31 ianuarie

Calendarul creștin-ortodox

Sfinții trei ierarhi, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur, sunt prăznuiți laolaltă, în ziua de 31 ianuarie, pentru contribuția lor esențială la teologia creștină.
Cei trei ierarhi, numiți și mari dascăli, au trăit la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul celui de-al V-lea, apărând unitatea Bisericii și dreapta credință, în perioada de coexistență a creștinismului cu filosofia greacă.
Cei trei ierarhi sunt prăznuiți și separat: pe 1 ianuarie pe Sfântul Vasile cel Mare, pe 25 ianuarie pe Sfântul Grigorie Teologul și pe 13 noiembrie și 27 ianuarie pe Sfântul Ioan Gură de Aur.

Obiceiuri și tradiții

În calendarul popular, sărbătoarea poartă numele de Trisfetitele, preluând din slavonă numele sărbătorii celor trei ierarhi: „tri sviatiteli”=„cei trei sfinţi”, ierarhi ai Bisericii.
În povestirile populare Trisfetitele sunt trei sfinţi ierarhi, despre care se spune că ar fi dormit trei sute de ani, şi, deşteptându-se, au povestit cum sunt pedepsiți cei ce fac rău şi i-au învăţat pe oameni să facă bine.

Asocierile lingvistice de etimologie populară au dus la transformarea numelui sărbătorii în „Trisfetiţele” și la crearea unei reprezentări mitologice populare a trei fetițe care trăiau în vremea când Dumnezeu umbla pe pământ și care i-au dat acestuia să bea apă, când a avut nevoie, și care i-au spălat picioarele lui Isus.

Investite cu puterea de a mijloci cererile oamenilor către Dumnezeu, Trisfetiţele sunt invocate de oameni in perioadele de secetă. Alte reprezentări ale acestora le înfățișează ca pe nişte spirite mânioase care îi pedepsesc pe cei care nu le-au respectat ziua, pocindu-i, orbindu-i sau sucindu-le mințile, sau ca pe niște fecioare neîntrecute în împletirea dantelelor, ocrotitoare ale femeilor, care le cinstesc sărbătoarea pentru a avea spor şi măiestrie la orice lucru ar face.

Făcând parte din ciclul Filipilor, sărbători dedicate lupului, nerespectarea prescripțiilor de muncă specifice acestei zile, puteau aduce necazuri de la speriatul şi plânsul neîmpăcat al copiilor, până la sfâşierea călătorilor şi atacarea gospodăriilor.

Credințe și superstiții

  • se ţine pentru fericirea fetelor, împerecherea păsărilor, spor la tors, apărare de orbire, de lupi;
  • se aprind lumânări a căror flacără să le călăuzească viaţa de aici şi pe cea de dincolo;
  • numele acestei sărbători nu trebuie rostit căci poţi rămâne văduv;
  • se face colivă pentru morţii neîmpărtăşiţi;
  • fetele cred că le aduce noroc şi un soţ bun şi aşezat;
  • grâul care n-a încolţit şi n-a „înfrăţit” (germinat) în toamnă creşte sub zăpadă;
  • se schimbă vremea, dacă este cald, va fi primăvara friguroasă, dacă este ger, va fi vara cald.

Surse:

Romulus Antonescu, Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, Tipo Moldova, 2016;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura ASTRA Museum, 2014.