Locuirea dacică începe în sec. IV – III î. de Chr. şi sfârşeşte la cucerirea romană, zidul datând din timpul lui Burebista. Numeroase terase locuite în epocile amintite.
  3. Racoş. Tipia Racoşului. Cetate dacică.Istoricul cercetării. Nu este cercetată sistematic, locuirile din epocile amintite fiind cunoscute din sondaje (Florea Costea).Descrierea sitului. Cetate dacică, cu zid de piatră fasonată la exterior, lung de 85 m şi gros de peste 2 m, refolosit în evul mediu timpuriu.
  4. Racoş. Dealul Vărăriei. ( Meszes). Fortificaţie din prima epocă a fierului şi dacică.Istoricul cercetării. Sondaje: Ioan Glodariu, Florea Costea (1982), cercetări sistematice Florea Costea, Adriana Ardeu, Angelica Bălos (1997 – 1998).Descrierea sitului. Fortificaţie din prima epocă a fierului, cu val dublu şi şanţ, lungi de peste 525 m şi înalte de 3 – 11 m, refolosită parţial de daci începând din sec. I î. d. Chr.

Materialul se păstrează la Muzeul de Istorie Braşov.

  1. Vas-borcan, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 25 cm, Dm = 20 cm, nr. inv. II/6218.
  2. Vas-borcan, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 25,5 cm, Dm = 21 cm, nr. inv. II/6167.
  3. Vas-borcan, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 14 cm, Dm = 11 cm, nr. inv. II/6156.
  4. Borcan, miniatural, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 5,8 cm, Dm = 5,5 cm, nr. inv. II/6162.
  5. Borcan, miniatural, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 6,5 cm, Dm = 5 cm, nr. inv. II/6158.
  6. Borcan, miniatural, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 8 cm, Dm = 6 cm.
  7. Borcan, miniatural, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 7 cm, Dm = 6,5 cm, nr. inv. II/6159.
  8. Cupă-pahar, din depunerea rituală. Hallstatt ?, nr. inv. II/6161.
  9. Strachină, din depunerea rituală. Halstatt, în depunerea de epoca dacică, Î = 10 cm, Dm = 11 cm, nr. inv. II/6197.
  10. Castron, din depunerea rituală. Celtic (?), vas în depunerea de epoca dacică, Î = 17 cm, Dm = 27 cm, nr. inv. II/6163.
  11. Strachină (bol), din depunerea rituală. Halstatt, vas în depunerea de epoca dacică, Î = 6,5 cm, Dm = 14 cm, nr. inv. II/6166.
  12. Strachină (bol), din depunerea rituală. Halstatt, vas în depunerea de epoca dacică, Î = 5 cm, Dm = 15 cm, nr. inv. II/6310.
  13. Fusaiolă, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 2,8 cm, Dm = 4 cm, nr. inv. II/6171.
  14. Fructieră-platou, din depunerea rituală. Epoca dacică, Dm = 29 cm, nr. inv. II/6164.
  15. Ceaşcă, dacică, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 5 cm, Dm = 11 cm, nr. inv. II/6168.
  16. Ceaşcă, dacică, din depunerea rituală. Epoca dacică, Î = 4,5 cm, Dm = 7 cm, nr. inv. II/6311.
  17. Cap sceptru,(?) os, Cultura Wietenberg, Î = 12 cm, l = 8 cm, gr = 7 cm, nr. inv. II/6312.
  18. Borcan, dacică, Î = 19 cm, nr. inv. II/6269.
  19. Văscior, hallstattian, cu o toartă. nr. inv. II/6168.
  20. Vas, hallstattian, de culoare neagră.
  21. Văscior, cu două urechiuşe, Î = 4 cm, nr. inv. II/6174.
  22. Fibulă celtică, din bronz, sfârşitul sec. IV – începutul sec. III î. d. Chr., L = 5 cm, L resort = 2,5 cm, nr. inv. II/5952.
  23. Monedă romană republicană, de argint. Epoca dacică, Gr = 4 gr, nr. inv. II/ 6313.
