Sus la viţa vinului,
Transilvania, Banat
La poala gutuiului
Şede N.N. bun voinic.
Ogari albi şi-a-ncurelat
Şi la vânat a plecat
Pe coastele Lotrului
Pănă-n apa Oltului.
Şi umblară pănă-n seară
Şi nimica nu vânară.
Cînd colo, mai lângă seară,
Văzu galbină păioară!
Ogari albi descurela,
Şoimilor le fluiera
Şi îndat-o ocolea.
Iară N.N., bun voinic,
Trase arcul s-o săgete
Şi îl trase şi nu dete.
Şi îl trase-a doua oară,
Păioara din grai grăia :
– Măi N.N., bun voinic !
Fluieră-ţi ogarilor
Şi şuieră şoimilor
Şi las’ nu mă săgeta,
Că io-s galbină păioară,
Care măsur pământul,
Pământul cu umbletul
Şi cerul cu cumpătul!
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (S. Albini).
Dinu, Făt-Frumos,
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Leroilo, (refren)
El că mi-şi hrăneşte
De-un cal şi-un ogar,
Şi-o vână de şoim.
Calul că-şi hrăneşte
Tot cu orz pisat,
În vânt vânturat;
Ogaru-l hrăneşte
Cu pită prăjită,
Prin unt tăvălită;
Şoimul că-şi hrăneşte
Cu carne de miel,
De miel sugărel,
Supt la două oi.
Dinu nu şedea,
La murg se ducea,
Pe spată-l bătea,
Din gur-i grăia:
-Murgule, murgule,
Eu te hărănesc,
Tu te posmăgeşti.
Murgul ce-i grăia?
-Stăpâne, stăpâne,
Cum o să mă-ngraş?
Şoimul s-a lăudat
Că pe min’ m-o-ntrece;
Dacă şoim m-o-ntrece,
Vinele să-mi tai,
La câini să le dai,
Limba să mi-o scoţi,
Prin fălci şi prin nări,
Să mi-o dai la ciori.
Dinu nu şedea,
La şoim se ducea,
Pe pană-l bătea,
Din gură-i grăia:
-Şoimule, şoimule,
Eu te hrănesc,
Tu te posmăgeşti.
Şoimul ce-i grăia?
-Stăpâne, stăpâne,
Cum o să mă-ngraş?
Murgul s-a lăudat
Că pe min’ m-o-ntrece;
Murgul de m-o-ntrece,
Aripa să-mi tai,
Aripa din dreapta
Şi să mă sluţeşti,
Să mă oropseşti,
Peste negri munţi,
La fraţi, la părinţi,
Eu să râcăiesc,
Să mă hărănesc.
Murgul ce-i grăia?
-Stăpâne, stăpâne,
Fă atâta bine
Mai mult pentru mine.
Pe noi să ne scoţi,
Joi de dimineaţă,
Pe nor şi pe ceaţă,
Şi la câmpi frumoşi
Şi la meri rodoşi,
Drumul să ne dai.
Dinu nu şedea,
Pe ei că-i scotea,
Joi de dimineaţă,
Pe nor şi pe ceaţă,
Pân’ la câmpi frumoşi
Şi la meri rodoşi,
Drumul că le dară.
Murgul se rugară:
-Să-mi dai, Doamne, ceaţă,
Ceaţă, negureaţă,
Şoimu-şi rătăcească,
Murgul izbutească.
Cum murgul se rugară,
Aşa Domnu-i dară
Şi se slobozeară.
Vine-şi murgul, vine,
Dârlogu-aruncară,
La poartă-mi băteară,
Din gură grăiară:
-Stăpâne, stăpâne,
Ieşi de mă preumblă
Şi mă răcoreşte.
Dinu mi-auzeară,
Afară-mi ieşea,
Îl lua, îl plimba,
Până-l răcorea,
În grajd mi-l băga,
Orzişor că-i da.
Pân-orzul mâncară,
Iaca şoimul sosea,
Pe poartă-mi cădea.
Ţipă şoimul şoimeşte,
Cu glas voiniceşte:
-Stăpâne, stăpâne,
Ieşi de mă sluţeşte
Şi mă oropseşte,
Peste negri munţi,
La fraţi, la părinţi,
Eu să râcăiesc,
Să mă hărănesc.
Dinu mi-auzeară.
Afară-mi ieşea
Cu foarfeca-n dreapta
Să sluţească şoimul.
Murgul se rugară:
-Stăpâne, stăpâne,
Fă atâta bine,
Mai mult pentru mine,
Nu sluţi şoimelu.
Bine ţi-ar şedea
Călăre pe mine,
Ogar după tine,
Cu şoimul pe mână.
Cine te-or vedea,
Toţi te-or fericea,
Fericean de tine
Şi de-ai tăi părinţi.
Dinu, Făt-Frumos,
Fie-şi sănătos,
Cu fraţi, cu părinţi,
Noi venim cu bună vreme.
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985; (Gr. Creţu).