Colinde de fată

Grele ploi că mi-or ploiatu
Rouriţă romaniţă!
Lunci dalbe o năroiat
Pân noroi flori or crescut.
Dar la flori cine-mi şădea?
O rujiţă, fată dalbă.
Tri boieri de mi-o prindea
Mi-o prindea, mi-o d-ispitea:
-Dai rujâţă, fată dalbă,
Cin’ pă tine te-o făcut
D-aşa naltă şi frumoasă?
Ruja ciaru-i grăia:
-Ce mă boieri d-ispitiţi,
Că voi boieri bine ştiţi,
Cin’ pă mine m-o făcut
Că pă mine m-o făcut
Pă su’ cep la nouă buţî,
Să fiu dragă junilor,
Ca rachia turcilor.
Doua oară mi-o prindea,
Mi-o prindea, mi-o d-ispitea:
-Dai rujâţă, fată dalbă,
Cin’ pă tine te-o făcut
O-aşa naltă, sprâncenată?
Ruja ciaru-i gră:
-Ce mă boieri d-ispitiţi,
Că voi boieri bine ştiţi,
Cin’ pă mine m-o făcut?
Că pe mine m-o făcut
Su’ cuptoru pitelor
Să fiu dargă junilor
Ca pita creştinilor.
Tria oară mi-o prindea,
Mi-o prindea, mi-o d-ispitea:
-Dai rujâţă, fată dalbă,
Cin’ pă tine te-o făcut
D-aşa naltă, rujmenioară?
Ruja ciaru-i grăia:
-Ce mă boieri d-ispitiţi,
Că voi boieri bine ştiţi,
Cin’ pă mine m-o făcut ;
Că pă mine m-o făcut
În grădină la stupină,
Su’ coşniţa cea bătrână,
Să fiu dragă junilor,
Ca mierea albinelor.
Şî te fiică veseleşte,
C-o-nchinăm cu sănătate!

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (S. V Drăgoi II).

Fata mândră tot întreabă,
Domnul, Doamne,
Tot pe dulce maică-sa :
-Maică, maică dulcea mea!
Ce mi-ş bate vântul linu,
Vântul lin când e senin,
Şi luna când e de plin?
Maică-sa din grai grăia:
-Oi tu N.N. draga mea.
Asta nu e vântul lin,
Nici luna când e de plin,
Ci vin junii băluşei,
Vin la min’ te cer pe tine,
Şi cer prea mult de la mine.
Cer pluguţ cu patru boi
Şi turmuţa cea de oi,
Şi murguţul înşelat,
Înşelat bine gătat,
Tot cu galbeni încărcat.
Fată-sa din grai grăia:
-Mână-i maică d-îndărăt.
Nu-s de ani, mai pot s-aştept,
Pân’ la dulcea primăvară,
Când mi-nflor florile iară,
Eu mi-oi face grădinioară,
În grădină m-oi băga
Şi cu flori m-oi împăna,
Şi la joc eu mă voi duce,
Junii or sta ca să m-apuce,
Să mă joace mă-nvârtească,
Ş-apoi or sta să mă iubească,
Vor privi păruţul meu,
Şi-or uita murguţul tău,
Vor privi ochiţii mei,
Şi-or uita boiţii tăi,
Vor ţuca buzele mele,
Şi-or uita oile tale.

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (S. V. Drăgoi I).

În ţărmuri de Dunăriţă
Crescut-o, răsărit-o
Un pom nalt înrămurat
Cu trupina sus pă soare,
Cu ramuri jos spră mare,
Şi Maria din grai grăie :
„Ridică-ţi pom ramurile”.
Iar pomu din grai grăie:
„Treci în mare, treci în lin,
Că nu-s io ce-ţ pare ţâie,
Că-s scara lui Dumnăzo,
Dă pă mine tăt scoboară,
Jos scoboară şi pogoară,
Jos în sfinte dumineci,
Pă la dalbe bisereci.
Iar Maria din grai grăie:
„Ridică-ţ pom ramurile,
Că le-a strica valurile,
Că adună şi d-adună
Tăt trupuri făr’ de capite,
Şi săbii făr de mănunt”.
Iar pomu din grai grăie:
„Treci în mare, treci în lin,
Nu mă prea rău supăra,
Că rău mi t-oi blăstăma,
Dă tu mare oi săca.
P-indă-ţ sunt vadurile,
Ara-om cu plugurile.
P-indă ţî-s întorsurile,
Îngrădi-n-om grădinile,
În grădini ci-om sămăna?
Flori vânăte mohorâte.
Şi la flori ce om aduce?
Tăt ficiori însurători
Şi fetiţa cu bertiţă
Ş-or alege, ş-or culege.
Cea mai mică-i nestornică,
La braţă cu iarbă creaţă,
La brâu-i cu spic de grâu”
Ş-o închinăm dă sănătate!