  24. Monedă grecească, de argint. Epoca dacică, Gr = 3,250 gr, nr. inv. II/6314.
  25. Monedă, de argint, de la Dyrrhachium. Epoca dacică, Copăcel, jud. Braşov, Gr = 2,550 gr, nr. inv. II/6278.
  26. Monedă, de argint, de la Dyrrhachium. Epocadacică, Copăcel, jud. Braşov. Gr = 2,950 gr, nr. inv. II/6279.
  27. Brăţară, de bronz, fragmentară, faţetată în interior, decorată în exterior. Epoca dacică, L = 39 mm, nr. inv. II/6074.
  28. Brăţară, de bronz, fragmentară, nedecorată. Epoca dacică, L = 49 mm, nr. inv. II/6107.
  29. Vârf de săgeată, de bronz, plată, nedecorată. Epoca dacică, L = 38 mm, nr. inv. II/6104.
  30. Piesă de bronz, inelată, cu trei nervuri. Epoca dacică, D = 25 mm, nr. inv. II/ 6123.
  31. Plăcuţă de aramă, în formă de cuţit, ruginită. Epoca dacică, L = 13 mm, nr. inv. II/6062.
  32. Plăcuţă de bronz, decorată, având şi două perforaţii. Epoca dacică, L = 75 mm, l = 40 mm, nr. inv. II/6108.
  33. Ac de bronz, cu măciulie şi cu patru tiscuri. Epoca dacică, L = 42 mm, nr. inv. II/6105.
  34. Brăţară(?) de bronz, cu corp răsucit, capete cu secţiuni pătrate şi ascuţite. Epoca dacică, D = 38 mm, nr. inv. II/6070.
  35. Topor, din fier. Epoca dacică, L = 19 cm, lmax. = 93 cm nr. inv. II/6315.
  36. Săgeată, din fier, cu tub de fixare. Epoca dacică, L = 7 cm, l = 2 cm, nr. inv. II/ 6316.
  37. Vârf de săgeată, din fier, cu aripioare, cu „tub”. Epoca dacică, L = 44 mm, l = 13 mm, nr. inv. II/6317.
  38. Fibulă de fier. Epoca dacică, nr. inv. II/6318.
  39. Cuţite de fier. Epoca dacică.
  40. Cuţite de fier. Epoca dacică.
  41. Cuţite de fier. Epoca dacică.
  42. Cuţite de fier. Epoca dacică.
  43. Zăbală de fier. Epoca dacică.
  44. Ţintă de fier. Epoca dacică.
  45. Ţintă de fier. Epoca dacică.
  46. Balama(?). Epoca dacică.
  47. Pinten de fier. Epoca dacică.
  48. Pinten de fier. Epoca dacică.
  49. Piron de fier. Epoca dacică, nr. inv. II/6179.
  50. Piron de fier. Epoca dacică, nr. inv. II/6180.
  51. Piron de fier. Epoca dacică.
  52. Ac de bronz. Hallstatt, nr. inv. II/6090.
  53. Ac de bronz. Hallstatt.
  54. Ac de bronz, îndoit. Hallstatt, nr. inv. II/6067.
  55. Lamă de cuţit, din bronz. Hallstatt, nr. inv. II/6191.
  56. Amuletă, „paste”, din os. Hallstatt, nr. inv. II/6192.
  57. Fibulă de fier. Epoca dacică, nr. inv. II/6185.
  58. Fibulă(?) sau toartă de vas(?), din fier. Epoca dacică, nr. inv. II/6186.
  59. Săgeată, cu două aripioare, cu tija torsionată. Epoca, dacică.
  60. Vârf de lance, din fier foliform. Epoca dacică, nr. inv. II/ 6100.
  61. Ferecător, din fier. Epoca dacică, nr. inv. II/6183.
  62. Potcoavă, de fier. Epocadacică, nr. inv. II/6215.
  63. Cuţitoaie-fierăstrau, din fier. Epoca dacică, nr. inv. II/6103.
  64. Verigă, din bronz. Epocadacică, nr. inv. II/6077.
  65. Inel de bronz, cu patină nobilă, descoperit în S24, m16, A.– 0,42 m. Epoca dacică, nr. inv. II/6188.
  66. Inel, verigă(?), de bronz. Epoca dacică, D = 15 mm, nr. inv. II/6071.
  67. Topor, de fier, de tip „celt”. Epoca dacică, nr. inv. II/6118.
  68. Vedere asupra fortificaţiilor dacice de la Racoş: Piatra Detunată şi Dealul Vărăriei.
  69. Vedere asupra fortificaţiei dacice de la Racoş: Dealul Vărăriei.
  70. Vedere asupra fortificaţilor dacice de la Racoş: Tipia Ormenişului, Piatra Detunată.
  71. Vedere asupre fortificaţiei de la Racoş: Tipia Racoşului.

