21 noiembrie
În calendarul popular, această zi este asociată cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul și soarele. Gesturile și ritualurile specifice Ovideniei aveau ca finalitate vindecarea bolilor de ochi, pomenirea celor morți fără lumânare precum și realizarea de pronosticuri referitoare la vreme, deoarece în credințele populare acesta este momentul în care se întâlnește vara cu iarna.
Calendarul creștin-ortodox
Biserica ortodoxă prăznuiește în data de 21 noiembrie Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, numită și Ovidenia sau Sărbătoarea Luminii, fiind ziua când Iosif și Ana au dus-o pe Maria, la vârsta de trei ani, la Templu, unde a avut prima oară întâlnirea cu Dumnezeu.
Ovidenia este prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului și momentul în care credincioșii se roagă pentru împlinirea celei mai mari dorințe pe care o au.
Obiceiuri și tradiții
Fiind un moment de trecere spre anotimpul friguros, Ovidenia marchează debutul seriei de practici pentru pronosticare meteorologică, vrăji și farmece care culminează în noaptea de Sântandrei din 30 noiembrie: dacă astăzi este vreme caldă, anul va fi bun, cu moină și numeroase zile călduroase; dacă este senin, soare, vara va fi secetoasă; dacă ninge, va fi iarna grea.
Oamenii suferinzi de boli de ochi vegheau lângă o ulcică sau o strachină cu apă sfințită și o lumânare aprinsă și rosteau descântece. Această apă avea puteri vindecătoare pentru toate bolile de ochi.
În această zi, ca și la Anul Nou, Sfântul Gheorghe (23 aprilie) și în Duminica Paștelui, se crede că se deschide cerul și că cei neprihăniți pot auzi vorbind animalele.
Pentru ca vacile să aibă lapte mult și bun, de Odivenie se făcea covașă, preparat din mălai și făină sau numai din mălai de porumb sau de mei, care era împărțit de pomană. Covașa consumată în acest moment de sărbătoare, avea și rolul de a feri oamenii de strigoi care începeau să umble pe pămând o dată cu venirea iernii.
Credințe și superstiții
- Ovidenia se ține pentru ochi, ca oamenii să aibă vederea bună;
- se dă pomană pentru înecaţi şi cei care au murit fără lumină şi se arde câte o lumânare;
- focul nu trebuie să fie stins, pentru că cerul se deschide și coboară îngerii, care alungă duhurile rele;
- este semn că anul următor va fi bogat în roade, când oile își scutură lâna în această zi;
- cum va fi vremea în această zi, tot așa va fi toată iarna;
- se ţine ca să nu atace lupul, să meargă şchiopii, să fie spor la casă;
- femeile nu mai bat rufele la spălat cu maiul până la Sf. Gheorghe;
- se ung ferestrele, uşile cu usturoi deoarece încep să lucreze fermecătoarele;
- părinții trebuie să se roage, în această zi, Maicii Domnului pentru sănătatea copiilor lor, iar cei care și-au pierdut copiii se roagă să le dea alții.
Surse:
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006.