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (G. Alexiei).

Jiul mic, mare-a venit,
Şi amarnic s-a lăţit;
Căci de mare
Margini n-are,
Şi plăvie a-mi aduce
Şi la vale că mi-o duce,
Tot brazi nalţi,
Minunaţi,
Molifţi verzi
Cum nu-i vezi;
Printre brazi
Printre molifţi,
Bohor negru înoată,
Şi pe coarne îmi poartă,
Leagăn mândru şi frumos,
Lucrat cu sedif şi os;
Coperit cu taftă verde,
Dar în el cine îmi şede
Ileana cu ochi căprii,
Cu obrazii rumenii,
Ea tot coasă şi-nchindeşte,
Şi frumos mai potriveşte,
Într-un guler şi-o basma,
Albă, dalbă ca zioa,
Guleru-i-a fraţilor,
Basmaoa-a surorilor.
Ea la Bohor se uită,
Şi din gură îi grăia:
-Lin, mai lin, cu-notătura,
Să nu sminteşti cusutura.
Fraţii mei de te-or vedea,
După tine-or alerga,
Ţie vadul ţi-or închide
Şi pe tine că te-or prinde,
Frumos capul ţi-or tăia;
Şi-apoi din cărniţa ta,
Nunta a nunti cu ea,
Şi-apoi din pelcica ta,
Covor face-or cu ea,
Şi-apoi din coarnele tale,
Face-vor ei lingurele,
Lingurele păhărele,
De-or lumi boieri cu ele,
Rămâi dară sănătos,
Cam în vestea lui Hristos!

Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (T. Burada).

Cercănaş de lună nouă,
Arbuniel de foaie verde!
Dar în cearcăn ce e scris?
Scrisă strunga oilor,
Scrisă-i luna cu lumina
Şi soarile cu căldura.
Dă oile la strungă
Şi-o fetiţă să le mulgă.
-Mulge, Leano, oaia bine
Şi uită-te-neca la vale,
Că-ţi vin doi norei de ploaie;
Şi-ăia nu sîn’ doi norei
Şi sîn’ peţitorii tăi.
Vin la mine să te ceară,
Dar dă zestre ce ţi-o cere?
Cere mii dă miorele,
Cere zeciuri dă berbece,
Cere sute oi cornute,
Cere pe murgu din grajd
Căci e-nchingat şi-nfrânat
Cum este bun dă plimbat.
Lenuţo fată vicleană,
Du-te fuga-n casa mare!
Şi pă faţă să spălară;
Luară iie
dintr-o mie
Şi fotiţă
din lădiţă,
Bete late
din cetate,
Şi brâu lat
din Ţelegrad
Şi papuci
dă la turci,
Şi ciorapi
dă la harapi.
Dăte faţa la nălbeală,
Buze moi la rumeneală,
Sprâncenile la negreală.
Luară doniţa-n mâna stângă
Ş-apucă pân cea grădină.
Cea grădină
la fântână,
Trec băieţi călări pă cai.
Toţi trecură şi tăcură,
Ion rămaseră-n urmă.
-Na, Lenuţă, calu mână
Şi mi-l poartă dă frânele
Prin strate cu mişunele.

Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (M. Brătulescu).