Florea Costea

Aşezare precucuteniană, cucuteniană, epoca bronzului (culturile Costişa, Monteoru).

Istoricul cercetării. Semnalată în 1978 de A. Bujor; săpături sistematice, 1979 – 1996, D. Monah, S. Antonescu, A. Bujor, Şt. Cucoş, Gh. Dumitroaia, Dr. Popovici, V. Cotiugă, O. Cotoi.

Descrierea sitului. Pe terasa din dreapta râului Tazlăul Sărat, în locul pe locul numit „Între Pâraie”, un pinten desprins din Dealul Ghindaru, a fost semnalată o staţiune cucuteniană de tip tell. Cercetările perieghetice au relevat existenţa unei „acropole” de formă aproximativ circulară, mai înaltă decât orizontala terasei cu 3 – 4 m. „Acropola” are o suprafaţă de 12000 mp în timp ce aşezarea întreagă ocupă cca. 80.000 mp.

Cercetările sistematice au evidenţiat o depunere stratigrafică impresionantă. Cel mai vechi nivel de locuire aparţine fazei Precucuteni II târzie, urmată de un prim orizont Precucuteni III clasic. Următorul orizont a fost încadrat într-o fază târzie Precucuteni III, cu elemente care anunţă naşterea cucutenianului. Stratigrafia staţiunii este completată de depuneri consistente Cucuteni A2, A – B, B1 şi B2. Ultimul moment aparţine epocii bronzului, ilustrat de materiale de tip Costişa şi Monteoru. Mai trebuie menţionată descoperirea în 1996 a unui mormânt de înhumaţie cu scheletul întins pe spate care datează probabil din epoca istorică.

Toate nivelurile au furnizat numeroase locuinţe cu platformă, gropi şi vetre. În nivelul Cucuteni B au fost descoperite şi două sanctuare. Inventarul ceramic este extrem de divers, de la ceramica incizată şi excizată a nivelului Precucuteni II la ceramica pictată bi – şi tricrom a fazei Cucuteni A2 sau cea pictată în stilurile g, d, S şi x caracteristică fazelor A – B şi B.

Au fost descoperite, de asemenea, un important număr de idoli antropomorfi şi zoomorfi. Uneltele din silex, piatră şlefuită şi aramă întregesc inventarul staţiunii. Multe din piesele recoltate în tell-ul de la Poduri – Dealul Ghindaru reprezintă centre de interes ale colecţiei Muzeului Judeţean de Istorie Piatra Neamţ.

Enumerăm aici celebrul „Sobor al zeiţelor” din aşezarea Precucuteni II, vasul cu colonete, analog cu cel de la Izvoare şi cu cupele picior din nivelul Cucuteni A, vasul bitronconic cu siluete umane din faza Cucuteni B a locuirii, etc.

Bibliografie selectivă

  • D. Monah, S. Antonescu, A. Bujor, Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice din comuna Poduri, Jud. Bacău, MCA, Tulcea, 1980, 86 – 99;
  • D. Monah, Şt. Cucoş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi, 1985, 131;
  • D. Monah, Dr. Popovici, Gh. Dumitroaia, Şt. Cucoş, Al. Bujor, Raport preliminar asupra săpăturilor arheologice de la Poduri – Dealul Ghindaru (1984 – 5), MemAntiq., XV – XVII, 1987, 9 – 20;
  • Cucuteni. The Last Great Chalcolithic Civilization of Europe, Bucureşti, 1997.

