Prima zi a Postului Mare
Primele zile ale celei dintâi săptămâni de post sunt dedicate, la fel ca în Postul Crăciunului, purificării spațiului gospodăresc și separării complete a ustensilelor casnice utilizate în perioada „de dulce”.
În calendarul popular, prima zi a Postului Mare este cunoscută sub numele de Lunea Curată sau Spolocania.
Tot în această zi se începe țesutul pânzei pentru cămășile care se îmbrăcau în Prima zi de Paști.
Spolocania
Deoarece în perioada postului era cu strictețe interzis consumul alimentelor de origine animală, în această zi se spălau, cu apă neîncepută, toate vasele din gospodărie, pentru a înlătura chiar și urmele alimentelor de dulce (ouă, carne, lactate, grăsime de origine animală).
Pentru curățenia trupului, în Lunea Curată se deretica toată casa și se consuma pâine sau coptură de mălai cu „borş holtei” (zeama fermentată, fără alt adaos) „ca să se curăţească gura şi gâtul de rămăşiţele mâncărilor celor de frupt”.
În legendele și povestirile populare despre Spolocanii se spune că ar fi
„nişte fete care merg înaintea Maicii Domnului şi cer iertare pentru păcatele oamenilor făcute în timpul Câşlegilor”
sau dimpotrivă,
„nişte babe răutăcioase care te îndeamnă la rele chiar şi în posturi dacă nu le bagi în seamă de ziua lor”.
Capricioase sau binevoitoare, Spolocaniile scurtau cu o zi Postul Mare prin îngăduirea consumului de băutură şi a participării la n tip aparte de întruniri feminine în timpul cărora femeile torceau „ca să crească înaltă cânepa”.
Lunea păstorilor
În zonele de deal și de munte, unde ocupația predominantă era păstoritul, ziua este numită și Lunea Păstorilor.
Femeile ale căror feciori erau ciobani, nu lucrau în această zi, pentru ca animalele să fie ferite de haitele de lupi și dis de dimineață preparau o turtă din făină de grâu sau porumb, numită Sfânta Maică Luni, pentru ca aceasta să le păzească fiii și turmele de oi.
Credințe și superstiții
- pentru îndepărtarea duhurilor malefice, păgubitoare pentru om și animale, se aprind și se împart lumânări;
- în această zi femeile nu lucrează, ca să nu atace lupii turmele și ca șoarecii să nu mănânce semănăturile din câmp în primăvara care urmează;
- unele mame dau de mâncare copiilor, în această zi, brânză, ca să nu-i doară gâtul pe durata postului;
- în această zi cade și ziua forfecarilor și a burghiașilor, două insecte dăunătoare care împung primăvara prunele și cireșele, la casele unde femeile au lucrat cu acul în ajunul Crăciunului și al Bobotezei;
- în această zi nu se fierbe nimic și oamenii se hrănesc doar cu preparate reci, pentru ca pruncii să nu capete bube și alte boli;
- femeile cheamă găinile în casă, le hrănesc și apoi le dau drumul afară, cu excepția cocoșului, rostind că și ele „să fie sănătoase ca și cocoșul!”;
- Dis-dimineața, femeile fac foc la rădăcina pomilor fructiferi, afumându-i și rostind de trei ori cuvintele: „Pomule, pomule, rod să-mi dai, să nu te tai!”;
- ca să se acrească, borșul cere mânie, deci femeia care îl prepara trebuia să se prefacă supărată și să ia un copil de păr sau de urechi, spunând: „Acruuuu borșul!”.
Surse:
Romulus Antonescu, Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, Tipo Moldova, 2016;
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura ASTRA Museum, 2014;
Rodica Colta, Sărbători și datini de peste an. O anchetă transfrontalieră asupra culturii tradiționale, Editura Etnologică, 2017;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998.