Alături de ouăle roșii, pasca reprezintă simbolul alimentar al sărbătorii Paștelui. Potrivit regulilor cultului creștin ortodox, pasca este preparată din aluat dospit.

În mod tradițional, pasca este preparată din făină de grâu la care se adaugă produse lactate, ouă și zahăr. Fiind un element central al mesei pascale, fiecare dintre etapele de preparare sunt marcate de o serie de prescripții rituale. Astfel, făina trebuie să fie curată, de grâu ales, cernută prin sită deasă; cojile de ouă folosite pentru aluat nu se aruncă decât pe o apă curgătoare; făina de pe lopata cu care se bagă pasca în cuptor se adună și se presară pe stratul de varză; când se bagă în cuptor, se face cruce cu lopata sus pe pereții și apoi la gura cuptorului. Aceste prescripții se aplică și persoanei care prepară pasca: femeile se spală pe cap, se piaptană, își pun haine curate și fac mătănii sau spun rugăciuni înainte de a începe iar când se apucă de frământat, se închină.

Pasca reunește semnificații complexe, pornind de la simbolistica ingredientelor (grâul – simbol al renașterii) și a formei (rotundă – deoarece se spune că scutecele lui Iisus aveau această formă sau dreptunghiulară – după forma mormântului lui Iisus) pentru a condensa ideea biruinței vieții asupra morții. Corelată cu simbolurile renașterii și regenerării incluse în caracterul acestei sărbători, pasca devine un aliment cu virtuți revitalizante și revigorante pentru cei care o consumă.

Surse:

Elena Niculiţă-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 1998.