Materialul se află la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Vas, din pastă fină, de formă bitronconică, cu gâtul drept şi gura largă, pictură stilizată cu brun închis. Cultura Cucuteni B, Î = 15 cm, D = 11,2 cm, d = 5 cm, nr. inv. 17937.
  2. Vas, fragment, (partea superoară), din pastă de culoare cenuşie, gâtul drept, înalt, cu două torţi late care pornesc de la bază, decor format din triunghiuri cu linii haşurate şi puncte, Cultura Costişa, Î = 13 cm, D = 14,3 cm, nr. inv. 17939.
  3. Fragment de vas, cu o toartă, bitronconic, din pastă grosieră, neagră – cenuşie, decorat cu motive incizate pe gât şi pe corp, cu linii paralele, între ele cu impresiuni, cu linii curboliniare. Cultura Costişa, Î = 20 cm, D = 14 cm, Dm = 20 cm, nr. inv. C2.

Ovidiu Cotoi

Aşezare neo-eneolitică (culturile ceramicii lineare, Precucuteni, Cucuteni).

Istoricul cercetării. Descoperit în 1936 de C. Matasă; sondaj, 1936, cercetări sistematice 1936 – 40, 1946 – 1961, Vl. Dumitrescu, H. Dumitrescu.

Descrierea sitului. Aşezarea se află în apropierea locului, numit „Dealul Fântânilor”, pe un fragment din terasa inferioară de pe stângă Bistriţei, având o suprafaţă de cca. 4 ha.

Din punct de vedere cultural, în staţiunea de la Traian – Dealul Fântânilor au fost evidenţiate urme de locuire aparţinând culturii ceramicii lineare, culturii Precucuteni, faza a III – a şi Cucuteni A – B. În acest sens amintim că aşezarea Cucuteni A – B de la Traian este una din puţinele cercetate pe scară largă.

Analiza ceramicii pictate de aici i-a permis profesorului Vl. Dumitrescu să nuanţeze tipologia stilurilor picturale elaborată de H. Schmidt. Deasemenea descoperirea unui pandantiv mic din aur, a vasului cu gura lobată, precum şi a unor fragmente ceramice aparţinând orizontului cu torţi pastilate, au creat posibilitatea racordării cronologice a fazei Cucuteni A – B1 cu cultura Bodrogkeresztúr şi orizontul, mai sus amintit, al ceramicii cu torţi pastilate.

Săpăturile ce au surprins o mare parte din aşezare, au permis surprinderea şi cercetarea a numeroase locuinţe, fără platfarmă, unele prezentând urmele unor rituri de fundare. În nivelul aparţinând locuirii Cucuteni A – B au fost sesizate şi câteva înmormântări cu caracter ritual, care au adus elemente noi privitoare la spiritualitatea comunitătilor cucuteniene.

Bibliografie selectivă

  • C. Matasă, Cercetări din preistoria Judeţului Neamţ, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1938, 97, 32;
  • Vl. Dumitrescu, La station prehistorique de Traian (dep. de Neamţ, Moldavie), Dacia IX – X, 1941 – 44, Buc., 1945, 11 – 14;
  • D.Monah, Şt. Cucoş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi, 1985, 155.

Materialul se află la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

  1. Vas miniatural, în formă de „trifoi cu patru foi”, pastă fină, cărămizie, lucrat la mână. Cultura Cucuteni AB, Î =3,5 cm, D = 5 cm, nr. inv. 5773/3.
  2. Văscior dublu, lucrat la mână, din pastă fină, cărămizie. Cultura Cucuteni AB, Î = 5 cm, D = 3 şi 3,5 cm, d = 1,5 cm, nr. inv. 5773.

Ovidiu Cotoi

Locuinţă şi groapă (cultura Boian, faza Giuleşti).

Istoricul cercetării. Săpătură efectuată de Zs. Székely.

Descrierea sitului. Pe malul stâng al pârâului Turia, la capătul nord – estic al comunei, pe o terasă ridicată, denumită „Judeţ” (Vármegye), în stratul de cultură au fost descoperite resturile unei locuinţe de suprafaţă şi o groapă.

