Tradiții

Deschiderea cerurilor
Se spune că în noaptea de Paşti, la miezul nopţii, se deschide în fiecare an cerul. Cine priveghează în această noapte, dacă va vedea cerul deschis, va primi de la Dumnezeu tot ce va cere.

Aprinderea focurilor
În această noapte oamenii fac focuri în curţi sau pe dealul din apropierea bisericii, care ţine până la miezul nopţii. De la miezul nopţii se merge la biserică, la slujbă. În unele regiuni, focurile sunt întreţinute de cei tineri până dimineaţa.

Credinţe şi superstiţii

  • Singura zi în care femeia poate să bată bărbatul este în sâmbăta Paştelui.
  • Cine moare în Sâmbăta Paştelui nu e nici cu morţii nici cu viii.
  • Dacă pomii nu rodesc, gospodina le mânjeşte tulpinile cu aluat de pască.
  • În această noapte oamenii merg la câmp pentru a vedea comorile arzând. Comorile care ard de seara până la miezul nopţii sunt comori rele, iar cele care ard de la miezul nopţii până la ziuă sunt comori curate.
  • Oasele şi resturile de la miel sunt îngropate la rădăcina unui măr sau păr sănătos pentru ca familia respectivă să fie tot anul sănătoasă.
  • Se udă vitele cu apă sfinţită de la Botez, spre a avea noroc de ele.
  • Cine fură ceva în noaptea Paştelui va putea fura tot timpul anului fără să fie prins.
  • Straturile de flori plantate în această zi se fac frumoase.
  • Din aluatul de pască se face o pască mai mică pentru vaci care trebuie sfinţită şi împărţită animalelor pentru a fi protejate şi a da lapte mult.
  • Ca să nu îţi fure nimeni de la câmp, nu se dă nimic din casă în Sâmbăta Paştelui.
  • Când se iese de la Înviere nu se mănâncă nimic cu carne, ca să nu vină lupii la vite.
  • După ce se iese de la Înviere nu se mănâncă ouă, că pe urmă miroase gura.
  • Dacă pomii nu rodesc, este bine ca femeia din gospodărie să meargă cu mâinile mânjite de aluat și să le șteargă de pomi, în sâmbăta Paștelui, când se pregătesc cozonacii, crezându-se că făcând așa copacii vor rodi.

Surse:

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;
Ovidiu Bîrlea, Mică Enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009;
luliana Băncescu (coordonator), Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017.