17 ianuarie

A doua zi din ciclul Cârcovilor de Iarnă, este numită popular Antanasiile, nume format prin contragerea numelor Cuviosului Antonie (Sfântul Antonie cel Mare, serbat în această zi) şi Tănase de Ciumă (Sfântul Atanasie, prăznuit în ziua de 18 ianuarie).

Calendarul creștin-ortodox

Sfântul Antonie cel Mare, a trăit în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea și este cunoscut în calendarul creștin ca ocrotitor al călugărilor singuratici, al pustnicilor, dar mai ales ca păzitor împotriva bolilor. Lui i se adresează rugăciuni de însănătoșire, în fiecare zi de marți, mai ales la bisericile al căror patron este Sfântul Antonie cel Mare.

Sfânta Troiţă, Filoxenia, Cina de la Mamvri (cu părintele Atanasie), icoană pe sticlă, Savu Moga, 1859

Obiceiuri și tradiții

În tradiţia folclorică figura lui Antonie cel Mare este rezultatul diverselor suprapuneri și asimilări, iar atributele sale, puse pe seama ocupaţiei, sunt și ele dintre cele mai diverse: el a fost întâiul călugărit, „un nebun ce omora oameni, mai ales copii”, „un hoţ de vite care l-a prădat pe Sfântul Ilie”, „un om sfânt care avea puterea de a rupe vrăjile”, „un apărător împotriva lupilor”, „cel ce trimite ploaia şi fulgerele de la Dumnezeu” sau pur şi simplu „cumătrul lui Dumnezeu”.

Minunile sfântului se leagă şi de stăpânirea animalelor sălbatice şi ţinerea lor departe de oameni, precum şi de alungarea acelor boli ascunse ce slăbesc trupul şi mintea, astfel că Sfântul Anton este ţinut mai ales de mame pentru ca fiii lor să fie feriţi de boli cum ar fi: „soare sec” (insolaţie), la „gâlci” (amigdalită), ciumă, ameţeli şi „baiul cel rău” (epilepsie) dar şi pentru a ţine departe atât visele rele, coşmarurile şi fiarele pădurii.

Restricțiile de muncă specifice acestei zile vizează îndeletnicirile manuale ale femeilor: tors, ţesut, cusut, care puteau provoca amețeli sau crize epileptice, precum și utilizarea ustensilor de metal care taie şi împung întocmai cum dinţii lupilor și care determinau apariția junghiurilor de toate felurile, conform tiparelor mentalului popular.

Credințe și superstiții:

  • cine nu ţine Sfântul Anton înnebuneşte sau îl doare mijlocul vara la seceră;
  • se ţine ca apărare de duhuri rele, farmece, primejdii, boli, arsuri, lovituri.

Surse:

Romulus Antonescu, Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, Tipo Moldova, 2016;
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura Astra Museum, 2014;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017.