Dimensiunile locuinţei au fost stabilite de suprafaţa acoperită de fragmente de vase şi de culoarea diferită a umpluturii locuinţei. În colţul nord – vestic a fost o vatră rotundă cu suprafaţa lustruită şi cu gardină de lut. Forma locuinţei a fost dreptunghiulară, cu axa lungă spre est – vest. Dimensiunile: 5 x 3 m.

Lângă latura nordică a locuinţei a fost o groapă, în formă de sac, cu gura largă şi cu fundul plat. În mijlocul gropii a fost un vas dreptunghiular, prevăzut cu picioare plate.

Materialele se păstrează la Muzeul Naţional Secuiesc.

  1. Vas, dreptunghiular, marginea dreaptă, din pastă fină, amestecat cu pleavă, cu suprafaţa lustruită, interior şi exterior de culoarea neagră, cu gura largă, cu ornament incizat, motiv „tablă de şah”, triunghiuri şi motive geometrice, pe fund având picioruşe plate. Î = 18 cm, D = 16 x 12 cm, d = 19,5 x 13,5 cm, Dm = 25 cm, 23 cm, nr. inv. 1846.

Székely Zsolt

Biserica din lemn, aparţinând cultului reformat

Istoricul cercetării. Săpături sistematice, 1994-6, B. Bartók, T. Kellán, Á. Kónya, G. Olasz, M. Jánó.

Descrierea sitului. În urma lucrărilor neautorizate pentru executarea fundaţiilor la un nou lăcaş pentru cultul reformat din localitate, a apărut un postament din piatră prevăzut, cu scriere runică, şi elemente arhitectonice romanice.

În urma cercetărilor s-au descoperit fundaţiile unui complex ecleziastic având două faze de construcţie: romanică din sec. XIII – lea şi gotică de la sfârşitul sec. al XV – lea – începutul secolului al XVI – lea. Cu ocazia cercetărilor s-au descoperit de asemenea un tezaur monetar compus din 55 de piese, monede de argint ale lui Sigismund de Luxemburg, Ioan de Hunedoara, Matei Corvinul. Tezaurul constituie singurul tezaur sigismundian din Transilvania, având o importanţă deosebită atât din punct de vedere a conţinutului, cât şi pentru datarea ruinelor.

Materialele se păstrează la Muzeul Naţional Secuiesc.

  1. Vas, mic, cu gura evazată, cu o creastă pe umăr, din pastă de culoare neagră, fină, acoperită cu slip, decorată cu caneluri late. Cultura Wietenberg. Î = 4,80 cm, D = 11,5 cm. MNS, nr. inv. 18521.
  2. Vedere generală a săpăturii din anul 1995 de la complexul ecleziastic.
  3. Cadă de botez, in situ.
  4. Intrarea vestică, pentru fazele romanică şi gotică ale complexului ecleziastic.
  5. Elemente de arhitectură, romanice şi gotice.
  6. Secţiune de control, în timpul săpăturii din anul 1995.
  7. Planul complexului ecleziastic, sec. XIII – XV – XVI.
  8. Piatra de fundaţie a ancadramentului uşii bisericii romanice şi piatra cu scriere runică.

Bartók Botond

Aşezare din epoca bronzului (Bronz timpuriu, grupul Iernut Bronz mijlociu, aspect cultural mixt cu elemente Coştisa, Monteoru, Wietenberg; Bronz târziu, cultura Noua).

Istoricul cercetării. Descoperit în 1970 de locuitorii satului. 1971-1972, săpături arheologice conduse de Székely Zoltán (l50 mp). 1996-1998, săpături arheologice conduse de Valeriu Cavruc (800 mp).

