Fraţi! veniţi să ne sculăm,
Vitleemul să-l lăsăm,
La Iordan s-alergăm.
Că minune-o să vedem!
Din deşert prorocul vine
La Iordan cu ape line,
E loan Botezătorul
Şi-nainte mergătorul,
Îndreptarea o vesteşte
Şi cu apă curăţeşte.
Acolo Iisus soseşte
Şi-a se boteza pofteşte.
Dar prorocul se înfrică,
Nu se dă de-a boteza.
Aplecat se jeluieşte
Şi cătră Iisus grăieşte:
-Eu botez vreau de la tine
Şi tu vini acum la mine!
Eu mă tare-nspăimântez,
Că nu ştiu să te botez.
Eu sunt iarbă şi ţărână,
Doamne! tremur-a mea mână.
Tu eşti foc mistuitor.
Iar eu păcătuitor;
Eu nu-s demn ca să m-aplec
Călţămintea să-ţi dezleg,
Mai de mult eşti decât mine,
Nu te pot spăla pe tine!
Iar Iisus lui loan grăieşte:
-Vino, vino şi-ndrăzneşte,
Vino acum şi cutează
Şi cu apă mă botează!
Prorocul acum venind
Şi de frică tremurând,
Tare inima ii plânge
De stăpânul a s-atinge,
Dar s-apleacă și cutează
Și pe Mesia botează.
Duhul Sfânt din ceruri zboară,
Ca un porumb se pogoară,
Pe Isus să ni-l vestească,
Apele să le sfințească!
Peste Dumnul nu șezut,
S-au făcut de cunoscut
Vers din cer s-a auzit:
-Tu esți fiul meu iubit,
Întru tine am voit
Pe acesta s-ascultați
Și prea tare să-l lăudați!

Simion-Florea Marian, Sărbătorile la români, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994.