Cetinele, cetioară, drag Ler!
Oltul mic
Mare a venit
Şi, de mare,
Margini n-are;
Iar pe Olt
Ce mi-şi că vine?
Brazi înalţi,
Molifţi uscaţi.
Printre brazi,
Printre molifţi,
Not îmi-noată
Cerb stretin.
Cerbu-noată,
Coarne poartă,
Iar în vidul
Coarnelor,
Leagăn verde
De mătase,
Împletit
Cu viţa-n şase.
Dar în leagăn
Cine-mi şade ?
Ea N.N.,
Fată mare,
Cu cosiţa
Pe spinare,
Strălucind
Ca sfîntul soare.
Îmi coase
Şi-mi chindiseşte
Guleraş
Lui taică-său,
Batistă
Lui frate-său.
Şi nu-mi coase
Şi să-mi tacă,
Ci din gură
Viers îi cură :
-Lin, mai lin,
Cerbe stretin,
Lin, mai lin
Cu-notă tura,
Să nu-mi turburi
Cusătura,
Că fac val
Talazuri mari
Şi din coarne
I-oi cădea.
Lin, mai lin,
Cerbe stretin,
C-am trei fraţi
La curte daţi
Şi la curte
‘Nvaţă multe.
Câteşitrei
Sunt vânători
De şoimei
Asmuţitori.
Ei pre tine
Te-or vedea,
După mine
Or-alerga.
Cu şoimeii
Te-or goni,
C-ogăreii
Te-or sili,
Cu suliţi
Te-or îmboldi.
Lin, mai lin,
Cerbe stretin,
C-ai mei fraţi,
De te-or vedea,
O să-mi facă
Nuntiţa
Cu sărmană
Carnea ta.
Cerbule,
Cu oasele
Mi-or dulgheri
Casele;
Cerbule,
Cu pielea ta
Mi-or înveli
Căsuţa;
Cerbule,
Cu sângele
Mi-or zugrăvi
Casele;
Cerbule,
Şi cu capul
Or prăznui
Praznicul;
Cerbule,
Căpăţâna
Or pune-o-n portiţă,
‘N portiţă boltiţă
Jos de grădiniţă;
Din unghile tele
Mi-or face pahar,
Pahar de cleştar,
Să bea mari boieri
Rar,
La zile mari,
Ziua de Crăciun
Ş-a de Bobotează
Când preoţi botează,
Lumea creştinează,
Lumea şi pământul
Şi pe noi cu totul.
La mulţi ani cu bine
Şi cu sănătate
Ici în ceaste case.

Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (G. Dem. Teodorescu).

Daliană fată d-albă (dragă)
Ce rându-i d-acesta rându,
De mi-ș bate vântu linu,
Vântu lin din cer seninu
De cu seară prin grădini
Miez de noapte la fereastră,
Zori de ziuă’n d-ușa noastră?
Maicăi-sa din dar grăia-re:
-Fiica mea, zăluda mea-re
Mare-mi eşti putin pricepi,
Nu mi-ş bate vântul linu,
Vântul lin din cer seninu
De cu seară prin grădini
Miez de noapte la fereastră,
Zori de ziuă’n d-uşa noastră,
Ci-s dragi peţitori de-ai tăi,
Vin la min’te cer pe tine.
Cer plugut, suruţi de boi,
Ş’o mie d-albe de oi.
Ş’o mie de miorele,
Şi cincizeci de berbecei.
Grăi-ş fica către maică:
-Maică măiculeana mea-re,
Nu gândi maică nimicu
Că vin joi cu jocuri noi,
Și Duminici cu nedei.
Eu la jocuri duce-m’oi
Nu m’oi duce după elu.
Ci m’oi prinde drept de elu;
El să-mi caute eu să-l caut
Statu lui purtatu luiu;
Genele sprâncenele,
Şi hăi doi ochi mângâioşi
Cari mângăiesc juni frumoşi,
Mângăia·l-oi şi pe elu.
Din pluguţ suruț de boi,
Lăsa-va numai pe doi.
Pe hăi doi mai d·înapoiu,
Pe hăi doi mai mohorâti,
Cari v ‘is vouă mai d-urâti.
Din mia d-albe de oi,
Lăsa-va pe zece oi;
Din mia de miorele,
Lăsa-va pe zece miele;
Din cincizeci de berbecei,
Lăsa-va numai pe doi;
Şi murguţul calul suru,
Cade-mi-se maică mie;
Că-mi este dat de nănaşu,
Când nănaş m’o botezatu,
D-atunci murgu mi-l’a datu.
Tot în fala frațiloru,
Şi’ n cinstea părinţiloru.
Şi te fică veseleşte,
C’ o ‘nchinăm cu sănătate,
Că colindă nu mai este.