Descrierea sitului. Aşezarea se află la 500 m est de albia actuală a Oltului, pe un promontoriu la marginea de nord a satului. Se extinde pe suprafaţa de cca 500 x 300 m. Grupului Iernut aparţine un complex al cărui caracter în stadiul actual al cercetărilor nu poate fi definit. El constă dintr-o groapă de dimensiuni neobişnuit de mari (cel puţin 26 x 9 m, adâncă de 2 m), înconjurat de urme de o construcţie de piatră. Din acest complex provine material arheologic bogat, care prin cantitatea şi varietatea sa depăşeşte toate descoperirile aparţinând acestui grup cultural din Transilvania: unelte de silex, os şi lut ars, precum şi peste 5.000 de fragmente ceramice.

Materialele din bronzul mijlociu provin dintr-o depunere care direct suprapune umplutura complexului din bronz timpuriu. Materialul ceramic din această depunere prezintă forme şi ornamente de factură certă Costişa, precum şi elemente de tip Wietenberg, Monteoru şi Tei(?).

Nivelului Noua aparţine un „cenuşar” care suprapune stratul din bronzul mijlociu, precum şi peste 30 de gropi „menajere”. Sub „cenuşar” au fost sesizate câteva „platforme” de lut, mai mult sau mai puţin arse. În partea de sud, dinspre pantă, au fost suprinse urmele unui zid de piatră, care delimita „cenuşarul”. Aici, în zona în care panta terenului este mai accentuată, grosimea maximă a „cenuşarului” este de cca 3 m. După observaţiile stratigrafice, în interiorul său se constată cel puţin 12 depuneri succesive, care uneori sunt despărţite de niveluri mai mult sau mai puţin intense de arsură. În straturile inferioare, mai ales, marea majoritate a materialului descoperit prezintă urme puternice de ardere, printre care şi un număr redus de fragmente de oase de animale calcinate având, datorită oxidului de cupru, culoarea verzuie. Câteva fragmente de oase sunt umane şi aparţin unor copii de vârsta cuprinsă între câteva luni şi 2 – 4 ani. Materialul arheologic descoperit în cenuşar, de cele mai multe ori este foarte fragmentat şi constă din zeci de mii de fragmente ceramice, oase de animale, precum şi de unelte de bronz, os şi silex. Câteva forme ceramice au fost întregite, printre care şi un splendid „kantharos” cu două torţi cu butoni supraînălţate, ornamentat cu caneluri, de culoarea neagră cu un luciu metalic.

În zona sitului din afara „cenuşarului” stratul de cultură este extrem de sărac, iar într-una din gropile s-a găsit un schelet de copil. Observaţiile făcute în timpul cercetării constituie un prilej serios pentru reluarea discuţiei vechi privind destinaţia „cenuşarelor”. Se pare că, cel puţin unele din ele, reprezintă complexe rituale.

Bibliografie
Z. Székely, Aluta, 8 – 9, 1976 – 1977, 26;
V. Cavruc, G. Cavruc, Angustia, II, 1997, 157 – 172;
V. Cavruc, Thraco – Dacica, XVIII, 1997, 1 – 2, 97 – 133.

Materialele se păstrează la Muzeul Carpaţilor Răsăriteni:

