Zâori de zâori!
Transilvania, Banat
Nu vă revărsaţi,
Nu vă revărsaţi.
Pe-o luncă frumoasă
Doi curcani bătrâni,
Din cioc înciocând,
Din coarne-ncornând,
Noi le-am întrebat
Pentru ce să batu:
Pentr-un bob de aur.
Noi le-am alergatu,
Bumbu i le-am luat,
La gazda l-am datu.
La picior de rai
Vin ficiori de crai.
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (M. Brătulescu).
De cu zori, grăbim cu flori,
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Voi zuori, de zuori,
De cu noapte, grâne coapte,
Revărsatul zorilor;
De cu zori grăbim cu flori,
De cu noapte, vaci cu lapte,
De cu zori grăbim cu flori,
De cu noapte oi fătate;
După zori, ziuă se face;
După zi, soare răsare,
Soare răsare cu trei raze:
Sus, în naltul cerului,
În întinsul câmpului
Şi în vârful muntelui,
Revărsatul zorilor.
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (C. Brăiloiu, E. Comişel, T. Găluşcă-Cîrşmariu).
Voi ziori de ziuă,
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Nu vă revărsaţi.
Voi ziori de zi!
Nici nu vă grăbiii,
Că voi bine ştiţi,
Voi ziori de zi !
Noaptea de-astă noapte,
Noi nu ne-am somnatu,
Făr-am tot d-umblatu,
Cruciş, curmeziş,
Prin hiş cărpinişi,
Tot prin ape line,
Tot prin ţări străine.
Şi prin limbi păgâne,
Şi prin munţi înalti,
Şi prin văi adânci.
Noi nimic n-am văz’tu,
Fără ce-am văzutu:
Oarzele cocân-se,
Grânele spicân-se,
Secările înflorin-se.
Fără ce-am văzutu:
Pe-acei fii de câmpi
Doi vulturi surii,
De la cer lăsân-se,
Din cioc înciocân-se
Din aripi bătân-se,
Din gheare îngherin-se.
Dar pe ce se mâncă?
Pe-o cunună sfântă,
Şi-ai doi fulgi de aur.
Pe-o cunună sfântă,
Din aur făcută;
Pe-o cunună-naltă,
Din aur suflată.
Noi am tot pândit
Şi-am tot cugetat
Până am aflat
Cea cunună sfântă
Şi-ai doi fulgi de aur.
Noi să le mai dăm
Tot la fete mari,
Tot pe la liori,
Rar la zile mari:
Cum e la Crăciun,
Şi la Bobotează.
Şi-mi fiţi sănătoşi.
Voi jude frumoşi!
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (C. Mohanu).