Ler-oi Ler,
(G. Dem. Teodorescu)
Spre apus de soare,
Cam pe drumul mare,
Trec
Şi se petrec
Stoluri de voinici
Pe cai povârnici,
Nainte le iese
Văduva N.N.;
Semn le semnuieşte,
Din gură grăieşte:
-Cete de voinici
Pe cai povârnici,
Unde vă căraţi,
Şi de ce-mi umblaţi
Pe la miez de noapte
Cu sudori de moarte
Când dorm chiar şi ape
Şi firile toate,
Tina de-mi călcaţi,
Roua-mi scuturaţi?
Spuneţi: ce cătaţi?
Voinici asculta,
Unul că vorbea :
Vătaful mai mare
Da răspunsul tare:
-Dragă
Văduviţă,
Albă
La pieliţă,
Neagră
La cosiţă,
De ce tot umblăm
Tina de călcăm,
Roua seu turăm?
Umblăm, trepădăm,
Lumea colindăm,
Oamenii cercăm
Care-s cu păcate,
Care-s cu dreptate.
Văduva N.N.,
Aşa d-auzea,
Voinici asculta,
Unul că vorbea:
Vătaful mai mare
Da răspunsul tare :
-Dragă
Văduviţă,
Albă
La pieliţă,
Neagră
La cosiţă,
De ce tot umblăm
Tina de călcăm,
Roua seu turăm?
Umblăm, trepădăm,
Lumea colindăm,
Oamenii cercăm
Care-s cu păcate,
Care-s cu dreptate.
Văduva N.N.,
Aşa d-auzea,
Căluşelul lui
Puiul leului,
Şeuliţa lui
Falca zmeului,
Chinguliţa lui
Doi balaurei
Cu capul de zmei,
De coade-nnodaţi,
La gură-ncleştaţi;
Frâuleţul lui
Două năpârci verzi
De coade-nnodate,
La guri încleştate.
Vătaful mai mare,
Dac-o asculta,
Din gură-i grăia :
-Dragă
Văduviţă,
Albă
La pieliţă,
Neagră
La cosiţă,
Pe soţu-ţi iubit
Cum l-ai zugrăvit
Noi l-am cunoscut
Şi mi l-am văzut
‘N sânul Domnului,
‘N poarta raiului
Stînd la judecată
Ca să-şi ia răsplată
Pentru bună faptă!
Văduva N.N.
Fie-mi sănătoasă,
Cu taică,
Cu maică
Şi cu noi toţi.
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.