  1. Vârf de săgeată din silex. Are formă triunghiulară cu baza concavă. Marginile sunt retuşate. L = 2,5cm, l = 1,4cm. Grupul Iernut>.
  2. Capac ceramic coniform cu picior şi o tortiţă. Din pastă semifină, din ambele părţi de culoare neagră. Î = 4 cm, D max.= 8,5cm, D picior = 3,5cm. Grupul Iernut.
  3. Fragmente ceramice. Grupul Iernut.
  4. Fragmente ceramice. Ceramica fină, neagră, lustruită. Ornamentul constă din caneluri, linii incizate, puncte rotunde şi ovale, „spicuri”, uneori încrustate cu pastă albă. Bronz mijlociu.
  5. Cană ceramică, cu buza evazată, cu două tortiţe pe corp, ornamentată cu caneluri oblice late. Pastă semifină, suprafeţele netede. Î = 6,5cm, D max. = 10,5cm. Bronz mijlociu.
  6. Cană ceramică cu o toartă supraînălţată (ruptă în vechime). Sub buza dreaptă şi înaltă este ornamentată cu trei linii orizontale încizate. Pastă semifină, suprafaţă lustruită, de culoare neagră. Î = 11cm, D max = 14 cm. Bronz mijlociu.
  7. Ac de bronz cu cap rulat. Are picior drept, rotund în secţiune cu vârful ascuţit. L = 11,05 cm, gr. max. a piciorului = 0,3 cm. Cultura Noua.
  8. Ac de cusut de bronz. Este rotund în secţiune şi are vârful ascuţit. În partea superioară uşor aplatizat, are orificiu pentru aţă de 0,1 – 0,2 cm. L=11,4 cm, gr. max. =0,3cm. Cultura Noua.
  9. Ac de bronz,cu secţiune pătrată, cu ambele vârfuri ascuţite, unul din care este şi aplatizat. L = 13,5 cm, gr = 0,5cm. Cultura Noua.
  10. Ac de cusut de bronz. Rotund în secţiune, cu urechiuşă, cu vârful ascuţit. Este îndoit în vechime. L = 8,5cm. Cultura Noua.
  11. Ac de bronz cu cap rulat. L = 12 cm, gr = 0,3 cm. Cultura Noua.
  12. Ac de bronz cu patru protuberanţe, cu vârful ascuţit şi capul îngroşat şi rotungit. Din capătul îngroşat piciorul este perforat oblic-vertical. L = 10,5cm. Cultura Noua.
  13. Fragment de omoplat crestat. Pe epifizul omoplatului se numără 14 crestaturi. L=12,6 cm. Cultura Noua.
  14. Fragment de omoplat crestat. Epifizul a fost afectat în momentul descoperirii. L=12.5cm. Cultura Noua.
  15. Vârf de săgeată de os, de forma romboidală cu peduncul lung. L = 5,6 cm. Cultura Noua.
  16. Fragment de vârf de săgeată de os. Peduncul lung rupt în vechime. L = 4,9 cm, din care 4,4 cm revin vârfului bine păstrat.
  17. Fragment de vârf de săgeată de os, cu vârful de forma piramidală, cu 3 aripi şi peduncul lung rotund în secţiune, bifurcat la capăt. L = 9,7cm. Cultura Noua.
  18. Fragment de vârf de săgeata de os, cu vârful în forma piramidală cu 3 aripi şi peduncul bifurcat la capăt. L = 8cm. Cultura Noua.
  19. Fragment de săgeată de os, Cu vârful de forma piramidală, cu 3 aripi şi peduncul bifurcat la capăt. L = 11cm. Cultura Noua.
  20. Fragment de vârf de săgeată de os. L = 4,5cm, Cultura Noua.
  21. Fragment de săgeată de os. Are peduncul lung, circular în secţiune, iar vârful triunghiular cu secţiune elipsoidală. L = 8cm. Cultura Noua.
  22. Disc de os perforat la mijloc. D = 6,4 – 6,8 cm, gr max. = 1,3 cm, D orificiului = 0,45 cm. Cultura Noua.
  23. Piesa din coastă de animal cu un capăt crestat. Un capăt al coastei a fost rupt în vechime iar celalalt are 8 crestaturi. Piesa are urme de ardere. L = 27 cm, lăţimea maximă = 2,9 cm, grosimea = 0,75 – 0,85 cm. Cultura Noua.
  24. Fragment de piesă de os, prelucrat la un capăt, al doilea capăt nu s-a păstrat. L = 13,5 cm, lăţime = 2,5 cm. Cultura Noua.
  25. Fragmente de oase calcinate de animale cu urme de oxid de cupru. Cultura Noua.

La Muzeul Naţional Secuiesc se păstrează:

  1. Kantharos, cu două torţi supraînălţate cu butoni. Ornamentat cu caneluri orizontale şi oblice, de culoarea neagră, lustruit. Î = 27 cm, D = 23 cm, d = 9,5 cm, Cultura Noua.

