1 ianuarie

În mentalul culturii tradiționale românești, timpul este imaginat ca fiind ciclic, iar noaptea de Anul Nou reprezintă momentul în care sfârșitul și începutul se întâlnesc, făcând ca acest interval să fie unul dintre cele mai complexe și încărcate de semnificații momente din întreaga galerie a sărbătorilor populare.

Inițial celebrat la 25 decembrie, când bătrânul Crăciun murea și apoi renăștea, în mod simbolic, Anul Nou a fost mutat la 1 ianuarie, păstrând însă amintirea acestui moment în denumirea sa populară, Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului.

Sărbătoare de maximă importanță și astăzi, Anul Nou este un moment încărcat de potențialități, timp propice pentru influențarea pozitivă a mersului vieții și de realizare de pronosticuri pentru intervalul temporal următor.

Calendarul creștin-ortodox

Sfântul Vasile, episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanți părinți ai bisericii ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini. Sfântul Vasile este considerat cel mai important dintre cei Trei Mari Ierarhi, împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Grigore, fiind serbat și împreună cu aceștia, la data de 30 ianuarie.

Obiceiuri și tradiții

În mentalul popular, prima zi a noului an cuprinde în ea toate posibilitățile virtuale ale anului ce urmează, astfel încât, cunoscând prescripțiile și interdicțiile specifice, viitorul putea fi influențat, pentru a asigura bunul mers al vieții oamenilor și bunăstarea gospodăriei. În această zi oameni petreceau, pentru a fi veseli tot anul și nu dădeau nimic din casă, ca să nu își dea și norocul.

Specifice acestei zile sunt diferitele forme de colindat (uratul cu Plugușorul, Plugul, Semănatul și Sorcova, Vasilca) și teatru popular, actele magico-rituale de aflare a ursitului (Vergelul) dar și prognozele meteorologice pentru anul care începe.

Credințe și superstiții

  • dacă este vreme bună, va fi anul bun;
  • dacă ninge, va fi belşug;
  • dacă este senin şi ger, oamenii vor fi sănătoşi, dacă pomii au chiciură, vor fi poame multe;
  • dimineaţa oamenii pun mâna pe uneltele cu care vor să aibă spor la muncă;
  • oamenii îşi fac urări de sănătate şi belşug şi caută să fie veseli ca să le meargă bine peste an;
  • se mănâncă preparate din porc (râmă înainte), nu se mănâncă pasăre (scurmă înapoi).

Surse:

Ion Ghinoiu, Zile și mituri. Enciclopedie a sărbătorilor, ritualurilor, fiinţelor fabuloase, eroilor şi miturilor, din panteonul popular românesc, Editura Univers Enciclopedic, 2018;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
luliana Băncescu (coordonator), Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura Astra Museum, 2014.