Ziua de vineri din Săptămâna Mare, este numită în calendarul popular Vinerea Seacă, Scumpă, Frumoasă sau Șchioapă, multiplele sale denumiri sugerând aspectele ambivalente ale sacrului, care se manifestă în acest interval temporar.

În Vinerea Mare sunt interzise activitățile ce sugerează chinurile lui Isus: nu se consumă urzici și nici oțet, fiindcă Mântuitorul a fost bătut cu urzici și i s-au umezit buzele cu oțet în loc de apă atunci când era pe cruce și nu se lucrează nimic, fiindcă totul „va seca”.

În această zi de vineri se ține post negru, curățenia trupească fiind dublată de curățirea spațiului gospodăresc: se zugrăvește, se spală covoarele și geamurile, și se văruiesc trunchiurile copacilor.

În Vinerea Mare se face și pasca.

Credințe și superstiții:

• Nu se coace pâine, ca să nu se ardă mâinile Maicii Domnului aflată în durere și în rugăciune.
• Se înconjoară casa de trei ori cu lumânarea adusă de la slujba Prohodului spre a o feri de boli, trăsnet și foc.
• Nu este bine ca femeile să coasă, fiindcă acum Sfântul Ilie împarte trăsnetele.
• Cel care ține post negru în această zi se spune că va putea să-şi afle cu trei zile înainte clipa morții.
• Ouăle nu se fac cu alte culori decât roșu deoarece morții le vor găsi seci pe lumea cealaltă.
• Oamenii țin această sărbătoare pentru că altfel le va merge din sec tot restul anului.
• În această zi nu se pun răsaduri și nici cloșca pe ouă pentru că vor ieși seci. Nu se coace pâine și nu se seamănă nimic și nici nu se lucrează la vie.
• Nu se mănâncă urzici pentru că Mântuitorul a fost bătut cu urzici.
• Se ține post ca să fie belșug în casă.
• În Vinerea Mare fetele se suie în clopotniță și sună clopotul ca să crească cânepa.
• În Vinerea mare oamenii se spală ca să nu se umple de bube sau de friguri.
• Ca să fie protejate casele livezile și animalele erau afumate și înconjurate de trei ori.
• Vinerea Mare se ține pentru gândaci.
• Dacă plouă în Vinerea Mare, va fi un an îmbelșugat.
• Cojile de ouă folosite pentru pască nu se aruncă decât pe o apă curgătoare, ca să nu atace peste vară uliul găinile sau puii.
• Covata și lopata în care s-a preparat pasca nu se spală, ci doar de udă cu apă, pentru că dacă sunt spălate va bate grindina, iar cine nu le udă deloc, se va usca.

Surse:

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;
Ovidiu Bîrlea, Mică Enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
luliana Băncescu (coordonator), Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017.