Valeriu Cavruc

Planşa I. Piatra Neamţ – Bâtca Doamnei. Cetate dacică


Planşa II. Biborţeni. Complex eneolitic, cultura Bodrogkeresztúr


Planşa III. Biborţeni. Aşezare, cultura ceramicii lineare


Planşa IV. Brăduţ. Cultura Boian


Planşa V. Brăduţ. Complex ritual, cultura Noua


Planşa VI. Costişa. Aşezare, epoca bronzului, cultura Costişa


Planşa VII. Covasna. Cetate dacică.
1: vedere spre Terasa I – a şi acropolă;
2: vedere spre acropolă, de pe Terasa I – a;
3: vedere spre Terasele I – II, de pe acropolă;
4: profilul de vest al secţiunii S1.


Planşa VIII. Covasna. Cetate dacică.
1: zidul Terasei I – a, sector sud – estic;
2: vedere spre Terasele I – II, de pe acropolă;
3: profilul de vest al secţiunii S1, de pe Terasa I – a;
4: zidul Terasei I – a, din interior.


Planşa IX. Covasna. Cetate dacică.
1: vedere spre muntele pe care se află cetatea;
2: vedere de pe cetate, spre Covasna;
3: vedere spre Terasa I – a şi acropolă;
4: zidul Terasei I – a, din exterior.


Planşa X. 1 – 3: Chilieni. Sec. IV; 4: Borşeni. Sec. IV – VII; 5: Branişte. Sec. III; 6: Homiceni. Sec. II – III; 7: Piatra Şoimului

Planşa XI. Dochia. Necropola carpică (sfârșitul secolului al III-lea)


Planşa XII. Ghelăieşti. Aşezare, cultura Cucuteni


Planşa XIII. Leţ. Cetate


Planşa XIV. Leţ. Aşezare, cultura Starčevo – Criş IIIB – IVA


Planşa XV. Leţ. Aşezare, cultura Ariuşd – Cucuteni A3 – A4


Planşa XVI. Cultura Ariuşd – Cucuteni A, A – B, 1 – 2: Traian; 3: Bodeştii de Jos; 4: Izvoare


Planşa XVII. Bronz mijlociu, 1: Peteni. Aşezare, cultura Ciomortan. 2 – 14: Lunca. Aşezare, cultura Costişa


Planşa XVIII. Malnaş – Băi. Aşezare, cultura Ariuşd – Cucuteni


Planşa XIX. Malnaş – Băi. Aşezare, Ariuşd – Cucuteni


Planşa XX. Malnaş – Băi. Aşezare, Ariuşd – Cucuteni

Planşa XXI. Malnaş – Băi. Aşezare, Ariuşd – Cucuteni


Planşa XXII. Racoş. Cetăţi dacice
1: vedere asupra Tipia Racoşului;
2: vedere asupra Dealul Vărăriei; 3: vedere asupra Tipia Ormenişului şi Piatra Detunată; 4: vedere asupra Piatra Detunată şi Dealul Vărăriei.


Planşa XXIII. Racoş. Cetăţi dacice


Planşa XXIV. Racoş. Cetăţi dacice


Planşa XXV. Racoş. Cetăţi dacice


Planşa XXVI. Rusăieşti. Aşezare


Planşa XXVII. Zoltan


Planşa XXVIII. Zoltan. Grupul Iernut


Planşa XXIX. Zoltan. Bronz mijlociu


Planşa XXX. Zoltan. Bronz mijlociu


Planşa XXXI. Zoltan. Bronz mijlociu


Planşa XXXII. Zoltan. Cultura Noua


Organizatori

Ministerul Culturii
Muzeul Carpaţilor Răsăriteni
Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Muzeul de Istorie Braşov
Muzeul Brăilei
Muzeul Naţional Secuiesc
Ministerul Educaţiei Naţionale
Institutului Român de Tracologie
Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

Colectivul de redacţie

Valeriu Cavruc – redactor responsabil
Székely Zsolt – redactor
Bató Attila – secretar
Galina Cavruc – secretar

Tehnoredactarea şi prelucrarea imaginilor

Marius Andrei Dănilă

Autori

Bartók Botond
Bató Attila
Neculai Bolohan
Valeriu Cavruc
Florea Costea
Ovidiu Cotoi
Viorica Crişan
László Attila
Gheorghe Lazarovici
Székely Zsolt