16 ianuarie

În perioada de gestaţie a lupilor, la Circovii de Iarnă sau miezul iernii pastorale (16-18 ianuarie), crescătorii de animale sărbătoreau o altă mare divinitate a acestor sălbăticiuni, Sân-Petru de Iarnă (16 ianuarie).

Calendarul creștin-ortodox

Biserica creștin ortodoxă prăznuiește, în ziua de 16 ianuarie, Închinarea cinstitului lanț al Sfântului Apostol Petru.

În Faptele Apostolilior se spune că regele Irod Agripa a poruncit ca Sfântul Apostol Petru sa fie întemnițat și legat în lanțuri. Petru este dezlegat și eliberat de un înger, iar despre lanțul cu care acesta a fost legat, păstrat de credincioșii din Ierusalim, se crede că are puterea de a tămădui nepăutințele oamenilor și de a goni duhurile rele.

Obiceiuri și tradiții

Sânpetrul lupilor

În prima noapte a Circovilor de Iarnă (16 ianuarie) lupii se adună în haite și urle, invocând divinitatea lor protectoare, să vină pentru a le împărţi prada cuvenită pentru un an de zile.

Sân-Petru soseşte la miezul nopţii pe un cal alb şi împarte fiecărui lup un miel, o oaie, o căprioară, un om. în credințele populare se spune că nimic din ceea ce le-a promis stăpânul nu scapă de colţul lupului, dar nici de altă pradă nu se vor atinge.

Fulgerătoarele

În Banat, ziua de prăznuire a lui Sân-Petru de Iarnă, poartă numele de Fulgerătoarele, amintind de o altă sărbătoare la fel de importantă în calendarul popular, praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din 29 iunie, zi ce poartă numele popular de Sâmpetru de Vară.

În legendele și povestirile populare, Sf. Petru îi mai erau atribuite, în virtutea numelui său, şi distribuirea „pietrei” (grindinei), atât de păgubitoare pentru agricultură.

Se crede că, fiind foarte ger, sfântul pregăteşte grindina în adâncul pământului şi hotărăşte unde, câtă şi când va cădea în timpul verii.

Ofrandele alimentare oferite cu această ocazie, preparate din grâu, sunt menite a îmblânzi spiritul Sf. Petru, pentru sezonul de coacere și recoltare a grâului.

Credințe și superstiții

  • oamenii țin ziua lui Sânpetru pentru a fi feriți de dureri de cap, amorțeli și junghiuri, dar mai ales pentru a nu fi păgubiți de lupi;
  • ca și fratele său, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Petru este considerat patronul lupilor, căci lupul este câinele Sfântului Petru, care îi poruncește unde să prăduiască;
  • în această zi nu se lucrează, pentru a nu stârni răutatea lupilor;
  • când lupii se strâng mai mulți la un loc și urlă, se spune că ei se roagă de Sfântul Petru să le orânduiască prada;
  • sărbătoarea este considerată mijlocul iernii și se ține mai ales pentru ocrotirea vitelor;
  • nu se dă gunoiul afară din casă, ca să nu mănânce lupii vitele și să nu fie prigoniți oamenii de dușmani, crezându-se că Sfântul Petru îi apără de asupriri, de junghiuri și de boli;
  • cine nu va respecta această zi va suferi peste an de pagube din partea fiarelor sălbatice, de dureri de cap, amorțeli și junghiuri;
  • cine are, la această dată, un stog de fân întreg se suie pe el și îl sparge, pentru că nu mai are nici o grijă, jumătate de iarnă fiind dusă;
  • nu se mănâncă carne; se mănâncă plăcintă şi se bea vin; se dă şi de pomană;
  • nu se împunge, nu se toarce, nu se sfredeleşte, nu se piaptănă, nu se împrumută, nu se dă din casă şi nu se scoate gunoiul sau cenuşa că „se prăsesc lupii”;
  • nu se pronunţă numele lupului.

Surse:

Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura Astra Museum, 2014;
Romulus Antonescu, Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, Tipo Moldova, 2016;
Ion Ghinoiu, Zile și mituri. Enciclopedie a sărbătorilor, ritualurilor, fiinţelor fabuloase, eroilor şi miturilor, din panteonul popular românesc, Editura Univers Enciclopedic, 2018;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017.