Lejnic, Hunedoara
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Sus Doamne la răsăritu,
Domnului Doamne,
La măr roşu şi’înfloritu
Greu îi Domnu d-adormitu.
Florile l-au năpăditu,
Mai pe față mai pe brațe,
Mai pe dalba-i de peliță.
Nu se putea pomeni,
Până Doamne, cine-mi vine?
Doi puicuți de turturele,
Cu glasul de feciorele,
Cum veniră se luară,
Jos pe mare se lăsară,
Apă’n aripi de-și luară,
Sus la cer se înălțară,
Pe pomet de se lăsară,
Rana-i sfânt’o rurară,
Nu-l putură pomeni,
Până Doamne ce-mi veni?
Doi puicuți de golumbei,
Cu glasul de feciorei,
Jos la ca de se lăsară,
Rana’i sfânt-o vânturară.
Nu-l putură pomeni,
Pănă Doamne ce-mi veni?
Vine o d-albă fecioriță,
Trăgănând din flueriță.
Fluerița trăgâna,
Domn din somn se pomenia,
Și din graiu așa grăia:
-Fire-ai fică d-alduită,
De Mine, de Maica sfântă,
Și te-ai fică mărita,
Mai departe prin cetate,
Cu Domnu’n vecinătate.
Și te fică veselește,
Că colinda nu mai este.

Lejnic, Hunedoara
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

‘Ntreabă ‘ntreabă mari boieri,
Aler ficuța
‘Ntreabă ‘ntreab’ o bălă fată:
-Spune fată pe dreptate,
Mai d-avut-ai tu vre-un frate?
-Ce voi tot mă ispititi,
Că şi voi chiar bine ştiti
Că şi eu că mi-am d-avutu,
Vre-o doi sori de frăţiori.
D-unu frate d-argint bate,
D-unu trei pene’şi zideşte.
Am fost mai’i vrăbălnică,
Şi m’am dat de m’am d-uitatu,
Vântu lin de s’a scornitu,
Peste ochi de m’a lovitu.
De atunci ochii-mi a d-argintitu,
Şi fata mi-a rumenitu,
Şi părul mi-a gălbenitu.
-Şi te fică veseleşte,
C’o’nchinăm cu sănătate,
Că colindă nu mai este.

Lejnic, Hunedoara
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Pe ţărmurii Dunăriții,
Lerui da ler mi Doamne.
Se pre-d-umblă o fetiţă
Şi din susu şi din josu,
Că şi-a pierdut baieru,
Baieru şi gâdinu.
Ficuţ’ acasă mergea-re,
Către maică-sa zicea-re:
-Cine la noi c’au venitu,
Nime’n lume n’au venitu,
Fără juni colindători,
Aceia or luat baieru,
Baieru şi gâdinu.
Ficuta din graiu grăia:
-Daţi-mi voi juni baieru,
Baieru şi gâdinu.
-Decât baier să ţi-l dămu,
Şi pe tine te peţimu,
Sărbători pela Crăciunu;
Atunci îi pâncu juniloru,
Şi te fică veseleşte,
Ş’ o ‘nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Pe poiană cu flori d-albe,
Lerui da ler mi Doamne,
Trei fete culeg la flori.
Tot culegu şi alegu,
Nimeriră ş-o rujâţă,
Ne’nrujită ne’mpupită,
Cum îi ruja mai urâtă.
Curs’ o fată să mi-o rupă,
Rujița din grai grăia-re:
-Nu mă rupeţi feteloru,
Ne’nrujită ne’mpupită,
Cum îi ruja mai urâtă,
Mâine ca Duminecă,
Şi pe mine m-eți găsi,
Şi ‘nrujită şi ‘mpupită,
Cum îi ruja mai chitită.
Şi pe mine să mă rupeți,
Şi pe mine să mă duceţi,
Un’ se joacă jocurile,
Şi se întorc dansurile.
Şt pe mine să mă puneţi,
Cam în fruntea dansuluiu,
Să fac față ochiloru,
Ochilor cei mângăioşi,
Ce mângăie juni frumoşi,
Astăzi mâine şi poimâine,
Măngăiate-or și pe tine.
Şi te rujă veseleşte.
Ş’o’ nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Poruncit-a poruncit-a
Lerul da lerui Doamne,
Fată d-albă la mirelu,
Facă mire atâta bine,
Şi mi-ş vină pân’la mine.
Nu mi-ş vină prea cu mult,
Cu treizeci de călăraşi,
Mai p’atâţia junelaşi.
Nu mi-ş vină sus la munte,
Că munţii sunt răuroşi,
Şi mirel e cam fălos.
Şi mi-ş vină jos la lunci,
Că luncile-s răuroase,
Şi mireasa nu-i făloasă.
Încetați maică lacrămile,
Să mai șeadă vadurile,
Să nu-mi ude steagurile,
Fata-i mică nu-i prea tare,
Nu le poate sbiciura-re.
Și te fiică veselește,
Ş’ o’ nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.